Acţiune în constatare. Sentința nr. 1266/2013. Judecătoria HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1266/2013 pronunțată de Judecătoria HUNEDOARA la data de 07-08-2013 în dosarul nr. 1620/243/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA HUNEDOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1266/2013
Ședința publică de la 07.08.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE N. C.
GREFIER C. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanții I. C. și I. D. M. în contradictoriu cu pârâtele . și . - SUCURSALA HUNEDOARA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamanta asistată de av.M. S. E. și av.U. A. A., în substituirea mandatarului av.O. C. F., pentru pârâte, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la luarea interogatoriului reclamantei, cu respectarea disp. art. 354 C. proc.civ., cele cosemnate fiind atașate separat la dosarul cauzei (f. 64-67).
Mandatara reclamanților arată că reclamantul este conducător auto la o firmă de transporturi externe și nu poate fi prezent, fiind mai tot timpul plecat, vine acasă din trei în trei luni. Depune în acest sens înscrisuri doveditoare (f. 54-63).
Reprezentantul pârâtelor menționează că acest fapt nu poate constitui un motiv de neprezentare.
Av. U. A. A. arată că, având în vedere precizarea de acțiune formulată de reclamanți, nu înțelege să mai mențină excepția prescripției dreptului la acțiune în privința sumelor reprezentând comision de administrare aferent perioadei august 2007 – martie 2010.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constata cauza în stare de judecată și acorda cuvântul asupra fondului cauzei.
Av. M. S. E., pentru reclamanți, solicita admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, pentru motivele invocate în acțiune și precizarea de acțiune. Solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Av. U. A. A. solicita, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, pentru motivele invocate în întâmpinare. Nu solicita cheltuieli de judecată.
În temeiul art.394 C.p.c, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
JUDECATORIA
asupra cauzei civile de fata, constata:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr._, precizata ulterior (f.48), reclamantii I. C. si I. D. M., în contradictoriu cu pârâtele . București și . - Sucursala Hunedoara, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:
-sa constate existenta clauzelor abuzive cuprinse in conventia de credit nr._/23.07.2007, respectiv: pct.3 lit.d, pct. 3 lit.e, pct.5 lit.a, din conditii speciale; pct. 3.10, pct. 3.5, pct. 8.1 lit.a liniuta a 2-a si a 3-a, pct.8.1 lit. b, c si d, pct.8.3, pct. 10.1 si pct.10.2 din conditii generale; art.3 pct. 5 lit.b din actul aditional nr.1/27.09.2010;
- sa fie obligate paratele la eliminarea din conventie si din actul aditional a clauzelor constatate abuzive;
- sa fie obligate paratele sa le restituie suma de 2.025,67 CHF, achitata cu titlu de comision de risc (redenumit comision de administrare), in perioada martie 2010-martie 2013, precum si sumele incasate cu acelasi titlu ulterior perioadei mentionate, pana la stoparea comisionului incasat necuvenit si recalcularea planului de rambursare;
- sa fie obligate paratele sa le plateasca dobanda calculata la sumele anterior mentionate, incepand cu data platii si pana la achitarea integrala a acestora.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantii au aratat ca, la data de 23.07.2007, au încheiat cu pârâta . - Sucursala Hunedoara convenția de credit nr ._, pentru un imprumut de 45.000 CHF, pentru o perioada de 240 de luni.
S-a aratat că, potrivit pct.3 lit. „d” din condițiile speciale ale convenției de credit, privind „Data ajustării dobânzii’’ se prevede că „ Banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structura a ratei dobânzii; Rata dobânzii astfel modificata se va aplica de la data comunicării’’, iar la pct.3 lit.a din conditii speciale, s-a stipulat ca s-a negociat intre parti, la data semnarii conventiei de credit, o rata a dobanzii fixe curente de 4,25 puncte procentuale pe an.
S-a prevazut, de asemenea, la pct.5 lit.a un comision de risc de 0.15 % aplicabil la soldul creditului, platibil lunar, pe toata perioada de derulare a creditului.
Apreciaza ca, prin aceste clauze, se creeaza in detrimentul reclamantilor si contrar bunei-vcredinte, care trebuie sa guverneze raporturile dintre parti, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Reclamantii susțin că riscul se referă la un eveniment a cărui producere are caracter virtual, potențial în viitor, nu actual, iar acoperirea lui în bani este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Din acest motiv, garantarea unei obligații de plată se face prin constituirea unor mijloace de garanție, nu prin perceperea unor comisioane, iar riscurile se evaluează în mod individual, în funcție de situația fiecărui debitor în parte.
Reclamantii arata că au garantat împrumutul acordat de bancă cu garanții reale imobiliare care depășesc valoarea creditului, iar perceperea unor comision de risc este ilicită și necuvenită. Mai arată că deprecierea garanției afectează atât patrimoniul împrumutatului cât și urmașilor săi.
Clauzele mentionate in sectiunea 8 sunt extrem de abuzive, dand paratei dreptul exclusiv de interpretare.
Reclamantii susțin că sunt abuzive și clauzele privind costurile suplimentare prevăzute la secțiunea 10, împrumutatul fiind nevoit în baza notificării băncii să plătească sume suplimentare, astfel încât să compenseze banca pentru creșterea costurilor.
Totodată, se arata ca sunt incidente in cauza prevederile legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive si anexa la lege.
In probațiune, reclamantii au depus: conventia de credit (f.9-19), plan de rambursare (f. 20-24), act adițional (f. 25-30).
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în temeiul art. 15 lit. j) din Legea nr. 146/1997 si art. 1 alin 2 din OG 32/1995.
Parata ..A. a depus întâmpinare (f.35-39), prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți. De asemenea, in privinta sumelor a caror restituire o solicita reclamantele, s-a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, pentru perioada pentru care au trecut mai mult de 3 ani de la data la care aceste sume puteau fi solicitate.
În motivarea intampinarii, s-a aratat ca, in ceea ce privește susținerea reclamantilor cu privire la contractul de credit, ca fiind unul de adeziune si a faptului că clauzele acestuia nu puteau fi negociate, susține parata că aceasta a dat dovada de buna- credința si a transmis reclamanților un act adițional de implementare a dispozițiilor OUG 50/2010. De asemenea, parata a introdus in contractul de credit art. 13.1, care prevede faptul că „la cererea împrumutatului, banca poate aproba modificarea clauzelor convenției”, deci in cazul in care împrumutata ar fi dorit modificarea anumitor clauze contractuale, ar fi putut solicita băncii acest lucru, caz in care s-ar fi încheiat un act adițional. Reclamantii nu au făcut aceasta dovada, dar au solicitat instanței de judecată nu modificarea clauzelor contractuale, ci eliminarea acestora in totalitate.
Pârâta arată că într-adevăr contractele de credit sunt contracte preformulate la toate instituțiile bancare, însă sunt încheiate ca urmare a voinței exprimate de clienți și clauzele menționate în contracte nu au fost impuse reclamantelor, așa cum susțin, în condițiile în care banca, nu deține un monopol pe piață la acordarea creditelor, clientul putându-se adresa oricărei bănci pentru a alege o variantă mai avantajoasă. Prin urmare, apreciază pârâta că în cauză în lipsa dovedirii unei eventuale vicieri a consimțământului reclamanților, la data încheierii convenției, trebuie aplicat principiul prev. de art. 969 C. civil, potrivit căruia convențiile legal făcute, au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună- credință.
Pârâta sustine că nu este clauză abuzivă cea prevăzută de pct. 3 lit. d din condițiile speciale ce prevede ca rata dobânzii curente poate fi ajustata de banca in cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetara, cu obligația băncii de a comunica împrumutatului noua rata a dobânzii, care se va aplica de la data comunicării, motiv care poate fi unul întemeiat in modificarea dobânzii.
In ceea ce privește clauzele de la pct.5 lit.a din conditii speciale si cele prev. la art. 3.5 din condițiile generale, sustine parata ca nici acestea nu sunt abuzive, reclamantii cunoscându-le si acceptându-le la încheierea contractului. Mai arată că acest comision de risc este parte integrantă a D., iar atâta timp cat aceasta a fost de acord cu dobânda anuala efectiva, lucru care rezulta inclusiv din faptul ca nici nu a solicitat sa se constate nulitatea clauzei prevăzute in contract la art. 3 lit. e din condiții speciale, este evident ca a fost de acord si cu acest comision de risc, care este un cost al creditului.
Referitor la clauzele mentionate la pct.3 lit. e din conditii speciale si art. 3.10 din conditii generale, acestea sunt obligatorii potrivit legii, dobanda anula efectiva reprezentand de fapt o suma a tuturor dobanzilor si comisioanelor pe care consumatorul trebuie sa le plateasca.
Referitor la art. 8.1 lit. a) liniuța a doua și a treia, art. 8.1 lit. c), art. 8.1 lit. d), art. 10.1 și art. 10.2 din condițiile generale, nu pot fi considerate clauze abuzive, reclamanta trebuind să fie solvabila nu numai la data acordării creditului, ci în orice moment pe întreaga durată a contractului, iar societatea bancară are dreptul de a se informa, verifica și de a se asigura că în orice moment reclamanta au capacitatea de a rambursa creditul, precum și că garanțiile aduse de împrumutata sunt suficiente pentru a asigura îndestularea băncii și recuperarea în întregime a creditului acordat, iar pe cale de consecință, dacă sunt îndeplinite condițiile de insolvabilitate să declare creditul scadent anticipat. Simpla existenta în contract a clauzelor prevăzute la secțiunea 8 acceptate prin semnătură de către reclamanta nu poate conduce la reținerea ca abuzivă a acestora, ci eventual acestea ar putea fi analizate din aceasta perspectiva numai in ipoteza activării si invocării pe parcursul executării a clauzelor menționate. Arata parata ca, pentru aceleași considerente, apreciază că nu sunt abuzive nici clauzele prevăzute la art. 10.1 și 10. 2 din Condițiile Generale. Astfel, numai interpretarea abuzivă în interpretarea contractului de către bancă ar putea conduce la analiza clauzelor abuzive și la sancționarea băncii pentru o conduită abuzivă.
Introducerea clauzelor referitoare la costurile suplimentare prev. de art. 10.1, 10.2 din condițiile generale se justifică, având în vedere întinderea în timp a contractelor de credit.
Debitorul trebuie să suporte costurile suplimentare intervenite în perioada de creditare, pentru că este beneficiarul sumei de bani în toată această perioadă.
Relativ la comisionul prevazut in actul aditional, parata sustine ca, dupa aparitia OUG nr. 50/2010, a procedat la punerea in acord a conventiei de credit cu dispozitiile legale, iar potrivit art. 36 alin.1 si 3 din OUG nr. 50/2010, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe un comision de administrare, aplicabil la soldul creditului.
În drept, au fost invocate Legea 193/2000, Directiva 93/13/CEE.
Instanța a încuviințat parților proba cu înscrisurile depuse.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantii au încheiat cu . - Sucursala Hunedoara, convenția de credit nr._/23.07.2007, prin care au contractat un împrumut in valoare de 45.000 CHF, care urma a fi rambursat în 240 de luni, de la data încheierii convenției.
La pct. 3 lit. „d” din conditii speciale se prevede ca „banca își rezerva dreptul de a revizui rata dobânzii curente, in cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetara, comunicând împrumutatului noua rata a dobânzii, care se va aplica de la data comunicării”, iar la art. 3 lit. „a” din contract se stipulează ca rata dobânzii curente este de 4,25 % pe an si este fixa.
Dobanda anuala efectiva s-a stabilit la 6,37 %, conform pct. 3 lit.e, prevazandu-se la pct. 3.10 din conditiile generale ale conventiei ca aceasta poate fi modificata in conditiile modificarii ratei dobanzii, precum si in conditiile prevazute la sectiunea 10.
La pct. 5 lit. „a” din secțiunea condiții speciale si la pct. 3.5 din condițiile generale a fost stabilit un comision de risc de 0,15 % aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar in zilele de scadența, pe toata perioada de derulare a convenției de credit.
In conditiile generale a le conventiei, sectiunea 8 - scadenta anticipata, s-a prevazut la pct.1 si 3 ca, in orice moment, banca va avea dreptul, pe baza notificarii transmise imprumutatului si codebitorului, sa declare soldul ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat impreuna cu dobanda acumulata si cu toate celelalte costuri datorate potrivit conventiei, daca se iveste vreuna din urmatoarele situatii: imprumutatul nu isi indeplineste obligatia de plata a sumei principale, a dobanzilor sau a oricaror alte costuri datorate, conform altor conventii incheiate de imprumutat cu banca sau conform altor conventii de credit incheiate de imprumutat cu alte societati financiare sau de credit; in cazul aparitiei unei situatii neprevazute, care, in opinia bancii, face sa devina improbabil ca imprumutatul sa-si poata indeplini obligatiile asumate conform conventiei; in cazul aparitiei unei situatii neprevazute conform careia, in opinia bancii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzator.
Relativ la acelasi aspect, la pct.8.3 s-a prevazut ca, in cazul declararii scadentei anticipate a creditului, banca este exonerata de orice raspundere pentru consecintele pe care aceasta procedura, precum si cea subsecventa executarii silite, in scopul recupararii sumelor datotare in baza conventiei, le au asupra imprumutatului sau codebitorului.
S-a prevazut in conventie, la sectiunea 10.1, intitulata costuri suplimentare, ca, referitor la conventie pot aparea, la data semnarii sau ulterior, modificari (inclusiv de interpretare) ale oricaror acte normative aplicabile, care supun banca la orice impozit, taxa cu privire la creditele acordate sau la obligatiile sale de acorda credite, sau care schimba baza de impozitare, pentru suma principala si dobanzi la creditele acordate, sau care se refera la orice alte sume datorate rezultand din conventie, cu privire la creditele acordate sau la obligatia sa de a corda credite, in confoemitate cu prevederile legale in baza carora functioneaza si este organizata banca; impun, modifica sau considera aplicabile orice rezerve, depozit special sau orice cerinta similara, afecteaza activele bancii, depozitele constituite cu sau pentru conturile bancii sau care impun bancii orice alta conditie care afecteaza creditele acordate sau obligatia sa de a acorda credite, al caror rezultat este: cresterea costurilor bancii legate de acordarea sau de punerea la dispozitie a oricarui credit; reducerea cuantumului oricarei sume primite sau oricarei creante a bancii, in baza conventiei.
La pct.10.2 s-a stipulat ca, in oricare din cazurile mai sus mentionate, in termen de 15 zile lucratoare bancare de la data la care a fost notificat de catre banca, imprumutatul va plati acestuia sumele suplimentare, astfel incat sa compenseze banca pentru cresterile costurilor, sau altor rambursari.
Conventia a fost modificata prin actul aditional nr. 1/27.09.2010, prin care, la art.3 pct. 5.1 lit.b a fost prevazut un comision de administrare credit de 0,15 % pe luna, aplicat la soldul creditului, platibil lunar, pentru administrarea de catre banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre aceasta prin punerea sumei principale la dispozitia imprumutatului.
Prevederile legale instituite de către codul civil in cuprinsul art. 969 conferă putere de lege contractelor legal făcute, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forța deplina doar in cazul contractelor care au fost legal întocmite si semnate.
Potrivit art. 948 cod civ, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil si liber exprimat al parții care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita. Conform art. 968 cod civ, cauza este nelicita, atunci când este prohibita de legi si atunci când este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
In speta, cauza contractului sinalagmatic încheiat intre parți cuprinde doua componente si este diferita pentru fiecare contractant.
Pentru bancă, scopul proxim, imediat este reprezentat de restituirea creditului, iar scopul mediat, motivul determinant al încheierii contractului este obținerea de profit.
Pentru împrumutați, scopul imediat îl constituie obținerea unei sume de bani, iar scopul mediat este folosirea acestora in interes personal.
Una din condițiile de valabilitate a cauzei este aceea de a fi licita si morala. Conform art. 966 cod civ, obligația nelicita nu poate avea nici un efect, iar art. 968 cod civ. stabilește: „cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrara bunelor moravuri si ordinii publice.”
Potrivit art. 14 din legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte care au fost încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi, au dreptul de a se adresa organelor judecătorești in conformitate cu prevederile Codului civil si ale codului de procedura civila. In concluzie, încheierea unui contract cu încălcarea prevederilor Legii 193/2000, face ca acel contract sa aibă o cauză ilicită, ceea ce atrage nulitatea absoluta a clauzelor neconforme cu legea..
Analizând clauzele contractuale invocate de către reclamanti, raportat la considerentele de drept dezvoltate anterior, instanța constata ca scopul mediat al încheierii contractului din punctul de vedere al băncii îl reprezintă obținerea de profit, banca urmărind aceasta finalitate chiar cu riscul nerespectării legii. Astfel, contractul de credit in cauza a fost transformat in mod tacit de banca . adeziune, deoarece a constat ., ale cărui clauze nu au putut fi negociate de către reclamanta, întregul contract fiind impus in forma respectiva de banca. Acelasi efect il are conduita bancii si asupra actelor aditionale care au modificat ulterior conventia.
Conform prevederilor art. 4 din legea 193/2000, prin care a fost transpusa Directiva 84/450/CE, o clauza contractuala care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Împrejurarea ca anumite aspecte ale contractului sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicare legii pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a acestuia evidențiază ca a fost prestabilit unilateral de către comerciant, iar daca acesta pretinde ca o clauza a fost negociata este sarcina sa să prezinte probe in acest sens. In cauza dedusa judecații nu s-a făcut dovada ca respectivele clauze invocate in acțiune ar fi fost negociate de către banca împreuna cu clienții, iar faptul ca ambele parți au cunoscut la data semnării întinderea obligațiilor cuprinse in contract, nu înseamnă ca respectivul contract a fost negociat, din moment ce clientul nu a avut posibilitatea de a modifica prin negociere anumite clauze.
In ceea ce privește dobânda, instanta constata ca referirea la dreptul bancii de a revizui rata dobanzii inserata la art. 3 lit.d nu a produs nici un efect, in sensul ca reclamantii au achitat lunar procentul prevazut la lit.a, conform graficului de rambursare, asa incat nu se justifica inlaturarea acestei clauze ca fiind abuziva.
Clauzele referitoare la dobanda anuala efectiva reprezinta suma tuturor dobanzilor si a comisioanelor la care imprumutatul este obligat prin incheierea contractului de credit si este obligatooriu a fi inserata in conventii; anularea unei astfel de clauze ar lipsi practic contractul de imprumut de natura sa oneroasa.
In ceea ce privește comisionul de risc prevăzut in contract si redenumit comision de administrare in actul aditional la care s-a facut anterior referire, prin raportare la prevederile Legii 193/2000, aceste clauze au caracter abuziv.
Astfel, comisionul de risc este incomplet si insuficient definit, banca limitându-se la a stabili ca reprezintă o suma care se percepe lunar, procentual la soldul creditului, pentru punerea la dispoziție a creditului. Nici in condițiile generale la pct. 3.5 nu se realizează o definire mai clara a acestui comision. Nu se prevede astfel criteriul in funcție de care se stabilește valoarea procentuala a comisionului, care este necesitatea practica a perceperii acestei sume lunar, având in vedere ca suma reprezentând credit a fost pusa la dispoziție, integral, o singura data. In plus, nu sunt identificate riscurile pe care banca și le asumă si care in consecința ar trebui sa le suporte, daca aceste riscuri sunt continue, daca au caracter de permanență sau pot aparea numai in anumite situații, care sunt aceste situații si criteriile de evaluare a lor.
Pe de alta parte, creditele sunt prevăzute cu garanție reala imobiliara, dublata de o polița de asigurare cesionata in favoarea băncii, astfel ca din punct de vedere al riscului de neplata banca este garantata mai mult decât satisfăcător, având in vedere ca imobilele aduse in garanție au fost evaluate la o valoare peste suma primita de debitori.
Totodată, pentru punerea la dispoziție a sumei de bani si utilizarea acesteia de către debitori banca percepe dobânda, lunar, pana la rambursare, alături de dobânda curenta fiind prevăzute si o . dobânzi penalizatoare si alte comisioane, menționate în condițiile generale ale convenției.
Prin urmare, se constata ca riscurile pe care banca si le asumă pe perioada derulării contractului sunt de fapt asigurate încă de la început, in aceste condiții putându-se chiar aprecia ca nu exista riscuri in sarcina băncii, astfel ca nu se justifica nici perceperea unui comision in acest sens.
Susținerea paratelor ca art. 4 al directivei 93/13/CEE a exclus prețul contractului de la controlul caracterului abuziv nu este fondata, întrucât comisionul de risc nu face parte din prețul contractului. Banca avea obligația de a-si constitui provizioane de risc de credit conf. art. 11 din Regulamentul BNR nr. 5/2002, care se va realiza prin includerea pe cheltuieli a sumei reprezentând nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit. Având in vedere ca aceste provizioane sunt incluse pe cheltuieli, ele cad in sarcina băncii, ele nu constituie venituri si nu pot fi percepute de la împrumutat. Din punct de vedere fiscal provizioanele sunt deductibile la calculul profitului impozabil, iar unitățile financiare au posibilitatea sa suporte astfel de provizioane si implicit eventualele pierderi, pentru care s-a realizat constituirea lor, nefiind justificata încasare de sume cu aceeași destinație de la împrumutați (art. 22 pct. 1 lit. d din Legea 571/2003). In plus, parata avea si posibilitatea de a încheia un contract de asigurare a creditului, dar in pofida acestor posibilități, parata a preferat sa transfere toate riscurile in sarcina clientului, cu toate ca din punctul de vedere al acestuia riscurile erau acoperite încă de la semnare, prin garanție imobiliara si contract de asigurare cesionat băncii. Chiar si in situația in care s-ar considera ca acest comision este parte componenta a prețului, el nu este supus excepției prevazute de art. 4 din directivă din moment ce nu este prevăzut clar si inteligibil in cuprinsul contractului.
Prin actul aditional care a modificat conventia initiala, practic a fost inlocuita denumirea de comision de risc cu cea de comision de administrare credit, de vreme ce motivele pentru care se percepe un astfel de comision sunt identice si procentul perceput este acelasi, asa incat, instanta retine ca, prin aceasta clauza nu a avut loc o punere in acord a conventiei cu prevederile OUG nr. 50/2010 decat aparent, ci s-au mentinut comisionul de risc pre4vazut initial.
In privinta prevederilor art. 8.1 si art. 8.3 din conditii generale, instanța va constata caracterul abuziv al acestor clauze, deoarece oferă băncii in mod discreționar dreptul exclusiv de a declara scadent anticipat creditul și de a-l obliga pe client să suporte costuri suplimentare.
De asemenea, sunt abuzive si clauzele relative la costurile suplimentare, pentru aceleasi considerente mentionate anterior.
Conform principiului bunei-credințe, care trebuie să cârmuiască convențiile legal făcute între părți, un risc în derularea unei convenții trebuie asumat de fiecare dintre participanții la raportul juridic si trebuie sa fie suportat in același mod de ambele parți, ori in situația de fata se constata ca toate riscurile sunt suportate de către debitori. A nu se pierde din vedere aspectul ca si debitorii își asuma o . riscuri pe perioada derulării contractului, care nu sunt suportate de banca, acestea fiind tot in sarcina lor. Echitatea si echilibrul contractual al parților nu sunt astfel corect reprezentate in cadrul acestor contracte de credit, fiind reținute in sarcina debitorilor o . costuri, intre care si comisionul de risc, pentru care nu exista o definiție clara si o justificare legitima si corecta, creându-se astfel un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, sub aspectul expres al riscurilor potențiale asumate de acesta în acordarea creditului.
Chiar și directiva europeană în această materie nr. 48/2008 din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori, prevede că băncile trebuie să respecte legislația europeană și națională în domeniul protecției consumatorilor, care conține norme imperative, obligând băncile la o anumită conduită prudentă, diligentă și oarecum prietenoasă, evident, în limitele legii, față de consumatori, evitându-se orice fel de diferende și litigii potențiale.
Persoana fizică, in calitatea sa de consumator, are drepturi legale și contractuale de-sine-stătătoare, inclusiv, între altele, dreptul de a negocia clauzele contractului de credit bancar, ținându-se cont de prevederile legale imperative, care apără interesele consumatorilor.
Art. 6 din legea 193/2000 prevede următoarele: clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua. Acest articol nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității absolute in legea 193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.
Este prevazuta la art. 3.9 posibilitatea ca banca sa perceapa ale comisione, fara a se mentiona care sunt acestea, fiind lăsat in totalitate la aprecierea băncii, iar debitorul nu are astfel nici o posibilitate de verificare sau combatere a unei eventuale masuri dispuse de către banca in temeiul acestei prevederi contractuale, ceea ce contravine insusi caracterului sinalagmatic al conventiei.
Instanța apreciază ca in cauza cererea reclamantilor este întemeiata in parte, existând un caz de nulitate absoluta parțială, care este dat de caracterul abuziv al unor clauze contractuale, care se sancționează cu desființarea acelor clauze si restituirea prestațiilor efectuate, avand in vedere ca o clauza contractuala abuziva nu creează obligații pentru consumator si nu este necesar ca respectivul consumator sa fi contestat in prealabil cu succes o astfel de clauza.
Nulitatea lipsește de cauza juridica in mod retroactiv obligația de achitare a sumei reprezentând comisionul de risc, pe temeiul imbogatirii fara justa cauza, si are drept efect repunerea partilor in situatia anterioara, asa incat se impune ca paratele sa restituie reclamantilor suma de 2025,67 CHF, achitata in perioada martie 2010 –martie 2013, cu titlu de comision de risc (redenumit comision de administrare in actul aditional), sumele achitate ulterior perioadei mentionate, cu titlu de comision de administrare, începând cu luna aprilie 2013 și pana la eliminarea din conventia de credit a comisionului, precum si dobanda legala calculata la suma mentionata anterior, incepand cu data platii si pana la restituirea efectiva si integrala a sumei mentionate.
In concluzie, instanța va admite in parte acțiunea formulata si precizata de reclamanti si, in consecință:
- va constata nulitatea absoluta a clauzelor abuzive cuprinse in conventia de credit nr._/23.07.2007 incheiata intre reclamanti si parate si in actul aditional nr. 1/27.09.2010, dupa cum urmeaza:
1. CLAUZE MENTIONATE IN “CONDITII SPECIALE” ale conventiei de credit nr._/23.07.2007:
- pct.5 lit.a (comision de risc, redenumit comision de administrare credit in actul aditional);
2. CLAUZE MENTIONATE IN “CONDITII GENERALE” ale conventiei de credit nr._/23.07.2007:
- pct.3.5 (comision de risc );
- pct.8.1 lit.a liniuta 2 si 3 (scadenta anticipata);
- pct.8.1 lit.b (scadenta anticipata);
- pct.8.1 lit.c (scadenta anticipata);
- pct.8.1 lit.d (scadenta anticipata);
- pct.8.3 (scadenta anticipata);
- pct. 10.1 (costuri suplimentare);
- pct. 10.2 (costuri suplimentare).
3. CLAUZE MENTIONATE IN ACTUL ADITIONAL NR. 1/27.09.2010 LA CONVENTIA DE CREDIT NR._/23.07.2007:
- art. 3 pct.5 a (comision de administrare credit).
- va obliga paratele sa modifice conventia de credit nr._/23.07.2007 si in actul aditional nr. 1/27.09.2010 la conventia de credit nr._/23.07.2007, in sensul inlaturarii clauzelor constatate abuzive;
- va obliga paratele sa restituie reclamantilor suma de 2025,67 CHF, achitata in perioada martie 2010 –martie 2013, cu titlu de comision de risc (redenumit comision de administrare in actul aditional), precum si sumele achitate ulterior perioadei mentionate, cu titlu de comision de administrare, începând cu luna aprilie 2013 și pana la eliminarea din conventia de credit a comisionului;
- va obliga paratele sa plateasca reclamantilor dobanda legala calculata la suma mentionata anterior, incepand cu data platii si pana la restituirea efectiva si integrala a sumei mentionate.
Actiunea bva fi respinsa in rest.
In temeiul art. 453 NCPC, vor fi obligate paratele sa plateasca reclamantilor suma de 2.000 lei cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte acțiunea formulată si precizata de reclamantii I. C. și I. D. M., ambii cu domiciliul in Hunedoara, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtele ., cu sediul în București sector 2, Șoseaua P., nr. 42, . 10, și . - Sucursala Hunedoara, cu sediul in Hunedoara, ., . Hunedoara, și în consecință:
Constata nulitatea absoluta a clauzelor abuzive cuprinse in conventia de credit nr._/23.07.2007 incheiata intre reclamanti si parate si in actul aditional nr. 1/27.09.2010, dupa cum urmeaza:
1. CLAUZE MENTIONATE IN “CONDITII SPECIALE” ale conventiei de credit nr._/23.07.2007:
- pct.5 lit.a (comision de risc, redenumit comision de administrare credit in actul aditional);
2. CLAUZE MENTIONATE IN “CONDITII GENERALE” ale conventiei de credit nr._/23.07.2007:
- pct.3.5 (comision de risc );
- pct.8.1 lit.a liniuta 2 si 3 (scadenta anticipata);
- pct.8.1 lit.b (scadenta anticipata);
- pct.8.1 lit.c (scadenta anticipata);
- pct.8.1 lit.d (scadenta anticipata);
- pct.8.3 (scadenta anticipata);
- pct. 10.1 (costuri suplimentare);
- pct. 10.2 (costuri suplimentare).
3. CLAUZE MENTIONATE IN ACTUL ADITIONAL NR. 1/27.09.2010 LA CONVENTIA DE CREDIT NR._/23.07.2007:
- art. 3 pct.5 a (comision de administrare credit).
Obliga paratele sa modifice conventia de credit nr._/23.07.2007 si in actul aditional nr. 1/27.09.2010 la conventia de credit nr._/23.07.2007, in sensul inlaturarii clauzelor constatate abuzive.
Obliga paratele sa restituie reclamantilor suma de 2025,67 CHF, achitata in perioada martie 2010 –martie 2013, cu titlu de comision de risc (redenumit comision de administrare in actul aditional), precum si sumele achitate ulterior perioadei mentionate, cu titlu de comision de administrare, începând cu luna aprilie 2013 și pana la eliminarea din conventia de credit a comisionului.
Obliga paratele sa plateasca reclamantilor dobanda legala calculata la suma mentionata anterior, incepand cu data platii si pana la restituirea efectiva si integrala a sumei mentionate.
Respinge in rest actiunea.
Obliga paratele sa plateasca reclamantilor suma de 2.000 lei cheltuieli de judecata.
Cu apel, in termen de 30 de zile de la comunicare.
In cazul exercitarii caii de atac, cererea de apel se depune la Judecatoria Hunedoara.
Pronuntata in sedinta publica din 07.08.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. CORDUNEANUCHELARU S.
Red.N.C./Dact.C.S. / 4 ex/ 06.09.2013
| ← Stabilire a valorii lucrului. 574 C.p.c.. Sentința nr.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
