Plângere contravenţională. Sentința nr. 988/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 988/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 5065/236/2012
DOSAR NR._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 988
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.01.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: R. D.-A.
GREFIER: B. M.
Pe rol, soluționarea cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de contestatoarea S.C. U. G. S.R.L. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. Direcția Regională de Drumuri și Poduri București Agenția de Control și Încasare G..
Dezbaterile asupra plângerii au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 23.01.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință pronunțată în aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da părților posibilitatea de a formula note scrise asupra plângerii, în temeiul art. 260 C.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru data de 30.01.2013, când în aceeași compunere, a pronunțat în ședință publică prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată: prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr. unic_, la data de 22.03.2012 petenta S.C. U. G. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. Direcția Regională de Drumuri și Poduri București Agenția de Control și Încasare G. plângere contravențională împotriva proceselor-verbale de contravenție . 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, prin care a solicitat anularea proceselor verbale și în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii formulate s-a învederat că din procesele verbale lipsește semnătura agentului constatator, sancțiunea plății tarifului de despăgubire este disproporționată în raport de pericolul social al faptei, în cauză fiind incident cazul fortuit având în vedere că la datele faptelor reprezentantul legal al societății era plecat din țată.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001 și OG 15/2002.
Atașat plângerii formulate petentul a depus la dosar copia proceselor-verbale de contravenție contestate, dovada comunicării acestora, roviniete, bonuri fiscale de achiziționare, voucere cazare.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România nu a formulat întâmpinare însă a comunicat la dosar actele care au stat la baza emiterii proceselor verbale, respectiv fotografiile în detaliu a autoturismului, certificatul calificat și autorizația de control a agentului constatator.
Plângerea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În cauză în temeiul art. 167 C.pr.civ. au fost încuviințate prăților proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Deliberând asupra cauzei de față, din analiza probelor de la dosarul cauzei instanța reține următoarele:
La data de 22.02.2012 intimata prin agent constatator a întocmit procesele verbale de constatare a contravenției . 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, prin care a reținut că la datele de 22.09.2011, 30.08.2011, 01.09.2011, 19.09.2011, 14.09.2011, 12.09.2011, 16.09.2011, 29.08.2011,. 02.09.2011, 27.08.2011, 07.09.2011, 28.08.2011, 31.08.2011 și respectiv 26.08.2011, vehiculul categoria B cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat pe DN5 Km 28 în Loc. Călugăreni fără a deține rovinietă valabilă.
S-a reținut că fapta constituie contravenția prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 ce se sancționează potrivit art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în valoare de 675 lei, petenta fiind obligată să achite și tariful de despăgubire în valoare de 96 euro, prin fiecare proces verbal.
Împotriva acestor procese-verbale a formulat plângere petenta, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei plângeri în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă, constatând că plângerea a fost promovată la data de 21.03.2012, procesele verbale fiind comunicate petentei la data de 12.03.2012 astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosar, se constată, astfel, că, plângerea a fost promovată în termenul legal, astfel instanța va proceda la analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Examinând procesele verbale sub aspectul semnăturii agentului constatator se constată că acestea poartă mențiunea că sunt semnate cu semnătură electronică de agentul constatator care deține certificatul calificat comunicat la dosar, procesele verbale de contravenție fiind emise în sistem electronic conform prevederilor Legii 455/2001 și a HG 1259/2001 de către agentul constatator care deține certificatul calificat comunicat la dosar emis de Certsign SA – furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii, cât și autorizații de control pentru constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de OG 15/2002, procesele verbale cât și fotografia fiind generate și semnate electronic cu certificat digital, folosind algoritmul de semnare SHA1 semnătura fiind atașată conținutului folosind standard PKI (Public Key Infrastructure), standardul PKCS7 în vederea garantării autenticității și integrității lor conform legii 455/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 1. Legea nr. 455/2001 - privind semnătura electronică această lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice si al înscrisurilor în forma electronică, precum si condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice, iar potrivit dispozițiilor art. 1 din Norma tehnică pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică din_, orice persoană, fizică sau juridică, aflată pe teritoriul României poate beneficia de servicii de certificare în vederea utilizării semnăturii electronice în sensul definit a art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Prin urmare dacă legea nu distinge între persoanele ce pot beneficia de semnătura electronică, făcând mențiunea că orice persoană fizică și juridică – astfel cum este și intimata are posibilitatea de a utiliza semnătura electronică prin agenții constatatori.
Potrivit art. 4 din aceeași lege prin date în forma electronica se înțelege reprezentări ale informației într-o forma convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice, înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în forma electronică între care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; iar semnătura electronica reprezintă date în forma electronica, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în forma electronica si care servesc ca metoda de identificare.
Potrivit art. 5 semnatar reprezintă o persoana care deține un dispozitiv de creare a semnăturii electronice si care acționează fie în nume propriu, fie ca reprezentant al unui terț, datele de creare a semnăturii electronice reprezintă orice date în forma electronica cu caracter de unicitate, cum ar fi coduri sau chei criptografice private, care sunt folosite de semnatar pentru crearea unei semnături electronice.
Potrivit art. 7 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în forma electronica îndeplinește aceasta cerința daca i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Potrivit art. 6 din același act normativ înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.
Pe de altă parte în nici un act normativ ce reglementează materia contravențională nu se face mențiunea interzicerii semnării cu semnătură electronică a proceselor verbale de contravenție și nici art. 17 din OG 2/2001 nu interzice semnarea cu semnătură electronică ori altfel spus nu prevede obligativitatea semnării olografe a procesului verbal ci numai obligativitatea semnării fără a distinge între modurile de semnătură prevăzute de lege, prin urmare nici instanța nu poate să distingă, câtă vreme procesul verbal este semnat cu semnătură electronică, nefiind incidente în cauză prevederile art. 17 din OG 2/201 privind lipsa semnăturii, astfel se constată că procesul verbal nu este afectat de nici o cauză de nulitate absolută dintre cele prevăzute de art. 17 din OG 2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor.
În aceste condiții nu se poate reține că procesul verbal nu a fost încheiat cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar care este îndreptățit a funcționa în locul unde s-a făcut, de un funcționar competent, în condițiile art. 1171 C.civ. având în vedere dispozițiile art. 6 din Legea 455/2001 potrivit căruia înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile, cât și luând în considerare autorizațiile de control deținută de agentul constatator pentru constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute în OG 15/2002, aflate la dosar.
În ce privesc condițiile de formă se apreciază că acestea au fost respectate întocmai, astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 - privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului
de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă iar potrivit art. 2 din același text.
Sub aspectul existenței faptelor ce fac obiectul analizei de față, de a circula da la datele menționate în procesele verbale pe DN 5 cu autoturismul având nr. de înmatriculare_, se reține că acestea au fost dovedite de intimată prin probele foto comunicate la dosar faptele nefiind contestate prin plângerea formulată.
Instanța reține din probele administrate în cauză că, camerele foto cu ANPR (sistem de recunoaștere automată a numărului de înmatriculare) precum și dispozitivele GPS care certifică poziția sau cele care califică data și ora efectuării fotografiei cu care s-a efectuat identificarea autoturismului în trafic nu sunt supuse controlului metrologic nefiind înscrise în lista oficială LO 2010, cât și față de dispozițiile art. 15 alin. 1 din OG 20/1992 privind activitatea de metrologie modificată, care nu impune control metrologic pentru astfel de mijloace.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că este necesar a se preciza faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Această afirmație se bazează pe faptul că atât dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fac parte integrantă din dreptul intern al României încă din anul 1994, în baza articolului 11 din Constituția României, iar în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauză, instanța va da eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Constituție, observând că legea internă română, prin art. 34 din OG nr. 2/2001 și art. 1169 din Codul Civil, conține prevederi contrare și mai puțin favorabile față de reglementările europene privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
Potrivit jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.G. nr. 15/2002 publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind intimatului, acesta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt întemeiate și corespund realității.
Potrivit art. 7 din O.G. nr. 15/2002 - privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – astfel cum a fost modificat prin punctul 11. din Ordonanța nr. 8/2010 începând cu data de 01.03.2010, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români – astfel cum aceștia sunt definiți prin dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b din OG 15/2002 - privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifuluide trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, respectiv, persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. II din Legea 144/2012 - din_ Lege pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România potrivit căruia tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002privind aplicare a tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează, cât și dispozițiile art. 9 alin. 3 teza finală, raportat la art. 9 alin. 2 din OG 15/2002 potrivit cărora: (3) în cazurile prevăzute la alin. (2), potrivit cărora procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) astfel cum a fost modificat prin punctul 3. din Legea nr. 144/2012 începând cu 27.07.2012, se constată: că, dispozițiile legale intrate în vigoare în timpul procesului fiind dispoziții legale contravenționale speciale, mai favorabile, în acord cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție pot retroactiva.
Deopotrivă se rețin incidente și dispozițiile art. 12. din OG 2/2001 – privind regimul juridic al contravențiilor 1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Instanța are în vedere inclusiv scopul Legii 144/2012 prin care s-au adus aceste modificări precum și expunerea de motive ale legii din care rezultă că prin modificările citate s-a intenționat limitarea termenului de emitere și comunicare a proceselor verbale la 30 de zile de la data constatării faptei și sancționarea acestei depășiri și neaplicarea mai multor sancțiuni în același temei art. 8 din OG 15/2002, în consecință în cauză se va face aplicarea acestora în condițiile reglementate de art. 15 alin. 2 din Constituție și art. 12 din OG 2/2001 având în vedere și jurisprudența CEDO.
Instanța reține și dispozițiile art. I din Legea 144/2012 - din_ Lege pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România potrivit căruia Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. La articolul 8, alineatul (1) va avea următorul cuprins: "Art. 8. - (1) Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă." Dispoziția legală intrată în vigoare în timpul procesului fiind o dispoziție legală contravențională specială, mai favorabilă, în acord cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție pot retroactiva, iar fapta se consideră continuă.
Pentru aceste considerente instanța va admite în parte plângerea și va dispune anularea proceselor verbale . 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, reținând că faptele constatate prin aceste procese verbale sunt continue în raport cu fapta din 26.08.2011 reținută prin procesul verbal . 12 nr._/22.02.2012, și va anula obligația stabilită în sarcina contestatoarei de plată a tarifului de despăgubire în cuantum de 416,06 lei prin procesul verbal . 12 nr._/22.02.2012, urmând să îl mențină în rest.
În ce privește aspectul că petenta nu achiziționat rovinietă deoarece persoanele responsabile nu au fost în țară în perioada înscrisă în procesele verbale, instanța reține că acesta nu reprezintă un fapt exonerator de răspundere contravențională și nici un caz fortuit astfel cum a invocat petenta. Instanța va lua act că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de contestatoarea .. cu domiciliul în Mun. București sector 2 . .-verbale de contravenție . R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, încheiate de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. Direcția Regională de Drumuri și Poduri București Agenția de Control și Încasare G. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. Direcția Regională de Drumuri și Poduri București Agenția de Control și Încasare G. cu sediul un. București sector 6 .. 401 A.
Anulează procesele-verbale de contravenție . 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, R 12 nr._/22.02.2012, încheiate de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, Centrul de Studii tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN.
Anulează în parte procesul-verbal de contravenție . 12 nr._/22.02.2012 încheiat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, Centrul de Studii tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, în sensul că anulează obligația stabilită în sarcina contestatorului de plată a tarifului de despăgubire în cuantum de 416,06 lei și îl menține în rest.
Ia act că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Tehno.Red./ Jud. RDA/ 4 ex./04.02.2013.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 570/2013. Judecătoria GIURGIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8017/2013.... → |
|---|
