Plângere contravenţională. Sentința nr. 1335/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1335/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 852/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1335/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A.-M. G.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. C. Ș. și pe intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala p.v. .. nr_.
Procedura fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care se arată instanței că pentru acest termen de judecată procedura este legal îndeplinită, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de 10.05.2013 sub nr._ petentul S. C.-Ș., domiciliat în municipiul B., ., ., ., CNP_, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..6, jud. Iași, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/24.04.2013 întocmit de IPJ Iași-Poliția Orașului H., iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că la data de 24.04.2013, în jurul orelor 10.30, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Alfa R. cu nr. de înmatriculare BT -_ PE de 58 din direcția Iași-B., a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere la km 21+700 m în dreptul localității Ceplenița, fiind sancționat prin procesul-verbal de contravenție contestat pentru faptul că a circulat cu viteza de 66 km /h într-o zonă cu limită de viteză la 50 km/h, precum și pentru faptul că a efectuat manevra de depășire a unui alt autoturism în zona de acțiune a indicatorului Depășirea Interzisă. A invocate petentul că faptele reținute în sarcina sa sunt prezentate în procesul-verbal mult prea succint, cu încălcarea prevederilor art.16 din OG nr.2/2001, agentul constatator având obligația de a efectua o descriere corespunzătoare a faptelor astfel încât să poată fi verificată proporționalitatea sancțiunilor aplicate în raport de gravitatea faptelor comise. A mai arătat petentul că este adevărat că a efectuat o manevră de depășire a unui alt autoturism, dar a fost forțat de împrejurări să efectueze această manevră. Astfel, petentul a învederat că circula cu viteză legală și la distanță legală față de autoturismul din fața sa, marca Renault, încercând să evite gropile de pe traseu, iar la un moment dat conducătorul autoturismului din față a semnalizat dreapta și a frânat brusc oprind în spatele unui vehicul cu tracțiune animal pe care îl avea în față și pe care petentul nu l-a putut observa din cauza autovehiculului care circula în fața sa. A mai arătat petentul că aceste manevre de semnalizare și frânare bruște l-au determinat să depășească autoturismul din fața sa, care constituia, în acel moment, un obstacol pe carosabil, precizând, totodată, că nu a observat indicatorul care interzice depășirea, iar la data de 24.04.2013 pe acea porțiune de drum marcajul longitudinal nu era format dintr-o linie continuă, vizibilitatea fiind foarte bună în acea zi, oferind posibilitatea petentului de a efectua o depășire în siguranță. Față de situația de fapt expusă, petentul a invocate dispozițiile art.11 din OG nr.2/2001 referitoare la intervenția unui caz fortuit, prevăzut de legea contravențională drept cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei. În subsidiar, petentul a menționat că dacă instanța va aprecia că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cazului fortuit, totuși împrejurările concrete în care a fost comisă fapta pot constitui circumstanțe atenuante în favoarea sa, solicitând înlocuirea sancțiunii amenzii și sancțiunii complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 zile cu sancțiunea avertismentului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.2/2001, petentul solicitând, în dovedire, încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal, anexând la plângerea formulată copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe actul său de identitate, de pe procesul-verbal de contravenție contestat și de pe dovada de comunicare a acestuia către petent ( f.4-6).
Plângerea este scutită de plata taxelor judiciare de timbre conform art.15 lit.i din Legea 146/1997.
În temeiul art.201 din NCPC instanța a dispus comunicarea plângerii către intimat, acesta depunând la dosarul cauzei, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii formulate.
În motivarea întâmpinării, intimatul IPJ Iași a arătat că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție . nr._ pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 și art.108 alin.1 lit.a pct.4 din același act normative, constând în aceea că la data de 24.04.2013 a condus autoturismul marca Alfa R. cu nr. de înmatriculare BT_ pe DE 58, iar la km 21+700 m a efectuat manevra de depășire neregulamentară, încălcând marcajul longitudinal simplu continuu care desparte sensurile de mers, circulând pe contrasens, în zona de acțiune a indicatorului Depășirea Interzisă. T., petentul a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza e 66 km/h pe un sector cu limită de viteză de 50 km/h.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art.148, 205 și 315 din C., OUG nr.195/2002, HG 1391/2006 și OG nr.2/2001.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a celei cu înregistrarea pe suport tehnic a faptei contravenționale.
În temeiul art.36 alin.2 din OG nr.2/2001, intimatul a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Întâmpinarea a fost comunicată de instanță petentului, care nu a formulat însă răspuns la întâmpinare.
Prin serviciul registratură al instanței, la data de 06.06.2013, intimatul a depus la dosar, la solicitarea instanței, documentația care a stat la baza întocmirii actului de constatare și sancționare contravențională, respectiv raportul agentului constatator, înregistrarea pe suport tehnic a faptelor contravenționale și planșe foto ( f.18-21).
În baza art.131 alin.1 din NCPC, instanța a verificat și constatat competența materială și teritorială de a soluționa cauza, conform art.118 alin.1 din OUG nr.195/2002 –R, iar în baza art.258 din NCPC a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri, iar pentru intimat proba cu înscrisuri și înregistrarea pe suport tehnic a faptei contravenționale, apreciind că acestea sunt pertinente, utile și concludente pentru justa soluționare a cauzei.
La solicitarea instanței, intimatul a depus la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică a aparatului radar marca Autovision și atestatul de operator radar al agentului constatator M. C., înscrisuri ce au fost comunicate petentului ( f.29-31 dosar).
Deși instanța a dispus citarea petentului și comunicarea către acesta a înscrisurilor depuse de intimat la adresa indicată de petent în plângerea formulată, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare și comunicare au fost restituite cu mențiunea destinatar mutat de la adresă, instanța făcând aplicarea art.172 din NCPC, considerând că procedura de citare cu petentul a fost în mod legal îndeplinită la adresa indicată în cerere. De asemenea, instanța a dispus emiterea unei adrese către SEIP B. pentru a comunica domiciliul actual al petentului, din relațiile înaintate ( fila 48) rezultând că petentul figurează în evidențe cu același domiciliu ca cel indicat în plângerea formulată.
Analizând plângerea formulată pe baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 24.04.2013 agentul constatator M. C. din cadrul IPJ Iași –Poliția Orașului H.-C. Rutier a întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care a aplicat petentului S. C.-Ș. sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 375 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002-R și sancțiunea principală a avertismentului și cea complementară constând în 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.a pct.4 din același act normative.
Pentru a aplica aceste sancțiuni, agentul constatator a reținut că la data de 24.04.2013, orele 10.25 petentul a condus autoturismul marca Alfa R. cu nr. de înmatriculare BT_ pe DE 58 Ceplenița, iar la km 21+400 m a efectuat manevra de depășire a autovehiculului marca Renault cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului Depășirea Interzisă. D_ asemenea, a circulat cu viteza de 66 km/h într-o zonă cu limită de viteză de 50 km/h.
Petentul a fost de față la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, pe care însă a refuzat să-l semneze, agentul constatator consemnând la rubrica Alte mențiuni obiecțiunile petentului, acesta precizând faptul că nu consideră că a încălcat legea.
Procesul-verbal de contravenție a fost comunicat petentului la data de 25.04.2013 ( fila 6), acesta formulând în termen legal, de 15 zile de la comunicare, prezenta plângere.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Analizând cu prioritate legalitatea actului de constatare și sancționare contravențională, instanța observă că petentul a invocate nulitatea procesului-verbal, motivat de faptul că agentul constatator nu a efectuat o descriere corespunzătoare a faptei, cu menționarea tuturor împrejurărilor în care aceasta a fost comisă, încălcând, astfel, dispozițiile art.16 din OG nr.2/2001.
Sub acest aspect, instanța observă că în cuprinsul plângerii formulate petentul a invocat existența cazului fortuit, precizând că manevra de depășire efectuată a fost determinată de comportamentul conducătorului autoturismului Renault, care circula în fața sa, care a semnalizat dreapta și a frânat brusc, obligându-l pe petent să efectueze depășirea.
Este adevărat că asemenea împrejurări, dacă ar fi reale, ar avea o importanță deosebită în descrierea faptei, agentul constatator având obligația de a le menționa în cuprinsul actului de sancționare.
Cu toate acestea, instanța, în urma vizionării înregistrării pe suport tehnic a faptelor, constată că susținerile petentului și situația de fapt expusă de acesta sunt vădit nefondate, în condițiile în care din înregistrarea video rezultă că autoturismul condus de petent nu a frânat deloc și nici nu a semnalizat dreapta, că în fața acestuia nu circula nici un vehicul cu tracțiune animală, petentul angajându-se în depășirea acelui autoturism care circula cu viteză redusă în timp ce cele două autoturisme se aflau pe un pod.
Față de aceste considerente, observând, totodată, că agentul constatator a efectuat o descriere corespunzătoare a faptelor în cuprinsul actului de sancționare, instanța va respinge ca nefondat acest motiv de nulitate invocat de petent.
Analizând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța observă că acesta respectă, din punct de vedere formal, toate cerințele imperative statuate de art. 16 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută ce ar putea fi invocate de instanță din oficiu, în conformitate cu prevederile art.17 din OG nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Observă instanța că în susținerea acestei prezumții, intimatul a adus probe suplimentare, respectiv înregistrarea pe suport tehnic a faptei contravenționale, planșe foto, nbuletinul de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar al agentului constatator.
De asemenea, instanța observă că, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002-R, petentul a invocat o cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, respectiv cazul fortuit, precizând că a fost forțat să efectueze manevra de depășire a autovehiculului marca Renault care circula în fața sa întrucât conducătorul acestuia a semnalizat dreapta și a frânat brusc, oprind în spatele unui vehicul cu tracțiune animală pe care-l avea în față.
În urma vizionării înregistrării pe suport tehnic a faptei, depusă de intimat la dosarul cauzei, astfel cum rezultă din considerentele sus-expuse, instanța observă că susținerile petentului sunt vădit nefondate, apărarea acestuia având caracter abuziv, în condițiile în care din cuprinsul înregistrării rezultă că autoturismul depășit de petent circula regulamentar, cu o viteză redusă, în fața acestuia neaflându-se nici un vehicul cu tracțiune animală, iar conducătorul acestuia nu a frânat deloc, petentul fiind cel care s-a angajat în mod neregulamentar, în zona de acțiune a indicatorului Depășirea Interzisă, în depășirea acestuia, manevra având loc pe un pod, loc în care, potrivit dispozițiilor Regulamentului de punere în aplicare a Codului Rutier, efectuarea unei asemenea manevre este interzisă.
Față de aceste considerente, constatând că fapta contravențională există, fiind săvârșită de petent cu vinovăție, instanța consider apărarea petentului ca vădit nefondată.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului, cea prevăzută de art.108 alin.1 lit.a pct.4 din OUG nr.195/2002-R, instanța subliniază că în cazul contravențiilor care se referă la nerespectarea vitezei maxime legale admise pe un anumit sector de drum public, sarcina probei aparține agentului constatator, procesul-verbal de contravenție făcând dovada asupra stării de fapt numai atunci când este însoțit de anumite dovezi de natură tehnică cu privire la săvârșirea contravenției.
În acest sens, instanța notează că în cauza de față intimatul IPJ Iași a depus la dosarul cauzei documentația aferentă procesului-verbal de contravenție, respectiv înregistrarea video a faptei contravenționale, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, planșe foto, precum și atestatul de operator radar al agentului constatator.
Prin urmare, urmează ca instanța să verifice în ce măsură probele administrate în cauză sunt apte să susțină prezumția de veridicitate a procesului-verbal sau, dimpotrivă, să facă dovada contrarie celor reținute în sarcina petentului.
Instanța, în urma vizionării înregistrării video depuse de intimat în susținerea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție, constată că aceasta surprinde săvârșirea faptei contravenționale de către petent, înregistrarea realizată cu echipamentul video-radar Autovision, amplasat pe autospecializata de serviciu a Poliției Orașului H.- C. Rutier marca Dacia, cu nr. de înmatriculare MAI_, confirmând aspectele reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare contravențională, respectiv faptul că la data de 24.04.2013, orele 10.25, petentul a condus autoturismul marca Alfa R. cu nr. de înmatriculare provizoriu BT_ pe DE 58, localitatea Ceplenița jud. Iași, iar la km 21 +350 m a efectuat o manevră neregulamentară de depășire a autoturismului marca Renault cu nr. de înmatriculare_ , viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent fiind de 66 km/h, în condițiile în care viteza maximă admisă pe acea porțiune de drum era de de 50 km/h.
De asemenea, instanța reține că aparatul radar marca Autovision, utilizat la constatarea contravenției și menționat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, îndeplinea condițiile impuse de dispozițiile art. 4.3. din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, în sensul că acesta fusese verificat din punct de vedere metrologic, astfel cum rezultă din cuprinsul buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 03.04.2013 emis de Biroul Român de Metrologie Legală, cu termen de valabilitate pentru un an de zile, aflat la fila 30 dosar .
Totodată, instanța reține că agentul constatator M. C. era, la data constatării faptei contravenționale, o persoană abilitată în utilizarea aparatelor radar, aspect care reiese din cuprinsul atestatului de operator radar nr._ emis pe numele acestuia de către IPJ Iași- Serviciul Rutier, aflat la fila 31 dosar.
Față de aceste considerente, instanța reține că intimatul a reușit să facă dovada săvârșirii de către petent a ambelor fapte contravenționale pentru care a fost sancționat, ansamblul probator depus la dosarul cauzei fiind de natură a crea convingerea instanței asupra vinovăției petentului.
Constatând, așadar, că faptele constituie contravenții și au fost săvârșite de petent, instanța va proceda la analiza modului de individualizare a sancțiunilor aplicate.
Referitor la proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța reține că, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art.108 alin.1 lit.a pct.4 din OUG nr.195/2002 republicată, petentul a fost sancționat cu sancțiunea principală constând în avertisment, sancțiunea ce mai blândă prevăzută de lege, constatând, așadar, că aceasta a fost în mod corect individualizată., la care se adaugă sancțiunea complementară constând în 2 puncte de penalizare.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 republicată, instanța reține că potrivit acestui text de lege constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni ( respective patru sau cinci puncte –amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind depășirea.
Reține instanța că agentul constatator a aplicat petentului sancțiunea amenzii în cuantumul maxim prevăzut de lege, respective suma de 750 lei, echivalentul a 5 puncte-amendă.
În ceea ce privește gradul de pericol social al acestei fapte, instanța apreciază că acesta este foarte ridicat, prin efectuarea manevrei de depășire a unui alt autoturism într-o zonă în care o astfel de manevră este interzisă, petentul punând în siguranța circulației pe drumurile publice, viața și integritatea corporală a sa, dar și a celorlalți participanți la trafic, știut fiind că majoritatea accidentelor rutiere se datorează nerespectării limitelor legale de viteză și efectuării de depășiri în zone interzise. Mai mult decât atât, instanța constată că manevra de depășire a fost efectuată pe un pod, aspect de natură a evidenția, o dată în plus, gradul ridicat de pericol social al faptei.
Față de aceste considerente, având în vedere și atitudinea nesinceră a petentului, de negare a comiterii faptei reținute în sarcina sa, prin invocarea unei situații de fapt total necorespunzătoare adevărului, în scopul inducerii în eroare a instanței de judecată, instanța apreciază că sancțiunile aplicate acestuia au fost corect individualizate, răspunzând scopului preventiv și punitiv al sancțiunilor contravenționale, fiind de natură a atrage atenția petentului asupra consecințelor nerespectării regulilor de circulație pe drumurile publice și asupra pericolului la care se expune pe sine, dar și pe ceilalți participanți la trafic, prin efectuarea manevrelor de depășire în zone în care este restricționată această manevră și prin circulația pe drumurile publice cu o viteză peste limita legală.
În raport de totalitatea considerentelor expuse, apreciind că faptele contravenționale reținute în procesul verbal există, au fost săvârșite de petent cu vinovăție, că probele administrate în prezenta cauză sunt în măsură a susține în totalitate aceste aspecte și, de asemenea, că pe baza înscrisurilor depuse intimatul a susținut prezumția de legalitate a procesului verbal, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul S. C.-Ș..
În temeiul art.36 alin.2 din OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare, va obliga petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul S. C.-Ș., domiciliat în municipiul B., ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..6, jud. Iași.
Obligă petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare ( care se va depune la Judecătoria H.).
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2013.
Președinte, Grefier,
AMG/EC/4ex
28.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1479/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1334/2013.... → |
|---|
