Uzucapiune. Sentința nr. 4177/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4177/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 2573/236/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4177
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – I. S. V.
GREFIER - B. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant A. C., reclamant A. G. C. și pe pârât . PRIMAR, având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. C. pentru reclamanți, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că pentru acest termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită, reclamanții nu au făcut dovada completării onorariului de expert, după care:
Apărătorul reclamanților depune la dosarul cauzei diferența de onorariu în cuantum de 500 lei și cerere precizatoare cu privire la vecinul de la Nord al terenului, respectiv A. C. astfel cum se arată în raportul de expertiză.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, excepții de ridicat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Având cuvântul, apărătorul reclamanților solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, omologarea raportului de expertiză, să se constate dreptul de proprietate al reclamanților prin efectul uzucapiunii, urmând ca instanța să aibă în vedere relațiile comunicate de către Primărie și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.02.2012 sub nr._, reclamanții A. C. și A. G. C. au chemat în judecată pe pârâta . Primar, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului teren arabil în suprafață de 1800 m.p., situat în tarlaua 32, având următoarele vecinătăți: la N-Culău C., la E- A. N., la S- DE, la V- E. N..
În motivarea acțiunii reclamanții arată că au posesia și folosința terenului din anul 1960, interval de timp în care au exercitat o posesie neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietatar.
Mai învederează reclamanții că terenul se află situat în prelungirea terenului de 1000 mp, . il dețin cu titlu de proprietate, precum și că au achitat în tot acest interval de timp impozitele aferente.
În dovedire reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiză și martori.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.1890 cod civil și art.111 C.pr.civ.
Pentru dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr._/15.04.2004, sentință civilă nr.6096/02.11.2007, pronunțată în dosar nr._ .
Pe parcursul judecății, reclamanții și-au precizat cererea introductivă în sensul că solicită să se constate dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de de 1.800 mp, situat în ..G., .,3530, având ca vecini: la N-A. C., la E- A. N., la S- DE, la V- E. N., așa cum a rezultat din măsurătorile efectuate în teren de expertul tehnic judiciar numit în cauză.
Legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță, nu a depus întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
În baza art. 167 C.pr. civ, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri,proba cu doi martori și proba cu expertiză topo.
Din declarațiile celor doi martori audiați în cauză, rezultă că reclamanții dețin imobilul sus arătat de aproximativ 40-50 ani, fiind cunoscuți ca proprietari de către locuitorii comunei, precum și că terenul este împrejmuit pe toate laturile, lucru făcut de către reclamanți. Au mai declarat martorii încuviințati că nu au cunoștință ca anterior să fi existat vreun litigiu între reclamantă și alte persoane legat de dreptul de proprietate cu privire la imobil.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a concluzionat că terenul de 1.800 mp este situat în ..G., .,3530, având ca vecini: la N-A. C., la E- A. N., la S- DE, la V- E. N.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu titlu preliminar instanța va analiza calitatea procesuală pasivă a pârâtei din prezenta cauză.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
Uzucapiunea, așa cum este reglementată de Codul civil, este o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate de către posesorul unui imobil, după împlinirea termenului fixat de lege de 30 de ani. Prin uzucapiune se clarifică situația juridică a proprietății asupra unui imobil, în sensul că aparența de drept a posesorului se transformă într-un raport juridic de proprietate, posesorul actual devenind proprietar în mod absolut.
Această lămurire a dreptului de proprietate poate interveni numai în contradictoriu cu vechiul proprietar, față de care constatarea uzucapiunii este o adevărată sancțiune civilă.
Manifestând dezinteres față de bunul său, pe care l-a abandonat în mâinile altei persoane care se comportă ca adevărat proprietar față de imobil, proprietarul adevărat va fi sancționat prin pierderea dreptului său de proprietate.
În raport de dispozițiile art.1169 Cod civil și art.129 alin.1 Cod procedură civilă, aplicabile inclusiv în materia acțiunii în constatarea intervenirii uzucapiunii, revine reclamantului, care pretinde că pârâtul este proprietarul imobilului, sarcina probei dobândirii de către acesta a dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul litigiului.
În cauză, reclamanta a chemat în judecată pârâta . Primar..
Sub acest aspect, reține instanța că, deși actiunea introductiva nu lămuresc cu privire la titularul dreptului de proprietate, în cauza de față neexistând un proprietar cu titlu, calitatea procesuală pasivă este deținută de unitatea administrativ teritorială în raza căreia se află imobilul.
Că în prezenta cauză . calitate procesuală pasivă se impune pe de o parte, având în vedere inexistența unor afirmări de drepturi reale asupra acestui imobil de către terțe persoane, iar pe de altă parte, pe baza unei prezumții simple, conform art. 1203 C.civ., că imobilul în cauză poate fi asimilat categoriei de bunuri fără stăpân.
Justificarea acestei soluții rezultă și din interpretarea art. 646 vechiul Cod civil, care arată că bunurile fără stăpân sunt ale statului și ale prevederilor Legii nr.18/1991, republicată, a fondului funciar, care, prin art. 4, arată că terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privată având ca titulari persoane fizice sau juridice ori pot aparține domeniului public sau domeniului privat, iar prin art.18, art.26 și art. 36 arată că terenurile aflate în proprietatea statului situate în intravilanul sau extravilanul localităților și care au fost în administrarea primăriilor trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor, ca și cele care au aparținut unor persoane decedate și fără moștenitori. Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții rezultă că terenurile care nu au un proprietar cu titlu persoană fizică sau juridică sunt proprietatea unității administrativ teritoriale din care fac parte, în temeiul dreptului de suveranitate al statului și prevederilor Legii fondului funciar, iar constatarea apartenenței dreptului de proprietate poate avea în cadrul procesului intentat de posesor în constatarea uzucapiunii.
În lipsa oricăror informații cu privire la persoana de la care reclamanții sau autorii acestora au dobândit posesia imobilului sau eventualii mostenitori, a impune reclamanților asemenea demersuri ar constitui o sarcină disproporționată care rupe justul echilibru dintre preocuparea legitimă de a proteja interesele proprietarului bunului, pe de o parte, și dreptul acesteia de acces la o instanță pentru a invoca dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren și construcție prin efectul uzucapiunii, pe de altă parte.
Interesul persoanelor, în societatea modernă, de a-și constitui un titlu de proprietate, în sensul de instrumentum, chiar dacă dreptul nu este contestat, este evident, căci altminteri atributul dispoziției și, adeseori, chiar administrarea imobilelor devin imposibile.
Pe fondul cauzei, reține instanța că imobilul asupra căruia reclamanta solicită să i se constate dreptul de proprietate prin uzucapiune este situat în intravilanul comunei Adunații C..
Acest imobil este deținut de către reclamanți de o perioadă mai mare de 30 de ani, perioadă în care s-au comportat ca adevărați proprietari și fără ca vreo persoană să le tulbure posesia, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Față de situația de fapt expusă mai sus, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 1890, art. 1837, art. 1846 și următoarele din Codul civil și urmează a analiza posesia reclamanților asupra terenului în litigiu.
Astfel, din interpretarea art. 1890 Cod civil, reiese că uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește un drept real prin efectul posedării lucrului un timp determinat, starea de fapt transformându-se în stare de drept. Condiția esențială pentru a opera uzucapiunea reprezintă justificarea unei posesii utile și neviciate. Posesia trebuie să fie, așadar, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar (art. 1847 Cod civil).
Prima condiție pentru a opera uzucapiunea este, asadar, aceea ca posesia să fie utilă, adică o posesie propriu-zisă și neviciată.
Astfel, conform art. 1847 Cod civil „ca să se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”.
În cauză, instanța observă că posesia reclamanților asupra terenului în litigiu nu este afectată de vreun viciu, precum discontinuitatea, violența, clandestinitatea sau precaritatea. Astfel, reclamanta, a exercitat o posesie sub nume de proprietar, deoarece actele și faptele de folosință asupra terenului au fost săvârșite pentru sine.
În consecință, instanța apreciază că reclamanții au făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă pe tot termenul prevăzut de lege, termen care nu a fost întrerupt, iar toate aceste acte materiale de stăpânire reflectă intenția reclamanților de a se comporta ca adevărati titulari al dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren de 1.800 mp., ceea ce caracterizează o atitudine subiectivă specifică titularului dreptului de proprietate.
Față de aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va constata că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului teren intravilan în suprafață de 1.800 mp, situat în ..G., .,3530, având ca vecini: la N-A. C., la E- A. N., la S- DE, la V- E. N..
În temeiul dispozitiilor art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, instanța va dispune comunicarea hotărârii către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliara G., pentru evidențieri, în termen de 3 zile de la data rămânerii irevocabile și, în temeiul art. 771 alin. 6 teza a II-a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal va dispune comunicarea hotărârii către organul fiscal competent, pentru evidențieri, în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții A. C. și A. G. C., ambii domiciliați în ..G., în contradictoriu cu pârâta . PRIMAR.
Constată că reclamanții A. C. și A. G. C., ambii domiciliați în ..G., au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 1.800 mp, situat în ..G., .,3530, având ca vecini: la N-A. C., la E- A. N., la S- DE, la V- E. N..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Dact. jud.I.S.V.
4 ex/2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5341/2013. Judecătoria GIURGIU | Pretenţii. Sentința nr. 5716/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
