Plângere contravenţională. Sentința nr. 583/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 583/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 2041/239/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ Nr.583
Ședința publică de la 07 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A.-M. G.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. I. și pe intimata I.P.J. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
Procedura fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care se arată instanței că pentru acest termen de judecată procedura este legal îndeplinită, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.04.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 22.11.2012 sub nr._ petentul N. I., domiciliat în municipiul B., ..2 scara C, etaj 4, ., cu reședința în ., jud. Iași a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..2, jud. Iași, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/15.10.2012 prin care a fost sancționat cu amendă în valoare de 1400 lei.
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că prin actul de constatare și sancționare contravențională contestat s-a reținut că la data de 15.10.2012, în calitate de conducător de atelaj hipo, petentul nu s-ar fi asigurat în momentul în care a pătruns cu căruța pe DE 58 Maxut, atelajul nu era echipat cu elemente reflectorizante, iar petentul nu avea asupra sa documentele de identitate.
În continuare, petentul a învederat că cele reținute în sarcina sa nu corespund realității, precizând că la data de 15.10.2012, în jurul orelor 15.50 se deplasa cu căruța din satul Maxut spre o . când a ajuns la DE 58 a oprit căruța, a luat caii de căpăstru, după care s-a asigurat din ambele sensuri și, întrucât în zonă nu circula nici un mijloc de transport auto, a pătruns pe drumul european, ținând caii de căpăstru tocmai pentru a evita producerea unui accident în eventualitatea în care ar fi apărut vreun autovehicul. A mai arătat petentul și faptul că avea de parcurs o distanță de aproximativ 50-60 m, întrucât numai trecând pe drumul european putea ajunge la tarlaua de porumb, iar după ce a parcurs cca 50 m, în zonă a apărut un echipaj de la poliția rutieră, unul din polițiști întrebându-l de ce circulă pe drumul european și nu are căruța echipată cu elemente reflectorizante și, deși petentul i-a explicat că nu are altă cale de acces la tarlaua de porumb, agentul de poliție, nervos, i-a adus la cunoștință că nu s-a asigurat în momentul în care a pătruns pe DE 58, fără ca vreun polițist să fi fost la fața locului, trecând la întocmirea procesului-verbal de contravenție. De asemenea, petentul a precizat că este pensionar și toate culturile recoltate de pe câmp în toamna anului 2012 nu valorează mai mult de 1000 lei.
Plângerea nu a fost motivată în drept, petentul solicitând, în dovedire, încuviințarea probei testimoniale cu martorii G. G. C. și C. F., ambii domiciliați în ., persoane care se aflau împreună cu petentul la momentul constatării faptelor, precum și proba cu înscrisuri, anexând, în acest sens, la plângerea formulată, copie de pe actul de identitate și procesul-verbal de contravenție în original ( filele 4 și 6).
Plângerea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, conform art.15 lit.i din Legea nr.146/1997.
Intimatul I.P.J.Iași a formulat întâmpinare față de plângerea petentului, prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție . nr._ pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.1 pct.16, art.102 alin.1 pct.3 și art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, constând în aceea că la data de 15.10.2012 a condus un vehicul cu tracțiune animală pe DE 58 Maxut, la km 30+300 m, fără a avea montată plăcuța cu număr de înregistrare și a pătruns de pe un drum secundar fără să se asigure, iar conducătorii auto au fost nevoiți să-l evite.
În temeiul dispozițiilor art.242 alin.2 din Codul de pr.civ. intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precizând că în situația în care se propune proba testimonială, se opune la audierea în calitate de martori a persoanelor prevăzute de art.189 din Codul de pr.civ.
Intimatul a anexat, în dovedire, raportul agentului constatator ( fila 17).
În baza art.159 ind.1 alin.4 din Codul de pr.civ., instanța a verificat și constatat din oficiu competența materială și teritorială de a soluționa cauza.
La solicitarea instanței, având în vedere că petentul a refuzat să semneze procesul-verbal de contravenție, intimatul a depus la dosar dovada de comunicare a acestuia către petent, respectiv procesul-verbal de afișare din data de 07.11.2012 ( fila 37).
Plângerea a fost introdusă în termen legal, conform art.31 alin.1 din OG nr.2/2001.
În cursul judecății, în baza art.167 alin.1 din C., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru petent proba testimonială cu martorii G. C. și P. F., depozițiile date de aceștia fiind atașate la filele 19-20 dosar.
Din oficiu, în baza rolului activ, instanța a dispus audierea în cauză și a martorului asistent F. G., care a semnat procesul-verbal de contravenție, depoziția dată de acesta fiind atașată la fila 26 dosar.
Analizând plângerea formulată pe baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 15.10.2012, orele 15.50, agentul constatator A. C. din cadrul I. Iași-Poliția Orașului H.-C. Rutier a întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ prin care a aplicat petentului N. I. sancțiunea amenzii în cuantum de 1400 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.1 pct.16 din OUG nr.195/2002 republicată, precum și sancțiunea avertismentului pentru fiecare din contravențiile prevăzute de art.102 alin.1 pct.3 și art.101 alin.1 pct.18 din același act normativ.
Pentru a aplica aceste sancțiuni, agentul constatator a reținut că la data de 15.10.2012 orele 15.45, petentul, în calitate de conducător de atelaj hipo tras de doi cai, în timp ce se deplasa pe DE 58 Maxut km 30+200, în momentul în care a pătruns pe DE 58 de pe un drum sătesc în locul denumit popular Bar C. nu s-a asigurat, căruța nu era echipată cu elemente reflectorizante și nu avea documentele de identitate asupra sa.
Petentul, de față la momentul întocmirii actului de sancționare, a menționat la rubrica Alte mențiuni că refuză să semneze, arătând că este ziua și nu poartă elemente reflectorizante.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Analizând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța observă că acesta respectă, din punct de vedere formal, toate cerințele imperative statuate de art. 16 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate de instanță din oficiu, în conformitate cu prevederile art.17 din OG nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Prin urmare, urmează ca instanța să verifice în ce măsură probele administrate în cauză sunt apte să susțină prezumția de veridicitate a procesului-verbal sau, dimpotrivă, să facă dovada contrarie celor reținute în sarcina petentului.
În acest sens, instanța observă că în cauză au fost audiați, în calitate de martori, numiții G. C. și P. F., persoane care se aflau la data constatării faptelor în căruța condusă de petent.
Analizând depozițiile acestora, instanța constată că martorul G. C. confirmă susținerile petentului din cuprinsul plângerii formulate, în sensul că atunci când acesta a intrat pe drumul european s-a data jos din căruță, a luat calul de căpăstru și s-a asigurat tot timpul cât a mers pe drumul european, precizând că din față venea un autoturism ( fila 19).
Martorul P. F. a învederat că petentul a mers pe drumul european cam 20 metri, iar la . s-a dat jos din căruță, martorul precizând că nu înțelege cui putea să acorde prioritate petentul, în condițiile în care la fața locului nu erau alte mașini, în afara mașinii de poliție.( fila 20).
Deși martorii audiați în cauză au confirmat susținerile petentului din cuprinsul plângerii formulate, în sensul că acesta s-ar fi asigurat în momentul pătrunderii pe DE 58, instanța apreciază că aceste depoziții sunt nesincere, subiective, fiind date pro causa, în condițiile în care martorul G. C. este rudă cu petentul ( nepot), iar martorul P. F. este angajat al petentului, lucrând ca cioban la stâna acestuia.
Prin urmare, instanța apreciază că probele administrate în cauză nu sunt în măsură a face dovada contrarie celor reținute în sarcina petentului N. I. prin actul de constatare și sancționare contravențională.
În ceea ce privește celelalte două fapte contravenționale, respectiv cea referitoare la nedotarea vehiculului cu tracțiune animală cu elemente reflectorizante și la faptul că petentul nu avea asupra sa actele de identitate, instanța observă că prin plângerea formulată petentul nu a înțeles să conteste și aceste două contravenții reținute în sarcina sa, obiectul plângerii fiind astfel restrâns la contravenția prevăzută de art.102 alin.1 pct.16 din OG nr.195/2002 republicată.
Potrivit art. 102 alin.1 pct.16 din OG nr.195/2002 republicată constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni nerespectarea obligațiilor ce revin conducătorilor de vehicule cu tracțiune animală.
Potrivit art. 165 alin.1 lit.f din Regulamentul de aplicare a Codului Rutier conducătorul vehiculului cu tracțiune animală este obligat să semnalizeze schimbarea direcției de mers cu brațul și să se asigure că din față sau din spate nu circulă vehicule cărora le poate pune în pericol siguranța deplasării.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că fapta petentului de a nu se asigura la . drum comunal pe DE 58 Maxut, jud. Iași, în calitate de conducător de vehicul cu tracțiune animală, întrunește ansamblul elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art.102 alin.1 pct.16 din OUG nr.195/2002 republicată, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, fapta fiind comisă cu vinovăție de către acesta.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art. 102 alin.1 pct.16 din OG nr.195/2002 republicată fapta reținută în sarcina petentului se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, respectiv de la 9 la 20 puncte amendă, conform art.98 alin.4 lit.d din același act normativ.
Instanța constă, de asemenea, că sancțiunea amenzii aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat pentru această contravenție este în cuantumul maxim prevăzut de lege, acesta fiind sancționat cu o amendă în cuantum de 1400 lei.
Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care constituie dreptul comun în materie contravențională, instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Deși este adevărat că fapta petentului prezintă pericol social, fiind de natură a pune în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, instanța apreciază că sancțiunea aplicată acestuia, în cuantumul maxim prevăzut de lege este excesivă, nefiind în mod corect individualizată, în raport cu criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
În acest sens, instanța, având în vedere persoana contravenientului, persoană care locuiește în mediu rural, având o vârstă înaintată, fiind pensionar, întreținându-se din muncile agricole și realizând venituri modeste, mult sub cuantumul amenzii aplicate, consideră că sancțiunea avertismentului, este cea mai în măsură a corespunde scopului punitiv, dar mai ales preventiv al sancțiunilor contravenționale, atrăgând atenția petentului asupra consecințelor pe care le implică nerespectarea dispozițiilor OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În consecință, instanța va admite în parte plângerea formulată de petentul N. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași și va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 1400 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/15.10.2012 întocmit de I. Iași-Poliția Orașului H.-C. Rutier cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul N. I., domiciliat în municipiul B., ..2, scara C, etaj 4, ., cu reședința în ., jud. Iași în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..2, jud. Iași.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 1400 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/15.10.2012 întocmit de I. Iași-Poliția Orașului H.- C. Rutier cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2013.
Președinte, Grefier,
AMG/EC/5ex
08.05.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 1429/2013. Judecătoria HÂRLĂU | Cereri. Sentința nr. 1044/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
