Evacuare. Sentința nr. 1007/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1007/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 1591/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
JUDECATORIE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1007/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. V.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S. E. și pe pârât D. Lucreția, având ca obiect evacuare
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care fac parte integrantă din prezenta sentință civilă, când pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru astăzi când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.09.2012 sub nr._ ,reclamantul S. E. a chemat în judecată pe pârâta D. Lucreția,solicitând evacuarea pârâtei din imobilul casă de locuit,grajd,anexe gospodărești și suprafața de 1186 mp.teren aferent casei de locuit,situate în intravilan Cotnari,T.35,P.1120,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii,reclamantul a arătat că este proprietarul unei case de locuit,grajd și anexe gospodărești situate în intravilanul localității Cotnari precum și a suprafeței aferente de 1186 mp.teren din T.35,P.1120.Aceste imobile au fost edificate în anii 1969-1970,conform autorizației de construcție nr.30 din 9.07.1969.
A precizat reclamantul că s-a căsătorit cu pârâta în anul 1977 iar aceasta s-a mutat în imobilele lui,în care au conviețuit până în anul 2010,când au divorțat.Pârâta a continuat să locuiască în casă și anexele gospodărești deși nu are nici un drept iar el i-a solicitat să le părăsească în nenumărate rânduri.
Pârâta a solicitat partajarea acestor imobile iar prin sentința civilă nr.943/2010 a Judecătoriei H.,irevocabilă,acțiunea a fost respinsă,instanța constatând că imobilele sunt bunurile lui proprii dobândite anterior căsătoriei cu pârâta.
În prezent,a menționat reclamantul,el nu mai dorește să o tolereze pe pârâtă în imobilele proprietatea lui iar aceasta refuză să plece de bunăvoie.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.61 din Legea 114/1996.
În dovedirea cererii,legal timbrate,reclamantul a depus înscrisuri: autorizație pentru executare de lucrări,sentințele civile nr.647/2009, nr.943/2010 și nr.115/2011 ale Judecătoriei H.,încheiere.
Legal citată,pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii,arătând că a locuit împreună cu reclamantul și cu fiul ei din prima căsătorie începând cu anul 1965,când s-a despărțit în fapt de primul ei soț,mai întâi într-un imobil aparținând IAS-ului Cotnari,unde reclamantul era angajat,ulterior prin eforturi materiale comune au construit o casă ce a fost finalizată după ce s-au căsătorit în anul 1977 și un grajd.
A precizat reclamanta că s-au mutat efectiv în casă anterior căsătoriei,când era finisată doar o cameră și de atunci și până în prezent locuiesc în aceste imobile.De-a lungul timpului au întreținut și renovat imobilele însă de mai mulți ani între ei sunt neînțelegeri,s-au despărțit în fapt și din acel moment fiecare dintre ei deține și folosește anumite încăperi,doar anexa fiind folosită în comun.
Profitând de faptul că autorizația de construire a fost eliberată doar pe numele lui la fel ca și chitanța de plată a contravalorii terenului atribuit pentru edificarea imobilului,reclamantul a uzat de aceste înscrisuri și în cadrul dosarului de partaj bunuri comune s-a constatat că imobilul casă nu are regim juridic de bun comun.De asemenea,în dosar nr._ al Judecătoriei H. s-a anulat titlul de proprietate emis pe numele ei pentru suprafața de 500 mp.teren curte pe considerentul că reclamantul a achitat contravaloarea terenului.În acest dosar s-a mai stabilit că anexa nu este amplasată pe această suprafață de 500 mp.teren ci pe terenul proprietate ei,însă în prezent anexa este degradată și nu are valoare.
După desfacerea căsătoriei,reclamantul i-a pretins să plece din imobile fără a ține cont că a contribuit deopotrivă la construcția imobilului și fără a o despăgubi pentru munca depusă la edificarea casei și aportul material avut la realizarea construcției,fără a avea în vedere că este la o vârstă înaintată,are o stare precară a sănătății și nu are o altă locuință.
Pentru aceste motive,pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că asupra casei situate în . are un drept de creanță în valoare de 20.000 lei reprezentând ½ din contravaloarea imobilului,obligarea reclamantului să-i achite suma de 20.000 lei,să i se acorde un drept de retenție asupra imobilului până la achitarea integrală a creanței,cu cheltuieli de judecată.
Cererea reconvențională a fost motivată în drept pe dispozițiile art.1345,art.2495 cod civil și art.111 Cod procedură civilă.
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională solicitând respingerea acesteia,cu cheltuieli de judecată,arătând că imobilul a fost edificat de către el singur în anul 1969,în baza autorizației de construire și a chitanței nr.149 din 9.07.1969 prin care a cumpărat suprafața de 500 mp.teren,moment la care nici nu o cunoștea pe pârâtă.Imobilul a fost terminat în anul 1970,la data de 29.07.1970 fiind somat de către societatea angajată pentru edificarea casei-Cooperativa Unirea Meșteșugarilor H.-să achite diferența de preț față de devizul inițial.
A precizat reclamantul că pârâta nu a contribuit cu nimic la edificarea imobilului sau la întreținerea acestuia,ea nu a avut venituri deoarece nu a fost niciodată salariată,singurul care a lucrat pe tot parcursul căsătoriei fiind el.Pârâta are unde locui deoarece nora și nepoții săi locuiesc în vecinătatea locuinței lui și acolo își petrece cea mai mare parte a timpului.
Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
Pârâta a depus răspuns la întâmpinare arătând că aspectele invocate de reclamant nu corespund adevărului deoarece însuși reclamantul a recunoscut că relația lor de concubinaj a fost inițiată când fiul ei avea 3 ani.Chiar dacă autorizația de construcție a fost eliberată numai pe numele reclamantului,ei au avut un aport material egal la edificarea imobilului iar locuința norei sale este mică,spațiul fiind insuficient și pentru familia ei.
În aceste condiții,pârâta a menționat că se impune suspendarea judecății cererii de evacuare și judecarea cu prioritate a cererii sale reconvenționale.
Pârâta a depus înscrisuri: fotografii,certificat de deces,rol agricol,plan de situație,declarații de martori și răspuns la interogatoriu în dosar nr._ ,declarații autentice,acte medicale,titlu de proprietate,raport de expertiză,deciziile civile nr.955/2010 și nr.2851/2011 ale Tribunalului Iași,sentința civilă nr.2563/1976 a Judecătoriei P..
Sub aspectul probatoriului,instanța a încuviințat părților probele cu înscrisuri,testimonială,interogatoriile părților și cu efectuarea unei expertize de evaluare proprietăți imobiliare.
S-a luat interogatoriu părților,răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate dosarului cauzei.
Au fost audiați martorii B. I.,B. E.,I. M. și U. M.,declarațiile acestora fiind consemnate și atașate dosarului.
A fost depus raportul de expertiză cu privire la care pârâta a formulat obiecțiuni ce au fost admise de instanță.
S-a depus răspunsul la obiecțiuni de către expert iar pârâta a depus concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține că părțile au fost soți,căsătoria lor fiind desfăcută prin sentința civilă nr.647/2009 a Judecătoriei H.,irevocabilă.
Din acest moment,părțile s-au judecat în mai multe cauze.Astfel,prin sentința civilă nr.115/2011 a Judecătoriei H. a fost admisă acțiunea formulată de S. E. privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1995 emis pe numele fostei sale soții,S. Lucreția,pentru suprafața de 1186 mp.teren situată în T.35,P.1120 din intravilanul satului și comunei Cotnari,județul Iași.Această sentință a fost modificată în parte și,prin decizia civilă nr.2851/2011 a Tribunalului Iași,a fost constatată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate numai cu privire la suprafața de 500 mp.teren înscris în T.35,P.1120 din intravilan Cotnari din cei 1186 mp.din acest amplasament.
De asemenea,prin sentința civilă nr.943/2010 a Judecătoriei H. a fost respinsă acțiunea promovată de D. Lucreția având ca obiect partajarea bunurilor dobândite în timpul conviețuirii cu S. E.,reținându-se că imobilul casă de locuit și anexele gospodărești situate în . nu fac parte din masa bunurilor comune,acestea constituind bunul propriu al soțului.Această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului-decizia civilă nr.955 din 12.04.2012 a Tribunalului Iași prin care s-a decis că eventualele lucrări de îmbunătățire a imobilului la care a participat sau pe care le-a efectuat personal reclamanta nu-i conferă acesteia un drept de proprietate asupra casei ci doar un drept de creanță pe care îl poate valorifica pe cale separată.
În consecință,fiind stabilit cu putere de lucru judecat regimul juridic al imobilului compus din casă de locuit,anexe gospodărești și suprafața de 500 mp.teren situat în intravilanul satului și comunei Cotnari,județul Iași,T.35,P.1120,acesta constituind bunul propriu al soțului,acesta a solicitat evacuarea pârâtei din imobil,arătând că ea are doar calitatea de tolerat.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că are un drept de creanță asupra imobilului proprietatea reclamantului în sumă de 20.000 lei,obligarea reclamantului la plata acestei sume și să se recunoască în favoarea ei un drept de retenție până la achitarea integrală a sumei,susținând că a întreținut cu reclamantul relații de concubinaj anterior achiziționării terenului și obținerii autorizației de construire și că a contribuit în mod egal la edificarea construcțiilor,fapt nerecunoscut de către reclamant,care a arătat că pârâta nu a realizat venituri pe perioada concubinajului și a căsătoriei,el fiind singurul care a fost angajat și că pârâta s-a mutat în . casa a fost terminată.
Instanța va porni în analiza susținerilor părților de la considerentele sentinței civile nr.943/2010 a Judecătoriei H. și ale deciziei civile nr.955/2012 a Tribunalului Iași,prin care cele două instanțe s-au pronunțat asupra cererii de partaj bunuri comune ale foștilor soți S. și prin care se reține că S. (D.) Lucreția s-a mutat în . casei de locuit care a avut loc până la data de 27.10.1970,când S. E. a fost somat de către Cooperativa Meșteșugărească „Unirea” H. să achite diferența de preț față de devizul inițial.Documentația aferentă construirii casei a fost întocmită de către reclamantul S. E. care a și contractat lucrarea,”a plătit materialele folosite și a încheiat contractele de prestări servicii construcții necesare”,așa cum stabilește tribunalul în decizia citată anterior.
Aceste considerente au putere de lucru judecat iar instanța nu le poate trece cu vederea.
Este de necontestat faptul că părțile au întreținut o relație de concubinaj anterior încheierii căsătoriei.Însuși reclamantul în răspunsul la interogatoriu a precizat că a locuit împreună cu pârâta în perioada 1966-1972 într-un dormitor al IAS Cotnari iar în acea perioadă fiul pârâtei avea 3 ani.
Acest fapt nu este însă suficient pentru a se reține că pârâta a avut o contribuție egală cu a reclamantului la edificarea imobilului casă deoarece concubinii nu beneficiază de prezumția de comunitate prevăzută de art.30 Cod familiei.Mărimea contribuției concubinilor la dobândirea unui bun,fiind o chestiune de fapt,se stabilește,în caz de litigiu,prin probe.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă în ce a constat contribuția pârâtei la edificarea imobilului proprietatea reclamantului.Astfel,martorul B. I. a relatat că pârâta s-a mutat în casa reclamantului la câțiva ani după finalizarea acesteia iar în anul 1974 martorul nici nu o cunoștea deși era vecin cu reclamantul.Martorul I. M. a arătat că pe perioada ridicării construcției el nu a văzut-o pe pârâtă,reclamantul fiind cel care aducea mâncare muncitorilor angajați,de la cantina IAS Cotnari iar de-a lungul timpului,imobilul a fost întreținut în sensul că a fost văruit.
Martora B. E.,audiată la cererea pârâtei,a relatat că nu știe din ce bani s-a construit casa ori s-a cumpărat terenul,că părțile aveau animale în gospodărie din care mai vindeau,însă nu știe ce făceau părțile cu banii rezultați din vânzarea animalelor și că nu a intrat niciodată în casa părților.De asemenea,martora a declarat că un cumnat de al ei a lucrat la edificarea casei însă nu știe cine l-a plătit.
Martora U. M. a declarat că terenul a fost cumpărat de ambele părți și că ele s-au mutat în casă înainte de finalizarea acesteia,că pârâta a lucrat la casă în sensul că dădea materialele la mână muncitorilor,a cărat ciment și piatră.A declarat martora că ulterior finalizării casei,aceasta nu a mai fost renovată,doar s-au efectuat mici reparații care s-au impus.Reclamantul era cel care dădea bani în casă însă a contribuit și pârâta cu bani obținuți din zilele muncă prestate la gostat,după părerea martorei,pârâta muncind de trei ori mai mult decât reclamantul.
Instanța va înlătura declarația martorei U. M. deoarece aceasta nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și anume cu înscrisurile depuse la dosar,cu declarațiile celorlalți martori și cu răspunsurile la interogatorii ale părților.
Coroborând aceste declarații de martori,instanța reține că pârâta nu a avut nicio contribuție materială la edificarea imobilului,singura contribuție care poate fi reținută este cea la ridicarea anexei descrise în raportul de expertiză evaluatoare de proprietăți imobiliare,ce a fost edificată în urmă cu 8 ani.Este adevărat că după terminarea construcției s-au efectuat lucrări de întreținere și mici reparații însă acestea doar conservă și nu sporesc valoarea imobilului,fapt constatat de către expertul tehnic.
Acesta a constatat că,potrivit documentelor consultate,casa a fost edificată în perioada 1969-1970 iar în anul 1973 era complet finalizată din punct de vedere structural.Casa a fost extinsă față de forma pe care o avea în anul 1977 în sensul că s-a realizat o încăpere nouă denumită „hol nou”,cu suprafața de 6,78 mp. care are o vechime de aproximativ 8 ani și care reprezintă un spor de valoare adus casei.
Conform raportului de expertiză,valoarea actuală de circulație a imobilului casă proprietatea reclamantului este de 17.632 lei iar valoarea extinderii locuinței-holul nou- este de 2432 lei,construcție realizată în timpul căsătoriei părților și cu privire la care pârâta are un drept de creanță constând în ½ din valoarea acesteia și anume 1216 lei.
În consecință,reținând că imobilul casă și anexe gospodărești constituie bunul propriu al reclamantului,instanța apreciază că acțiunea acestuia este întemeiată numai în parte și anume în ceea ce privește imobilele construcții deoarece cu privire la teren,modalitatea recunoscută de lege de recuperare a unui astfel de bun de la cel care îl deține fără drept este acțiunea în revendicare.
Reclamantul nu își poate exercita atributele dreptului său de proprietate asupra imobilului și anume posesia și folosința deoarece imobilul se află și în posesia altei persoane și anume a pârâtei.Acțiunea în evacuare reprezintă un act de administrare a proprietății pe care reclamantul a înțeles să-l utilizeze pentru a intra în posesia și folosința întregului bun care îi aparține.
Față de considerentele expuse,instanța va admite în parte acțiunea și va dispune evacuarea pârâtei din imobilul casă de locuit și anexe gospodărești proprietatea reclamantului situat în ..De asemenea,va admite în parte cererea reconvențională,va constata că pârâta are un drept de creanță asupra acestui imobil proprietatea reclamantului în sumă de 1216 lei reprezentând ½ din contravaloarea extinderii realizate la imobil și anume holul în suprafață de 6,78 mp.,îl va obliga pe reclamant la plata către pârâtă a acestei sume de bani și va institui în favoarea pârâtei un drept de retenție asupra imobilului până la achitarea integrală a sumei.
În temeiul art.276 Cod procedură civilă,instanța va compensa parțial cheltuielile de judecată avansate de părți și anume onorariile avocaților și taxa de timbru și îl va obliga pe reclamantul-pârât să achite pârâtei-reclamante suma de 96 lei,reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar în limita pretențiilor admise de instanță precum și suma de 250 lei reprezentând onorariu provizoriu expert.
În temeiul art.18 din OG 51/2008,va obliga pe reclamantul-pârât să achite către stat suma de 400 lei de care pârâta-reclamantă a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar.
Obligă pe pârâta-reclamantă să achite suma de 150 lei în contul expertului L. L. reprezentând diferență onorariu neachitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea promovată de reclamantul-pârât S. E. cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâta-reclamantă D. Lucreția cu domiciliul în comun Cotnari,județul Iași.
Admite în parte cererea reconvențională promovată de pârâta-reclamantă D. Lucreția în contradictoriu cu reclamantul-pârât S. E..
Dispune evacuarea pârâtei-reclamante din imobilul casă de locuit și anexe gospodărești proprietatea reclamantului-pârât situat în ..
Constată că pârâta-reclamantă are un drept de creanță în sumă de 1216 lei reprezentând contravaloarea a ½ din extinderea realizată la imobilul proprietatea reclamantului și anume holul în suprafață de 6,78 mp.
Obligă pe reclamantul-pârât să achite pârâtei-reclamante suma de 1216 lei reprezentând contravaloarea dreptului ei de creanță.
Instituie în favoarea pârâtei-reclamante un drept de retenție asupra imobilului proprietatea reclamantului situat în . până la achitarea integrală a acestei sume de bani.
Compensează parțial cheltuielile de judecată efectuate de părți și obligă pe reclamantul-pârât să achite pârâtei-reclamante cu acest titlu suma de 346 lei reprezentând taxă timbru,timbru judiciar și onorariu provizoriu expert.
Obligă pe reclamantul-pârât să achite către stat suma de 400 lei de care pârâta-reclamantă a beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar.
Obligă pe pârâta-reclamantă să achite suma de 150 lei în contul expertului L. L. cu titlu de diferență onorariu neachitată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,8.10.2013.
Președinte, Grefier,
VL/IL/4exp
21.10.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 1044/2013. Judecătoria HÂRLĂU | Contestaţie la executare. Sentința nr. 537/2013. Judecătoria... → |
|---|
