Grăniţuire. Sentința nr. 395/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 395/2013 pronunțată de Judecătoria GURA HUMORULUI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 2227/237/2009
Dosar nr._
grănițuire INCIDENT PROCEDURAL
ROI ART. 98 A.. 3 - DOSAR REÎNREGISTRAT
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GURA HUMORULUI
SENTINȚA CIVILĂ NR.395/2013
Ședința publică de la 05.04.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - E. S.
GREFIER - R. P.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul J. M., cu domiciliul în oraș F., jud. Suceava și pe pârâții O. S., cu domiciliul în oraș F., ., jud. Suceava și O. M., cu domiciliul în oraș F., ., jud. Suceava, având ca obiect grănițuire INCIDENT PROCEDURAL ROI ART. 98 A.. 3 - DOSAR REÎNREGISTRAT.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică de la 29.03.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 05.04.2013.
După deliberare,
JUDECĂTORIA:
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului și înregistrată sub nr. 774 din 23 martie 2005, reclamantul J. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul O. S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se stabilească linia de hotar dintre terenul în suprafață de 839 mp înscris în Cartea Funciară a comunei cadastrale F. nr. 208 nr. parcelă 44/5 proprietatea reclamantului și terenul proprietatea pârâtului, cu care se învecinează la est, să se dispună punerea semnelor de hotar corespunzătoare, cu suportarea de către ambele părți a cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a moștenit de la părinții săi J. V. și Olimpiada terenul menționat, care se învecinează cu proprietatea pârâtului, că, deși între cele două părți, nu s-a realizat până în prezent o grănițuire legală pe baza unei hotărâri judecătorești, între cele două proprietăți există un gard, însă de mai multă vreme există suspiciuni că el nu ar fi realizat conform liniei de hotar, pe care o stabilesc actele de proprietate deținute de fiecare parte.
În aceste condiții, întrucât pârâtul refuză să participe la o grănițuire prin bună înțelegere, a susținut că este necesar a se proceda în justiție la verificarea titlurilor lor de proprietate, la măsurarea celor două fonduri și la delimitarea lor, dispunându-se în același timp punerea semnelor de hotar pe cheltuiala comună a ambelor părți.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 584 Cod civil.
Reclamantul a depus la dosar în copie sau în original, următoarele acte: planuri de situație, certificat tabular, certificat moștenitor nr. 73/1976, titlu de proprietate, dovada de plată a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, împuternicire avocațială, contract de vânzare – cumpărare, hotărâre judecătorească, încheiere intabulare, extrase CF.
Ulterior, reclamantul a depus precizări la acțiune, în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul O. S., cu același domiciliu, acesta fiind numele corect al pârâtului chemat în judecată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul O. S. și soția sa M., au susținut că linia de hotar dintre cele două proprietăți a fost materializată prin acordul lor și al vecinului (reclamantul).
Au mai susținut că edificarea de către ei a magaziei pentru lemne și a unui grajd pentru vite s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în acest sens, că reclamantul, în urmă cu aproximativ 15 ani, atunci când a edificat grajdul pentru vite, nu a respectat distanța de 80 cm până la limita de hotar, că a încălcat-o, a desființat grajdul și a ocupat o parte din terenul lor.
S-a invocat nerespectarea dispozițiilor Codului civil și normelor P.S.I.
Ulterior, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a numitei O. M..
Audiați în instanță, la termenul din 13 iunie 2005, pârâții O. M. și O. S. au arătat că la f. 27 din dosar au depus plângere penală împotriva reclamantului J. M., solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 320 Cod penal, întrucât ei sunt proprietarii terenului în cauză, din care reclamantul le-a ocupat o parte, prin edificarea construcțiilor, că solicită condamnarea lui J. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, că se constituie parte civilă, că solicită eliberarea terenului și daune morale în cuantum de 150 milioane lei.
Prin Încheierea din 13 iunie 2005 a Judecătoriei Gura Humorului s-a dispus disjungerea cauzei, în sensul că pentru acțiunea civilă în grănițuire formulată de către reclamantul J. M. a rămas dosarul nr. 774/05, iar pentru plângerea penală privind infracțiunea de tulburarea de posesie – prev. și ped. de art. 220 Cod penal – privind pe părțile vătămate O. S. și O. M. și inc. J. M. s-a format dosarul nou nr. 1437/05, care va fi repartizat și va primi termen cu citarea părților conform programului prin calculator al instanței, la noul dosar urmând a fi atașate copii după plângerea penală (f. 27,28 dosar) și după declarația părților vătămate (f. 57).
În cauză s-au administrat probe, respectiv s-au depus acte, s-au solicitat relații și s-au audiat martori, s-a dispus efectuarea unei cercetări locale și a unei expertize topo.
Prin Sentința civilă nr. 197 din 27 februarie 2006 a Judecătoriei Gura Humorului s-a admis acțiunea civilă pentru grănițuire, stabilindu-se linia de hotar între terenurile proprietățile pârâților pe aliniamentul 2- 4 – 13 – 14 – 19 (varianta II din raportul de expertiză, plan f. 167).
S-a mai dispus obligarea pârâților la plata către reclamant, în solidar, a sumei de 17.000.000 lei vechi – 1700 lei noi, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța a avut în vedere:
,,La Reforma agrară din 1945 J. V. a fost împroprietărit cu lotul 108 din care face parte p.f. 44/5 de 839 mp din CF 208 F., fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr._ (f.9). Conform certificatelor de moștenitor nr. 73/1976 eliberat de notariatul de Stat Câmpulung Moldovenesc (f. 7) și nr. 283/1996 eliberat de Notarul Public C. S., reclamantul J. M. este unicul moștenitor al părinților său J. V. și J. O. și în baza acestor acte s-a intabulat cu terenul și construcțiile moștenite, din care face parte și p.f. 44/5 în litigiu, în cartea funciară.
Așadar, în prezent reclamantul J. M. este proprietarul p.f. nr. 44/5 de 839 mp din CF 208 a comunei cadastrale F., teren situat în orașul F., jud. Suceava, învecinat pe o parte cu drum și pe altă parte (partea dreaptă vedere de la drum, unde e hotarul în litigiu) cu O. S. și M..
Inițial, terenul a fost arabil, în ultimii ani și-a schimbat categoria de folosință, reclamantul edificând o gospodărie.
Conform art. 129 alin.6 Cod procedură civilă, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Așadar, nefiind sesizată, instanța nu analizează și nu se pronunță cu privire la construcții (nici ale reclamantului, nici ale pârâților). Subliniem că pârâții au arătat că reclamantul nu a respectat distanțele privind scurgerea apelor de ploaie de pe acoperișurile construcțiilor reclamantului și nici distanța la care trebuiau amplasate construcțiile, încă nu au ridicat nici o pretenție și nu au sesizat instanța cu nici un capăt de cerere în contra reclamantului, de aceea instanța nu se pronunță sub aceste aspecte, nici nu le analizează.
Prin titlul de proprietate nr. 3 din 26.06.1979 eliberat de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Județului Suceava (f. 82), pârâtul O. S. devine proprietarul unei camere, a unui grajd și a unei șuri situate în . oraș), primind dreptul de folosință asupra terenului aferent de 150 mp. Construcțiile vechi au fost demolate, iar pârâții au edificat în loc o casă, conform autorizației nr. 22/93 din 29.04.1980 (f. 81). Pentru terenul de 250 mp de sub construcțiile pârâților li s-a constituit dreptul de proprietate în baza Legii 19/91 eliberându-se titlul nr. 196/93 (f. 83). Dar construcțiile, inclusiv curtea ocupă o suprafață mai mare, pentru diferența de teren, respectiv p.f. 767/2 de 339 mp și p.f. 44/9 de 471 mp ambele din CF 426 a comunei cadastrale F., obținând dreptul de proprietate prin uzucapiune, constatat prin sentința civilă 234 din 18.03.2004 a Judecătoriei Gura Humorului în dosar nr. 325/2004 definitivă prin neapelare, în contradictoriu cu orașul F.. În baza sentinței pârâții s-au intabulat în Cartea Funciară (f. 32,35).
Deci pârâții O. S. și O. M. sunt proprietarii celui de-al doilea teren în litigiu, identic cu p.f. 767/2 și 44/9 din CF 426 a comunei cadastrale F. (plan fila 33 verso).
Analizând planurile de situație întocmite de –a lungul timpului, depuse de părți la dosar, respectiv planurile din 25.05.1976, 20.11.1974, 5.06.1996, 05.07.1996, 10.01.1997 depuse de reclamant și planurile din 18.04.1975 și cele întocmite cu ocazia autorizării și demolării construcțiilor pârâților depuse de pârâți, se observă cu claritate că linia de hotar ce desparte terenurile părților, în litigiu, a fost până de curând perpendicular pe drumul public. În prezent, linia de hotar este sinuoasă și trece pe terenul reclamantului. Cu ocazia cercetării la fața locului părțile, deci și pârâtul, au confirmat că stâlpul de unde pleacă gardul despărțitor, de la drum, este același și acest punct de reper este fix, nefiind niciodată mișcat sau modificat. Văzut de la drum, dacă hotarul ar fi perpendicular pe drum, reclamantul ar putea trece pe lângă construcțiile sale și apa de ploaie de pe acoperișurile construcțiilor sale s-ar scurge pe terenul său, dar față de poziția actuală a gardului, reclamantul nu poate trece pe lângă construcțiile sale (anexe) și apa se scurge pe terenul pârâților.
Conform declarațiilor martorilor, când reclamantul a edificat construcțiile se putea trece pe lângă ele, fără a se muta gardul, confirmând că planurile de situație sus menționate indică situația reală a graniței dintre terenurile părților.
Având în vedere planurile de situație sus menționate, având în vedere că titlul reclamantului este mai vechi și deci preferabil, având în vedere că s-a dovedit că linia de hotar a fost cel puțin până în anul 1997 perpendiculară pe drum, instanța nu ia în considerare planul de situație ce a stat la baza intabulării pârâților (fila 33 verso) întrucât acest plan reflectă situația terenului la 29.07.2003 și nu cea existentă faptic în ultimii 30 de ani (cum au invocat pârâții în procesul de uzucapiune).
Atât planul de situație, cât și martori, dar și expertiza topo, confirmă că pârâții ocupă mai mult teren (1084 mp) decât dețin în acte (1059 mp), iar reclamantul mai puțin (în fapt 860 mp față de 2049 mp cât figurează în acte), deci gardul a fost mutat în interiorul proprietății reclamantului, deposedându-l de pe reclamant prin ocuparea terenului de către pârâți.
Datorită construcțiilor existente, linia de hotar inițială perpendiculară pe drum nu mai poate fi stabilită ca linie actuală de hotar fără demolarea unor construcții sau fără a da posibilitatea proprietarilor se le întrețină, de aceea părțile au fost de acord ca linia de hotar să se stabilească între construcțiile existente.
Acțiunea a fost întemeiată și va fi admisă.
Ținând cont de înțelegerea părților în sensul arătat mai sus, dar și de actele și starea de fapt de care am vorbit mai sus, instanța în baza art. 584 Cod civil, va stabili că linia de hotar conform planului anexa 2 a raportului de expertiză (f. 107), pentru ca atât reclamantul cât și pârâții să poată trece pe lângă construcțiile lor fără a trece linia de hotar și astfel să le poată întreține, iar apa de ploaie ce se scurge de pe acoperișuri să cadă pe terenurile ce aparțin proprietarilor construcțiilor.
Întrucât pârâții nu au recunoscut pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare, căzând în pretențiile reclamantului, conform art. 274 Cod procedură civilă, instanța îi va obliga pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantului suma de 17.000.000 lei vechi – 1700 lei noi cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxele judiciare și timbrele judiciare, contravaloarea expertizei, onorariul avocatului, contravaloarea transportului la instanță a reclamantului și costul obținerii actelor depuse ca probe la dosar, având în vedere prețurile practicate pe piață.,,
Prin Sentința penală nr. 137 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Gura Humorului – Dosar 271/2006 – s-a dispus achitarea inculpatului J. M., pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 220 Cod penal, în baza prev. art. 11 pect. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, respingerea pretențiilor civile formulate de către părțile vătămate, precum și obligarea fiecăreia dintre părțile vătămate la plata către stat a unei sume în cuantum de 30 ron (lei vechi) cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a avut în vedere:
,,Examinând întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic B. V., certificatul de moștenitor nr. 7/1976 eliberat după defunctul J. D. V., certificatul de urbanism, autorizația de construire, proiectul construcției, sentința civilă nr. 234 din 18 martie 2004 a Judecătoriei Gura Humorului, încheierea de intabulare nr. 728 din 30 aprilie 2004, extras de carte funciară, certificatul nr. 774/2005 din 10 martie 2006, sentința penală nr. 315 din 5 septembrie 2005, declarațiile martorilor S. I., P. I., Sahlean I., R. I., probe coroborate cu declarațiile părților, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între familia părților vătămate și familia inculpatului au existat mai multe procese civile și penale, cu privire la întinderea suprafețelor de teren cu care se învecinează și la amplasamentul construcțiilor ridicate pe o parte din aceste suprafețe de teren. Din raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 774/2005 ce a avut ca obiect „grănițuire” (fila 40) rezultă că terenul deținut de inculpatul J. M. în baza certificatului de moștenitor nr. 73/1976 după defunctul J. D. V., în care sunt menționate parcelele nr. 149, 44/5 și 44/13 toate din CF nr. 208 a comunei cadastrale F., în suprafață totală de 2049 mp, are în realitate suprafața de 1830 mp, iar terenul deținut de partea vătămată O. S. are suprafața de 1084 mp față de 1059 mp intabulați.
Din declarațiile martorilor se reține că inculpatul în momentul când a ridicat construcțiile nu a ocupat nici într-un fel vreo suprafață de teren aflată în posesia părților vătămate.
Mai mult decât atâta, acest lucru l-au declarat chiar părțile vătămate în fața instanței de judecată, atunci când au fost ascultate.
Problema grănițuirii proprietăților a fost soluționată prin sentința civilă nr. 197 din 27 februarie 2006 a Judecătoriei Gura Humorului.
Așa fiind, instanța în baza prev. art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală va achita inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 Cod penal.
Conform prev. art. 346 alin.3 Cod procedură penală, instanța va respinge capătul din cerere privind pretențiile civile formulate de către părțile vătămate.
Văzând și dispozițiile art. 192 pct. 1 lit.a Cod procedură penală.
Prin Sentința penală nr. 470 din 9 iunie 2006 a Tribunalului Suceava s-au admis recursurile părților vătămate și trimisă cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului în vederea efectuării de cercetări față de făptuitorul J. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare, prev. de art. 220 Cod penal.
Prin Rezoluția din 10 august 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului – Dosar nr. 544/P/2006 - s-a dispus neînceperea urmăririi penală față de J. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 alin.1 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Prin Rezoluția din 6 octombrie 2007 a P. Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului s-a dispus respingerea plângerii formulate de către cei doi petenți, ca nefondată.
Prin Decizia nr. 644 din 13 iunie 2006 a Tribunalului Suceava s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către pârâții O. S. și O. M. împotriva sentinței civile nr. 197 din 27 februarie 2006 a Judecătoriei Gura Humorului (dosar nr. 774/2005), apelanții fiind obligați la plata către intimatul reclamant J. M. a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 Ron.
Prin Decizia nr. 1832 din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Suceava – D. nr._ – s-a dispus admiterea recursului declarat de pârâții O. S. și O. M., casată decizia atacată și trimisă cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.
Prin Decizia nr. 1027 din 20 mai 2009 a Tribunalului Suceava s-a dispus admiterea recursului declarat de către pârâți, casată sentința civilă atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a avut în vedere:
,,Potrivit deciziei în interesul legii nr. 32/2998 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ori de câte ori pe calea acțiunii în pretenții se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară pentru determinarea competenței materiale sau a căii de atac.
Aceiași decizie a reținut că acțiunile patrimoniale nu pot fi considerate neevaluabile în bani, întrucât o asemenea susținere contravine naturii intrinseci a dreptului patrimonial.
S-a mai arătat că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție „transferă” caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși, astfel că procesul va putea fi evaluabil în bani ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial real se de esență.
Dezlegările date problemelor de drept prin decizia în interesul legii sunt obligatorii conform art. 329 alin.3 Cod procedură civilă.
În speță, acțiunea promovată are clar conținut patrimonial, întrucât tinde la apărarea dreptului de proprietate, astfel că, nerezultând o valoare mai mare de 100.000 lei, calea de atac este cea a recursului, conform art. 282 ind. 1 alin.1 Cod procedură civilă.
Întrucât în speță, se impune efectuarea unei expertize topo, lipsa acesteia echivalând cu necercetarea fondului, expertiză care nu poate fi realizată în recurs, conform art. 305 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, se impune admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate, trimițându-se cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru efectuarea expertizei topo, conform deciziei nr. 1932/2006 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.
Conform art. 305 alin.3 Cod procedură civilă, prima instanță va ține cont cu ocazia rejudecării, de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost atacată.,,
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Gura Humorului sub nr._ din 25 septembrie 2009.
În cauză, față de îndrumările deciziei de casare, s-a dispus efectuarea unei expertize topo, la care s-au formulat obiecțiuni de ambele părți, care au necesitat completări ale raportului de expertiză, cu deplasări ale expertului la fața locului.
Mandatarul pârâtului O. S. – O. L. – nu a dat voie expertului topo să aplice procedeul tehnic de a răspunde la aceste obiecțiuni, astfel că s-a dispus ca Poliția F. să acorde sprijin expertului pentru efectuarea măsurătorilor necesare.
Chiar și în aceste condiții, conform relațiilor comunicate de către expertul topo și Polița F., O. L. a încercat să îl împiedice pe expertul topo la efectuarea măsurătorilor necesare, prin nepermiterea accesului în curtea părinților săi, O. S. și O. M., că expertul a încercat să efectueze măsurătorile fără încălcarea proprietății, dar O. L. s-a opus, a devenit agresiv, a adresat amenințări și cuvinte jignitoare expertului pentru efectuarea măsurătorilor, a distrus o parte din acest gard, rupând câteva scânduri, iar la un moment dat a încercat să îl bruscheze pe expertul topo, fiind oprit de către un lucrător de poliție.
Conform aceleiași relații, în cauză s-a întocmit dosarul penal cu nr. unic 1076/P/2012 din 31 august 2012, în care, prin Rezoluția din 28 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, a fost confirmată începerea urmăririi penale față de O. L., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. și ped. de art. 321 alin.1 Cod penal.
În urma acestora, de către expert s-a mai arătat că, față de poziția lui O. L., a luat elementele aproximativ, că nu are certitudinea măsurătorilor, iar în cazul nepotrivirilor, acestea se datorează poziției mandatarului, că părțile au arătat un singur hotar sigur netulburat, care s-a luat de referință, acesta fiind al pârâților, opus cel cu reclamantul, de la care mandatarul nu a dat voie să se măsoare în fața organelor de ordine, că măsurătorile s-au făcut cu aparatul laser de la distanță.
Instanța a reținut, conform probelor administrate că:
J. V. – autorul reclamantul – a fost împroprietărit, la Reforma Agrară din 1945, cu lotul 108, care include și p.f. nr. 44/5 – 839 mp, înscrisă în Cartea Funciară nr. 208 a comunei cadastrale F. și pentru care s-a eliberat Titlul de proprietate nr._ (f.9).
Reclamantul este unicul moștenitor al părinților săi J. V. și J. Olimpiada, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. 73/1996 și nr. 283/1996.
În baza acestor acte, reclamantul s-a intabulat cu terenul și construcțiile moștenite, terenul incluzând și p.f. nr. 44/5, reclamantul fiind proprietarul acestor imobile, situate pe raza orașului F., învecinat cu drumul, precum și cu pârâții O. S. și M..
Inițial, terenul a fost arabil, însă în ultimii ani și-a schimbat categoria de folosință, prin edificarea de către reclamant a unei gospodării.
Prin Titlul de proprietate nr. 3 din 26 iunie 1979 eliberat de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Județului Suceava, pârâtul O. S. a devenit proprietarul unei camere, a unui grajd și a unei șuri situate pe raza comunei F. (actualmente orașul F.), privind dreptul de folosință asupra terenului aferent de 150 mp.
Construcțiile vechi au fost demolate, pârâții edificând în locul lor o casă, conform autorizației nr. 22/1993 din 29 aprilie 1980.
Pentru terenul de 250 mp de sub construcții, pârâților li s-a constituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 fiind eliberat titlul nr. 196/1993.
Prin Sentința civilă nr. 234 din 18 martie 2004 a Judecătoriei Gura Humorului – Dosar nr. 325/2004 – s-a admis acțiunea civilă în constatare formulată de reclamanții O. M. și O. S., în contradictoriu cu ., constatându-se că reclamanții au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 809 mp, id. cu p.f. nr. 767/2 – 338 mp și nr. 44/9 – 471 mp, ambele din Cartea Funciară nr. 426 a comunei cadastrale F., conform planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate depus la doar, sentință definitivă prin neapelare și în baza căreia s-au intabulat.
Conform art.584 din Vechiul Cod civil, „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.”
Conform art. 208 Cod procedură civilă, părțile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării, dar și să permită expertului efectuarea lucrării.
Împrejurarea că mandatarul pârâtului prin actele de rezistență injustă fizică la efectuarea lucrării, chiar și în prezența lucrătorilor de poliție, conducând la concluzionarea de către expert la o incertitudine a măsurătorilor a fost apreciată de către instanță ca un început de dovadă pentru reclamant cu privire la împrejurarea de fapt ce face obiectul lucrării, urmând ca, în contextul administrării tuturor celorlalte probe, al prevederilor legale mai sus arătate, să admită, în parte acțiunea reclamantului.
Astfel, instanța urmează să dispună stabilirea liniei de hotar între terenurile proprietatea părților pe aliniamentul 2-18-_-42-58 (linie de hotar colorată cu albastru), conform Raportului de expertiză întocmit de expertul topo B. G., în dosarul nr. 544/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, depus la prezenta cauză și aflat la f. 9-26 dosar (vol.I).
Instanța a avut în vedere aspectele mai sus arătate, înscrisurile depuse la dosar, probele aflate la doar, că expertiza topo întocmită de către expertul topo B. G. în cauza penală nu a fost contestată de nici o parte, că părțile au permis expertului efectuarea de măsurători, că aceasta este ulterioară expertizei efectuate de către B. V., iar aceasta din urmă a fost avută în vedere la efectuarea expertizei din dosarul penal, diferențele dintre cele două expertize, că expertiza topo din dosarul penal a concluzionat că reclamantul nu a ocupat nici o suprafață din terenul pârâților.
În temeiul prevederilor legale mai sus arătate, precum și ale art. 274 Cod procedură civilă, instanța urmează să dispună obligarea pârâților, la plata către reclamanta a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, justificate cu plata a jumătate din timbraj, onorariu expert, restul cheltuielilor fiind compensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea, în parte, privind pe reclamantul J. M., cu domiciliul în oraș F., jud. Suceava și pe pârâții O. S., cu domiciliul în oraș F., ., jud. Suceava și O. M., cu domiciliul în oraș F., ., jud. Suceava, având ca obiect grănițuire INCIDENT PROCEDURAL ROI ART. 98 A.. 3 - DOSAR REÎNREGISTRAT.
Stabilește linia de hotar între terenurile proprietatea părților pe aliniamentul 2 - 18 -_ - 42 - 58 (linie de hotar colorată cu albastru), conform Raportului de expertiză tehnică judiciar întocmit de exp. topo B. G., în dosarul nr. 544/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului și depus la prezenta cauză și aflat la f. 9-26 dosar (vol.I).
Obligă pe pârâți, să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 5 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.E./23.04.2013
Tehnored. P.R./24.04.2013
Ex.5
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 789/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 398/2013. Judecătoria GURA HUMORULUI → |
|---|
