Plângere contravenţională. Sentința nr. 579/2013. Judecătoria HÂRLĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 579/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 137/239/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA H.
JUDECATORIE
Sentința civilă Nr. 579/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. L.
Grefier A. V. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent V. C. D. și pe intimat I.P.J. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecata în lipsă de către intimată.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.01.2013 sub nr.137/ 239/ 2013, petentul V. C.D. a contestat procesul-verbal de stabilire a contravențiilor . nr._ din 19.01.2013 emis de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, solicitând anularea acestuia și restituirea certificatului de înmatriculare.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în ziua de 19.01.2013 ora 12:40, i-a fost aplicată o amendă în sumă de 630 lei pe motiv că nu avea montate pe spatele autoturismului cauciucuri de iarnă. Petentul a precizat că cele două cauciucuri de pe spate erau universale și puteau fi folosite atât iarna cât și vara, împrejurare pe care i-a adus-o la cunoștință organului de poliție însă acesta i-a aplicat amendă și i-a ridicat și certificatul de înmatriculare a autoturismului.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea plângerii, petentul a depus înscrisuri: procesul-verbal atacat, dovada.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând că petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art.102 alin.1 pct.28, art.108 alin.1 lit. a pct.3, art.101 alin.1 pct.18 și art.99 alin.1 pct.18 din OG 195/ 2002, constând în aceea că, la data de 19.01.2013, a condus autoturismul Opel cu numărul de inmatricualare_ pe DJ 281 A în localitatea Deleni, fără a purta centura de siguranță, nu avea asupra sa polița de asigurare obligatorie auto RCA, autoturismul prezenta defecțiuni la sistemul de iluminare și nu era echipat cu anvelope conform anotimpului de iarnă pe toate roțile, la momentul deplasării carosabilul fiind acoperit cu zăpadă.
A precizat intimatul că, în situația administrării probei testimoniale, se opune la audierea în calitate de martori a persoanelor enumerate de art.189 Cod procedură civilă.
În dovedire, intimatul a depus raportul agentului constatator.
Petentul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi audiat și pentru a solicita încuviințarea și administrarea de probe.
Analizând actele dosarului, instanța reține că prin procesul-verbal . nr._ din 19.01.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 630 lei și 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.102 alin.1 pct.28 și art.101 alin.1 pct.18 din OG 195/ 2002 și cu avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art.108 alin.1, lit. a, pct.3 și de art.99 alin.1 pct.18 din același act normativ.
Analizând din oficiu legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele de formă impuse de art.16 din OG 2/ 2001 și nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 din OG 2/ 2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că deși OG 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravențiilor, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu dispozițiile art.34 din OG 2/ 2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se împută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte său pe legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7.10.1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulik v. Suedia, paragraf 113,23.07.2002)
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul-cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7.09.1999.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil-art.31-36 din OG 2/ 2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional-cauza A. v. România, hotărârea din 4.10.2007.
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Instanța constată că petentul nu a contestat prin prezenta plângere decât săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.1 pct 28 din OG 195/ 2002, afirmând că cele două cauciucuri de pe spate erau universale, adică puteau fi folosite atât vara cât și iarna, nefăcând discuții asupra celorlalte fapte.În această situație, sarcina probei aparține petentului care trebuie să facă dovada susținerilor sale.
Petentul nu s-a prezentat în fața instanței și nu a solicitat încuviințarea și administrarea de probe, astfel că susținerile sale din plângere sunt formale.
Pe de altă parte, chiar dacă petentul ar fi realizat dovada susținerilor sale, acest lucru nu ar fi fost suficient raportat la dispozițiile OG 5/ 2011 care a modificat prevederile art.102 alin.1 pct.28 în sensul că este contravenție fapta de a conduce un autoturism pe drumurile publice acoperite cu zăpadă, gheață sau polei, fără ca autovehiculul să fie dotat cu anvelope de iarnă.
Din reglementarea citată, rezultă că este necesar ca vehiculul care circulă pe un drum public acoperit cu gheață, zăpadă sau polei să fie dotat în totalitate de iarnă, adică toate cele patru anvelope să fie adecvate stării drumului. Ori însuși petentul a recunoscut în plângerea sa că doar două anvelope erau conforme stării drumului, în timp ce celelalte două erau universale, deci nu îndeplineau condițiile impuse de lege.
În aceste condiții, instanța consideră că susținerile petentului și probele administrate în cauză sunt de natură să creeze convingerea asupra vinovăției acestuia. Constatând că faptele reținute în sarcina petentului constituie contravenții și au fost săvârșite de acesta, instanța va analiza modul de individualizare a sancțiunilor aplicate.
Conform art.21 alin.3 din OG 2/ 2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contraveninentului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că sancțiunile aplicate petentului pentru contravențiile săvârșite sunt în limitele prevăzute de actul normativ iar pentru două dintre ele și anume lipsă centurii și defecțiunile la sistemul de iluminare s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
Cât privește gradul de pericol social al faptelor comise de petent, instanța apreciază că acesta este unul ridicat, faptul de a conduce un autoturism pe un drum acoperit cu zăpadă, gheață sau polei fără ca acesta să fie dotat cu anvelope de iarnă fiind de natură a crea un pericol real pentru siguranța circulației pe drumurile publice dar și pentru viața, sănătatea și integritatea coporala atât a petentului cât și a celorlalți participanți la trafic.
Față de aceste considerente, apreciind că faptele săvârșite de petent există și au fost săvârșite de acesta cu vinovăție, nefiind răsturnată prezumția de legalitate a procesului-verbal, instanța va respinge plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul V. C.D. cu domiciliul în ., județul Iași împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din 19.01.2013 emis de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași-Poliția orașului H., ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2013.
Președinte,Grefier,
V.L./V.A./4ex
27.05.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1048/2013. Judecătoria HÂRLĂU | Fond funciar. Sentința nr. 586/2013. Judecătoria HÂRLĂU → |
|---|
