Accesiune. Sentința nr. 1194/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1194/2013 pronunțată de Judecătoria GURA HUMORULUI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 2909/237/2011*
Dosar nr._ accesiune
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GURA HUMORULUI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1194/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
PREȘEDINTE A. I. ȘALAR
GREFIER L. B.
Pe rol judecarea cauzei - Civil - privind pe reclamanta - pârâtă B. E., cu domiciliul în com. Păltinoasa, . cu dom ales la cab. av. G. O., cu sediul în mun. Suceava, ..1, ., . și pe pârâta T. G., domiciliată în Gura Humorului, ..42, jud. Suceava, având ca obiect accesiune, precum și a cererii reconvenționale formulată de pârâta reclamantă T. P., domiciliată în Gura Humorului, ..42, jud. Suceava.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 28 noiembrie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de mai mult timp pentru deliberări, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 5 decembrie 2013.
După deliberări,
JUDECĂTORIA:
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă promovată la această instanță și înregistrată sub nr._, din 13.12.2011, reclamanta B. E. a chemat-o în judecată pe pârâta T. G., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța să se constate că a dobândit prin accesiune imobiliară artificială, dreptul de proprietate asupra imobilului casă situată în satul Capu Codrului, nr. 49, județul Suceava, conform prev. art. 494 C.civ.; obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului de la data formulării acțiunii și până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Sentința civilă nr. 326 din 19.01.1995 s-a adjudecat în mod definitiv imobilul teren, în suprafață de 1040 m.p teren grădină, situat în satul Capu Codrului, ., învecinat cu C. M., C. D. și drumul sătesc, teren de a aparținut numitei T. P., iar prin această adjudecare s-a constatat stins debitul în sumă de 403.563 lei și 11.550 lei prin preluarea imobilului de către reclamantă.
Mai arată reclamanta că, pe acest teren se află imobilul casă de locuit, cu nr. 49, în suprafață de 270 m.p, imobil pentru care invocă dobândirea dreptului de proprietate, prin accesiune imobiliară, urmând a despăgubi pârâta cu contravaloarea muncii și a materialelor încorporate în construcția acestuia.
Fiind proprietară asupra acestei suprafețe de teren, arată că este îndreptățită să invoce dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției, situată pe această suprafață de teren, ca efect a accesiunii imobiliare artificiale, care este un mod original de dobândire a drepturilor reale reglementat, de disp. art.482, 488 și 494 C.civ., că art.494 C.civ. reglementează accesiunea construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări făcute, de o persoană în materialele sale, pe terenul proprietatea alteia.
Totodată, mai arată reclamanta că, din cuprinsul acestui articol, care reglementează acest caz de accesiune imobiliară artificială se degajă principiul, conform căruia proprietarul terenului devine, prin accesiune, și proprietarul construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări executate de un terț, cu obligația de a-l despăgubi pe constructor, că de asemenea, întrucât nu a avut folosința terenului pe care este amplasată construcția, fiind astfel lipsită de una din prerogativele esențiale ale dreptului său de proprietar, i s-a produs un prejudiciu, constând în lipsa de folosință a acestui teren, prejudiciu de care este responsabilă pârâta, așadar prin urmare, consideră că este îndreptățită să obțină despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului ocupat de imobil de la data introducerii acțiunii și până la pronunțarea hotărârii.
S-au depus la dosar, în copie sau în original următoarele acte: copia Sent. civ. nr. 965 din 26 iunie 1998 a Judecătoriei Gura Humorului, împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, certificat de atestare fiscală.
Pârâta a formulat întâmpinare.
În motivare a arătat că, reclamanta a promovat prezenta acțiune, după ce inițial a introdus acțiunea având ca obiect „pretenții - ridicare construcții”, care a fost anulată ca netimbrată, iar situația faptică este incompletă și deficitar descrisă.
Astfel, mai arată că, reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit prin accesiune imobiliară artificială dreptul de proprietate asupra imobilului construcții, situat la nr. 49, în . obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, de la data formulării acțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii.
A mai precizat că din extrasul de CF nr._ rezultă că este proprietara cotei de ½ din construcția casă de locuit, din litigiu, iar pentru cealaltă cotă de ½ este înscris dreptul de proprietate pentru numiții T. P. și T. D..
Totodată, dreptul de proprietate al reclamantei a fost dobândit prin contract de vânzare cumpărare cu nr. 2544/1997, asupra cotei de ½ din casa de locuit cu anexe amplasate pe . din_ Păltinoasa, încheiat cu T. P., care a dobândit la rândul ei, dreptul de proprietate prin moștenire, după autorul ei B. P., în baza sentinței civile nr. 3969/19.09.1989 a Judecătoriei Suceava, iar cota de ½ din construcția în litigiu a fost dobândită de soții T. de la numita B. M., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 2834/07.05.1991.
S-a mai arătat că, prin sentința civilă nr. 362/19.01.1995 a Judecătoriei Suceava, reclamanta a cerut vânzarea prin licitație publică a terenului în suprafață de 1040 mp, pe care este amplasată construcția din litigiu, pentru un debit de 403.365 lei datorat de numita T. P., astfel încât a fost admisă acțiunea și s-a adjudecat imobilul teren în suprafață de 1040 mp, pe numele reclamantei din prezenta cauză, care a devenit astfel, proprietară asupra terenului, inclusiv pe suprafața de 270 mp pe care sunt amplasate construcțiile, fără a fi reglementată la acel moment, în anul 1995, în vreun fel situația construcțiilor.
Cât privește situația inițială, s-a arătat că întreg terenul în suprafață de 1040 mp cât și construcțiile amplasate pe acest teren au fost proprietatea numitei T. P., de la care pârâta a cumpărat o cotă parte din construcții, astfel încât nu s-ar putea reține că s-au edificat construcții pe terenul altei persoane, acestea existând deja atunci când reclamanta a devenit proprietară asupra terenului.
Deosebit de cele mai sus menționate, reclamanta, în momentul în care a cumpărat terenul prin licitație, a cunoscut faptul că pe acel teren se afla o construcție care, era proprietatea numitei T. P., iar din anul 1995 de la adjudecarea imobilului teren de 1040 mp și până în prezent nu a emis pretenții asupra construcției, fiind în mod tacit de acord cu folosința acesteia.
În același timp, construcția a fost folosită de T. P., și de către pârâtă, în calitate de proprietari, până în prezent, fiind locuită efectiv de numitul B. V., decedat, iar terenul de sub construcție, și cel aferent construcției, în suprafață de 270 mp a fost în folosința pârâtei de la momentul pierderii proprietății terenului și până în prezent, dobândindu-se un drept de superficie asupra terenului, în calitate de proprietari ai construcției.
În speță, se mai arată că, dreptul de superficie este opozabil față de terți, fără înscrierea în CF întrucât provine dintr-o vânzare silită, respectiv prin adjudecarea în baza sentinței civile nr. 362/19.01.1995.
Totodată, pe cale reconvențională a solicitat:
- să se constate că a dobândit, prin convenție tacită, cu reclamanta, dreptul de superficie, cu privire la suprafața de 270 mp, teren situat în intravilanul satului Capu Codrului, nr. 484, parte din suprafața de 1040 mp, identic cu ._ a . cu B. E., C. Orest, drum, B. E..
În motivare a arătat că, atât jurisprudența, cât și literatura de specialitate au acceptat că dreptul de superficie se poate dobândi și prin convenție tacită, iar consimțământul proprietarului terenului se deduce din faptul că acesta nu a făcut opoziție, iar datorită pasivității manifestate, în perioada după dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, se realizează o intervertire a regulilor accesiunii.
Pe toate aceste considerente a solicitat respingerea acțiunii și admiterea cererii reconvenționale.
A depus la dosar, în copie: plan de situație, extras CF, contract de vânzare-cumpărare, Încheierea de Autentificare nr.2834, din 7 mai 1991. procură, Sent. civ. nr.3969 din 19.09.1989, nr.362 din 19.01.1995, nr.965 din 26 iunie 1998, Sent. pen. nr.475 din 8 iunie 1992.
În cauză s-au administrat probe, fiind audiați martorii A. L. și N. I..
Prin sentința civilă nr. 920 din 04.07.2012 a Judecătoriei Gura Humorului s-a respins acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă B. E., împotriva pârâtei-reclamante T. G., cu dom. în Gura Humorului, având ca obiect accesiune imobiliară artificială și s-a admite cererea reconvențională, formulată de reclamanta-pârâtă T. G. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. E.. În consecință, s-a constatat că pârâta T. G. a dobândit, prin convenție tacită, dreptul de superficie, cu privire la suprafața de 270 mp teren, situat în intravilanul satului Capu Codrului, nr. 484, parte din suprafața de 1040 mp teren, identic cu . CF_ a .>
Prin decizia nr. 965 din 09 aprilie 2013 a Tribunalului Suceava s-a admis recursul declarat de reclamanta B. E. împotriva sentinței civile nr.920 din 4 iulie 2012 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr._ ), intimată fiind pîrîta T. G., s-a casat sentința civilă nr. 920 din 04.07.2012 a Judecătoriei Gura Humorului și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În considerente s-a reținut că „Prin acțiunea formulată, reclamanta B. E. a solicitat să se constate că a dobîndit prin accesiune imobiliară artificială dreptul de proprietate asupra imobilului casă în suprafață de 270 m.p. situat în satul Capu Codrului, nr. 49, ., pe suprafața de 1040 m.p. teren identic cu ._ a .>
Prin cererea reconvențională, pîrîta T. G. a solicitat să se constate că a dobîndit prin convenție tacită dreptul de superficie cu privire la suprafața de 270 m.p. teren, situat în intravilanul satului Capu Codrului nr.484, parte din suprafața de 1040 m.p. teren, identic cu p.f. 82 din CF_ a .>
Prima instanță a respins acțiunea principală ca inadmisibilă și a admis cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel asupra acțiunii principale instanța a reținut că reclamanta n-a chemat în judecată și pe celălalt coproprietar al imobilului casă, T. P., astfel că, fiind vorba de un litisconsorțiu procesual obligatoriu, acțiunea a fost apreciată ca inadmisibilă.
Ceea ce nu a observat însă instanța de fond este că prin înscrisul transmis prin fax pentru termenul de judecată din 8 februarie 2012 (f.51-54) reprezentînd parte întîmpinare la cererea reconvențională și parte precizări la acțiunea introductivă, reclamanta a arătat expres (tot prin avocat) că înțelege să se judece și cu pîrîta T. P..
Or, instanța de fond nu a pus în discuție complinirea cadrului procesual pasiv și cu această pîrîtă, judecînd în limitele acțiunii introductive și respingînd acțiunea tocmai pentru lipsa coparticipării procesuale a acestei pîrîte.
Întrucât excepția inadmisibilității acțiunii din perspectiva considerentelor reținute de prima instanță nu este dată, se impune trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.
Având în vedere că cererea reconvențională privește același imobil, casa amplasată pe suprafața de 270 m.p. teren, reclamanta invocînd un drept de proprietate pentru casă prin accesiune, iar pîrîta T. G. invocînd un drept de superficie pentru terenul de sub casă (de 270 m.p.), o soluție depinzând practic de cealaltă, pentru o judecată unitară, concomitentă, cu respectarea drepturilor procesuale ale tuturor părților implicate, se impune trimiterea spre rejudecare și a cererii reconvenționale.”
În rejudecare prin încheierea din data de 26 septembrie 2013 s-a dispus, la solicitarea reprezentantei reclamantei introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei T. P..
La termenul din data de 24 octombrie 2013 pârâta T. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată cu formularea că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 494 C. civ. și că reclamanta urmărește să obțină prin prezenta cerere de chemare în judecată o îmbogățire fără justă cauză.
Totodată pârâta T. P. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca instanța să constate că aceasta a dobândit prin convenție tacită cu reclamanta, dreptul de superficie cu privire la suprafața de 270 m.p., teren situat în intravilanul satului Capu Codrului, nr.484, parte din suprafața de 1040 m.p., identic cu ._ a . cu B. E., C. Orest, drum, B. E..
Consideră că solicitarea formulată este fondată având în vedere atât situația faptică expusă mai sus cât și faptul că jurisprudența și literatura de specialitate au acceptat prin soluțiile pronunțate că dreptul de superficie se poate dobândi și prin convenție tacită, acestea fiind de altfel situațiile cel mai des întâlnite în practică, mai ales când este vorba de relații de familie. Consimțământul proprietarului terenului se deduce din faptul că acesta nu a făcut opoziție iar datorită pasivității manifestate în perioada după dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului se realizează o intervenție a regulilor accesiunii.
S-a mai arătat că în speță, dreptul de superficie este opozabil față de terți, fără înscrierea în cartea funciară întrucât provine dintr-o vânzare silită, respectiv prin adjudecare în baza sentinței civile nr.362/19.01.1995, fiind aplicabile disp. art.28 din Lg. 7/1996.
Întrucât capătul de cerere principal este nefundat și cel accesoriu este nefundat, urmând soarta principalului, cu atât mai mult cu cât nu s-a ridicat suma de bani solicitată și care este concret prejudiciul suferit.
La termenul din data de 31.10.2013 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâta T. P..
În motivare s-a arătat că dreptul de superficie ca drept real principal – dezmembrământ al dreptului de proprietate, poate fi dobândit doar prin convenție, legat, uzucapiune sau lege. Afirmația pârâtei potrivită căreia dreptul de superficie ar avea la bază o convenție tacită, nu poate fi reținută de către instanță, deoarece o astfel de convenție nu a fost dovedită, întrucât nu a existat în realitate. Mai mult decât atât, așa cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosar, pârâta T. G. a achiziționat ½ din imobil în anul 1997, reclamantei adjudecându-i-se terenul în suprafață de 1040 m.p. în anul 1995, ceea ce conduce la concluzia că pârâtele cunoșteau foarte bine situația imobilului.
Pasivitatea proprietarului terenului nu echivalează cu încheierea unei convenții, așa cum în mod eronat arată pârâtele.
În ceea ce privește regimul juridic al dreptului de superficie, menționează că potrivit art.492 cod civil vechi „Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra „ în timp ce art. 489 din același act normativ stipulează că „Proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeței și a subfeței lui.”
Dreptul de superficie este un drept real principal care presupune dreptul de proprietate al unui terț asupra construcțiilor sau altor lucrări care se găsesc pe terenul care aparține unei alte persoane, teren pe care superficiarul are un drept de folosință. Regimul juridic al superficiei a fost rezultatul jurisprudenței și operei doctrinale.. Îndeosebi în privința constituirii dreptului de superficie, atât doctrina cât și jurisprudența sunt unanime în a spune că dreptul de superficie se dobândește în baza înțelegerii părților, legatelor, prescripției achizitive sau legii.
În lipsa unei dispoziții legale, a unui legat sau dacă condițiile prescripției achizitive nu sunt îndeplinite, existența unei convenții între proprietarul terenului șui persoana care a ridicat sau stăpânește construcțiile este indispensabilă pentru a obține dreptul de superficie. Simplul fapt de a ridica sau stăpâni construcții, chiar de bună credință, în lipsa unui acord, nu duce la obținerea unui drept real de superficie, titularul construcțiilor neputând dobândi decât o simplă creanță împotriva titularului terenului.
Această soluție se impune și prin raportare la respectarea dreptului de proprietate recunoscut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece, o eventuală recunoaștere a dreptului de superficie pârâților, ar reprezenta o ingerință în dreptul de proprietate pe care îl dețin, iar o astfel de ingerință a fost deja sancționată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Bock și P. împotriva României
Prin încheierea din data de 31 octombrie 2013 instanța a dispus respingerea cererii formulate de reclamantă de introducere în cauză în calitate de pârâți a numiților T. V. și T. I. ca inadmisibilă.
Prin încheierea din 14 noiembrie 2013 instanța a încuviințat proba cu martorul N. I. propus de către pârâta reclamantă T. P. pentru a face dovada permisiunii tacite de a folosi imobilul, precum și proba cu un martor reclamantei pentru a face dovada contrară susținerilor reclamantei. Totodată s-a consemnat că aceasta s-a obligat să asigure prezența acestui martor la termenul următor și că i s-a pus în vedere să depună la dosar lista cu numele martorului în termen procedural sub sancțiunea decăderii din probă. Întrucât reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a dispus lista cu martorul încuviințat în termen d e5 zile de la încuviințare potrivit dispozițiilor art. 186 alin.2 c.p.civ. și nici nu a asigurat prezența martorului încuviințat la termenul de judecată stabilit, instanța a dispus decăderea părții din proba încuviințată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că reclamanta este proprietara terenului, în suprafață de 1040 mp, grădină și construcții, situat în satul Capu Codrului, ., dobândit prin sentința civilă nr. 326/1995 a Judecătoriei Suceava (f. 37-38), când s-a adjudecat în mod definitiv acest teren, în favoarea sa, constatându-se stins debitul datorat de pârâta din acea cauză, T. P., proprietara anterioară a terenului. Adjudecarea s-a realizat în urma cererii creditoarei B. E., care a cerut vânzarea la licitație publică a acestui imobil, proprietate în acel moment al pârâtei T. P., pentru recuperarea unui debit de_ lei, datorat în baza sentinței penale nr. 475 din 8 iunie 1992 a Judecătoriei Suceava (f. 33-36).
Pe acest teren de la data adjudecării, se află amplasat imobilul casă, cu nr. 494, pe . suprafață de 250 mp. Din considerentele sentinței civile nr.3969 din 19 septembrie 1989 a Judecătoriei Suceava rezultă că proprietar al acestei construcții precum și al terenului aferent în suprafață de 1040 m2 a fost defunctul B. P. decedat la 01 decembrie 1972. Această împrejurare nu a fost contestată de părți, și în plus a fost confirmată și completată de declarația martorului N. I., care a arătat că edificarea construcției s-a realizat cu peste 100 de ani în urmă de către defunctul B. P. care a fost și proprietarul terenului.
Prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 2544/01.09.1997 de BNP M. E. B., Suceava (anulat parțial prin sentința civilă nr. 965/26.06.1998 a Judecătoriei Gura Humorului, doar în ceea ce privește terenul), T. P., a vândut nepoatei sale, pârâta T. G. – M. cota de ½ din imobilul casă cu anexe, amplasate pe terenul de 1040 mp, cu rezerva dreptului de uzufruct viager, în favoarea vânzătoarei, T. P.. Din extrasul CF, nr._ Păltinoasa, depus la dosar (f. 20), rezultă că pârâta este intabulată, cu cota de ½ din construcții, cu rezerva dreptului de uzufruct viager, în favoarea lui T. P., iar cealaltă cotă de ½ din construcții, sunt proprietatea comună a numite T. P. și a defunctului său soț T. D..
Prin prezenta cerere, reclamanta a solicitat constatarea dobândirii, dreptului de proprietate, prin accesiune imobiliară artificială, asupra întreg imobilului casă amplasat pe terenul proprietatea sa.
Potrivit art. 492 C.civ. orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra. Potrivit art. 494 C.civ. dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.
Instanța apreciază că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 494 C.civ., întrucât domeniul de aplicare a art. 494 C.civ. cuprinde numai situațiile în care un terț ridică pe terenul altuia construcții noi. În cazul de față, construcția pentru care reclamanta solicită să i se constate un drept de proprietate prin accesiune a fost edificată în urmă cu 100 de ani de către defunctul B. P. care era la acea dată era și proprietar al terenului. Reclamanta a devenit proprietara terenului în suprafață de 1040 m2, pe care se afla amplasată această construcție prin sentința civilă nr. 326/1995 a Judecătoriei Suceava, mult ulterior edificării acestui imobil.
În consecință va respinge cererea principală formulată de reclamantă.
Referitor la al doilea capăt de cerere referitor la obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri și acesta urmează a fi respins ca neîntemeiat întrucât nu a reieșit din probatoriul administrat că ar fi întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel, nu se poate reține în cauză vinovăția proprietarilor imobilului cu privire la lipsirea reclamantei de folosința terenului în suprafață de 270 m2. Astfel reclamanta a cunoscut în momentul adjudecării situația acestui imobil, respectiv împrejurarea că pe suprafața acestuia se găsește construcția indicată și a acceptat-o.
Referitor la cererile reconvenționale instanța arată că dreptul de superficie poate fi dobândit prin convenția părților, prin legat și prin uzucapiune, nici una din aceste modalități de dobândire a acestuia nefiind incidente în cauză.
Simpla inacțiune a reclamantei până în momentul introducerii cererii de chemare în judecată nu poate duce la reținerea de către instanță a prezumției încheierii între părți a unei convenții tacite cu privire la constituirea unui drept de superficie asupra terenului în suprafață de 270 m2 în favoarea proprietarilor construcției. De altfel, reclamanta a contestat susținerea pârâților cu privire la încheierea vreunei convenții având ca obiect constituirea unui drept de superficie.
În consecință, instanța urmează a reține inexistența unei astfel de convenții între părți și a respinge cererile reconvenționale formulate ca neîntemeiate.
D. fiind respingerea atât a cererii de chemare în judecată cât și a cererilor reconvenționale instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă B. E., cu domiciliul în . cu dom ales la cab. av. G. O., cu sediul în mun. Suceava, ..1, ., . în contradictoriu cu pârâtele T. G., domiciliată în Gura Humorului, ..42, jud. Suceava și T. P., domiciliată în Gura Humorului, ..42, jud. Suceava, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune, ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de reclamanta-pârâtă B. E., având drept obiect acordarea de despăgubiri civile ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă T. P. ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă T. G. M. ca neîntemeiată.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Ș.A.I. – 30.12.2013
Tehnored. B.L. – 30.12.2013
Ex.5
| ← Cereri. Sentința nr. 480/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI | Uzucapiune. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI → |
|---|
