Acţiune în constatare. Sentința nr. 596/2013. Judecătoria HUNEDOARA

Judecătoria HUNEDOARA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 596/2013 pronunțată de Judecătoria HUNEDOARA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 418/243/2013

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA HUNEDOARA

CIVIL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 596/2013

Ședința publica din data de 28.03. 2013

Instanța constituita din:

PREȘEDINTE: H. C. D.

GREFIER: C. M.

Pe rol fiind amânarea pronunțării cauzei civile privind pe reclamanții M. G. si M. C. în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. ROMÂNIA S.A. București și S.C. V. ROMÂNIA S.A.- SUCURSALA HUNEDOARA, având ca obiect acțiune în constatare.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită termenul fiind fixat fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța a constatat că dezbaterile pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.03.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin actiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara, la data de 30.01.2013, sub nr._, reclamantii M. G. si M. C. au solicitat instantei de judecata, în contradictoriu cu pârâtele ..A. și S.C. V. R. S.A. - Sucursala Hunedoara, ca prin hotararea judecatoreasca pe care o va pronunta:

1. Sa constate existenta clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/19.04.2007 incheiata intre reclamanti si S.C. V. R. S.A. - Sucursala Hunedoara, clauze care sunt continute de urmatoarele articole din convenția de credit: art. 3 lit. d) si e), art. 4 lit. a) si b), art. 5 lit. a) si c), art. 6 din capitolul Condiții speciale, art. 3.1, art. 3.2, art. 3.5, art. 3.9, art. 3.10 si art. 3.11 din capitolul Condiții generale ale conventiei.

2. Să fie obligata pârâta ., să elimine din convenția de credit nr._/19.04.2007 clauzele abuzive enumerate mai sus si sa emita un nou plan de rambursare a creditului fara perceperea comisionului de risc si a diferentei dintre dobanda in procent de 4,25% si D. in procent de 5,81 %.

3. Să fie obligate pârâtele sa restituie reclamantilor sumele achitate de acestia cu titlu de comision de risc sau alte sume incasate pe nedrept, incepand cu data perceperii acestora si până la data platii sumelor datorate.

Reclamantii solicita cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii reclamantii au aratat că au încheiat cu S.C. V. România S.A.-Sucursala Hunedoara, conventia de credit nr._/19.04.2007, pentru suma de 26.500 CHF, pentru o perioadă de 263 de luni.

S-a aratat că la art. 3 lit. d) “data ajustării dobânzii curente” din capitolul Condiții speciale din contract se prevede că „ banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rata a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificata se va aplica de la data comunicării”.

Se mai arata că la pct. 5 lit. a) din capitolul Condiții speciale se prevede un comision de risc de 0,1 % aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit.

Se arata că la pct. 3 lit. a) din capitolul Condiții speciale se prevede o rata a dobanzii fixe curente de 4,25 puncte procentuale pe an.

In actiune se arata ca s-au introdus si alte comisioane, respectiv cele mentionate mai sus, care sunt abuzive si trebuie eliminate din contract.

Reclamantii apreciază ca prin aceste clauze contractuale prestabilite de imprumutator, fara a exista posibilitatea pentru reclamanti de a modifica, inlatura sau negocia vreuna din aceste clauze, reclamantii sunt plasati pe o pozitie inegala fata de institutia bancara, ori clauzele contractuale trebuie sa fie conforme cu legea, cu ordinea publica si cu normele de convietuire sociala, iar acele clauze care nu indeplinesc aceste conditii sunt lovite de nulitate.

Clauzele privind scadența anticipată prevăzuta la Secțiunea 8 din capitolul Condiții generale, sunt abuzive si confera paratelor un drept exclusiv de interpretare.

Reclamantii arata că sunt abuzive și clauzele privind costurile suplimentare prevăzute la Secțiunea 10 din capitolul Condiții Generale, avand in vedere ca, in urma aparitiei unor modificari de interpretare a reglementarilor aplicabile conventiilor de credit, pot creste costurile Bancii, situatie in care, in urma unei notificari, imprumutatul va plati sume suplimentare pentru acoperirea costurilor suplimentare ale Bancii.

Reclamantii mai arata ca, clauzele pe care le considera abuzive sunt contrare Legii nr. 193/2000.

Actiunea a fost intemeiata in drept pe prevederile Legii nr. 193/2000.

In probațiune reclamantii au depus la dosar inscrisuri, si anume: convenția de credit nr._/19.04.2007 (f. 7-17), plan de rambursare credit (f. 18-22).

Actiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 15 lit. j din legea 146/1997 si art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.

Parata S.C. V. România S.A. a depus cerere reconventionala (f. 30-31) prin care a solicitat desfiintarea convenției de credit nr._/19.04.2007, repunerea partilor in situatia anterioara si obligarea reclamantilor la plata sumei ramase neachitate din imprumutul acordat acestora de catre S.C. V. România S.A.

In motivarea cererii reconventionale se arata ca intrucat prin actiune se solicita desfiintarea majoritatii clauzelor contractuale din convenția de credit incheiata intre parti, care privesc costul contractului si dobanda, dispare scopul contractului constand in obtinerea de profit, scop in vederea caruia isi desfasoara activitatea orice institutie de credit.

Parata S.C. V. România S.A. a depus întâmpinare (f. 32-38) prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la actiune al reclamantilor pentru a solicita restituirea sumelor achitate cu mai mult de trei ani fata de data introducerii actiunii, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată aratandu-se ca toate clauzele contractuale au fost negociate iar conținutul lor a fost stabilit de comun acord de către părți.

Parata arata ca, clauzele invocate nu creează un dezechilibru intre drepturile si obligațiile parților, ca reclamantii au fost notificati in sensul ca prevederile contractuale au fost aliniate la dispozitiile OUG nr. 50/2010.

In continuare parata face o detaliere a conținutului clauzelor cu privire la care se solicita prin acțiune sa se constate caracterul abuziv, invocand caracterul legitim al acestora.

In ce priveste clauzele prevazute la art. 3.5 din Conditiile generale se arata ca nu sunt abuzive intrucat reclamantii le-au cunoscut si acceptat la incheierea contractului, ca, comisionul de risc a fost inclus in D., iar acest comision, rata anuala a dobanzii si toate taxe si comisioane au fost prevazute distinct in conventia de credit pentru ca imprumutatul sa cunoasca din ce este formata dobanda anuala efectiva (D.), iar intrucat reclamantii au fost de acord cu dobanda anuala efectiva, au acceptat si acest comision de risc care este un cost al creditului.

Se arata ca nu sunt abuzive nici clauzele prevazute la art. 8.1 lit. a) liniuța a 2-a și a 3-a, art. 8.1 lit. b), art. 8.1 lit. c), art. 8.1 lit. d), art. 8.3, art. 10.1, art. 10.2 din Conditiile generale, intrucat imprumutatii trebuie sa fie solvabili nu numai la data acordarii creditului, ci pe toata durata contractului sens in care Banca are dreptul de a se asigura ca in orice moment imprumutatii au capacitatea de rambursa creditul .

Cu privire la comisionul de rezerva prevazut la art. 3.11 din Conditiile generale si la pct. 5 lit. f) din Conditiile speciale se arata ca acesta este obligatoriu si se constituie in favoarea Bancii Nationale.

În drept au fost invocate Legea nr. 193/2000, Directiva 93/13/CEE.

In probatiune parata a solicitat proba cu interogatoriul reclamantilor, proba care a fost respinsa de instanta ca nefiind necesara solutionarii cauzei.

Reclamantii au depus Precizare si Completare de actiune (f. 43) prin care au solicitat:

1. Sa se constate caracterul abuziv al clauzelor din convenția de credit nr._/19.04.2007 incheiata intre reclamanti si parata S.C. V. R. S.A. - Sucursala Hunedoara, care sunt continute de urmatoarele articole din convenția de credit: art. 3 lit. d) si e), art. 5 lit. a) si c) din capitolul Condiții speciale, art. 3.1.2 lit. c), art. 3.5, art. 3.9, art. 3.10, art. 3.11, art. 8.1 lit. a), b), c), d), e), art. 10.1 lit. a), b), c), art. 10.2 din capitolul Condiții generale ale conventiei.

2. Sa se constate existenta clauzelor abuzive din actul aditional nr. 1/2010 la convenția de credit nr._/19.04.2007.

3. Să fie obligata pârâta S.C. V. S.A. Sucursala Hunedoara, să elimine din convenția de credit nr._/19.04.2007 si din actul aditional la aceasta, clauzele abuzive enumerate mai sus si sa emita un nou plan de rambursare a creditului fara perceperea comisionului de risc si a diferentei dintre dobanda in procent de 4,25% si D. in procent de 5,81 %.

4. Să fie obligate pârâtele sa restituie reclamantilor sumele achitate de acestia cu titlu de comision de risc sau alte sume incasate pe nedrept, incepand cu data perceperii acestora si până la data platii sumelor datorate.

Reclamantii au depus intampinare (f. 44-45) la cererea reconventionala formulata de parate, prin care au solicitat respingerea ca nefondata a cererii respective aratand ca, clauzele denuntate ca fiind abuzive nu duc la desfiintarea contractului, ci privesc numai comisionul de risc si dreptul paratei de a modifica unilateral clauze in favoarea sa si in detrimentul consumatorului, care nu au fost negociate de parti ci impuse de parate.

Paratele au depus in probatiune actul aditional nr. 1/11.11.2010 la convenția de credit nr._/19.04.2007 (f. 48-53).

Reclamantii au depus o noua Precizare si Completare de actiune (f. 54) prin care au solicitat constatarea clauzei abuzive din actul aditional nr. 1/2010 la convenția de credit nr._/19.04.2007, clauza care este continuta de art. 3 pct. 3 pct. b).

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Pârâta S.C.V. R. S.A., a invocat excepția prescripției dreptului material la actiune al reclamantilor pentru a solicita solicita restituirea sumelor achitate cu mai mult de trei ani fata de data introducerii actiunii.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 – privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Potrivit disp. art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul prescripției este de 3 ani.

De asemenea, conform art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar conform art. 12 din același decret, în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.

Normele care reglementează prescripția extinctivă aplicabile in speta, sunt imperative.

Reclamantii solicită obligarea pârâtelor la restituirea sumelor achitate de acestia cu titlu de comision de risc sau alte sume incasate pe nedrept, incepand cu data perceperii acestora si până la data platii sumelor datorate.

Data perceperii comisionului de risc este data incheierii conventiei de credit, si anume 19.04.2007.

Actiunea a fost introdusă la Judecătoria Hunedoara la data de 30.01.2013, prin urmare, se constată că pentru perioada aprilie 2007 – decembrie 2009 sunt prescrise pretențiile reclamantilor cu privire la sumele achitate cu titlu de comision de risc, asa incat se va admite excepția prescripției dreptului material la actiune al reclamantilor in ce priveste sumele respective, și se va respinge cererea având ca obiect aceste pretenții, ca fiind prescrisă.

Pe fondul cauzei, se retine ca reclamantii M. G. si M. C. au încheiat cu S.C. V. România S.A. - Sucursala Hunedoara, conventia de credit nr._/19.04.2007, pentru suma de 26.500 CHF, pentru o perioadă de 264 de luni de la data încheierii convenției.

La pct. 3 lit. „d” din capitolul privind Conditiile speciale ale contractului incheiat intre parti, se prevede ca Banca își rezerva dreptul de a revizui rata dobânzii curente in cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetara comunicând împrumutatului noua rata a dobânzii, care se va aplica de la data comunicării.

Pe de alta parte la pct. 3 lit. „a” din capitolul privind Conditiile speciale ale contractului se stipulează ca rata dobânzii curente este de 4,25 % pe an, menționandu-se ca aceasta este fixa. Totodată la pct. 3.10 din Secțiunea “Condiții Generale” se arata ca D. poate fi modificata in condițiile modificării ratei dobânzii, precum si in condițiile prevăzute de Secțiunea 10 „Costuri suplimentare” ori prin acordul parților.

La pct. 5 lit. „a” din secțiunea Condiții Speciale si la pct. 3.5 din Condițiile Generale a fost stabilit un comision de risc de 0,1% aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar in zilele de scadența, pe toata perioada de derulare a convenției de credit.

Prevederile legale instituite de Codul civil in cuprinsul art. 1270 conferă putere de lege contractelor legal incheiate, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forța deplina doar in cazul contractelor care au fost legal întocmite si semnate.

Potrivit art. 1179 Cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul parților, un obiect determinat si licit, o cauza licita si morala. Conform art. 1236 Cod civil, cauza este ilicita atunci când este contrara legii si ordinii publice.

In cazul de fata cauza contractului sinalagmatic încheiat intre parți cuprinde doua componente si este diferita pentru fiecare contractant. Pentru institutia bancara, scopul proxim, imediat este reprezentat de restituirea creditului, iar scopul mediat, motivul determinant al încheierii contractului este obținerea de profit. Pentru împrumutați scopul imediat îl constituie obținerea unei sume de bani, iar scopul mediat este folosirea acestora in interes personal.

Cauza contractului, pentru a fi valabila, trebuie sa fie licita si morala. Potrivit art. 14 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte care au fost încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi, au dreptul de a se adresa organelor judecătorești. In concluzie, încheierea unui contract cu încălcarea prev. Legii 193/2000, face ca acel contract sa aibă o cauză ilicită, ceea ce atrage nulitatea absoluta a contractului.

Analizând clauzele contractuale denuntate ca fiind abuzive de către reclamanti, raportat la considerentele de drept dezvoltate anterior, instanța constata ca scopul mediat al încheierii contractului din punctul de vedere al Băncii îl reprezintă obținerea de profit, Banca urmărind aceasta finalitate chiar cu riscul nerespectării legii. Contractul de credit incheiat intre parti consta ., ale cărui clauze nu au putut fi negociate de reclamanti, întregul contract fiind impus in forma respectiva de Banca.

Conform prev art. 4 din legea 193/2000 prin care a fost transpusa Directiva 84/450/CE, o clauza contractuala care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Împrejurarea ca anumite aspecte ale contractului sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea legii pentru restul contractului, iar daca o evaluare globala a acestuia evidențiază ca a fost prestabilit unilateral de către comerciant, iar acesta pretinde ca, clauzele au fost negociate, este sarcina sa să prezinte probe in acest sens. In cauza dedusa judecații nu s-a făcut dovada ca, clauzele mentionate in acțiune ar fi fost negociate de către Banca împreuna cu reclamantii, iar faptul ca ambele parți au cunoscut la data semnării întinderea obligațiilor cuprinse in contract, nu înseamnă ca respectivul contract a fost negociat, din moment ce clientul nu a avut posibilitatea de a modifica prin negociere anumite clauze.

In ceea ce privește dobânda se menționează la pct. 3 lit. a ca aceasta este in cuantum de 4,25% pe an, aratandu-se ca este vorba despre o rata fixa a dobânzii.

Pe de alta parte, din conținutul art. 3 lit. d) din capitolul privind Conditiile speciale ale contractului, se deduce ca dobânda este variabila in funcție de apariția unor schimbări semnificative pe piața monetara, ridicandu-se astfel întrebarea daca dobânda este fixa sau este variabila? Examinând clauza de la pct. 3 lit. d din capitolul privind Conditiile speciale, se constata in primul rând ca Banca își rezerva dreptul de a modifica unilateral o clauza, aspect care nu poate fi primit in cazul derulării unui contract bilateral care ia naștere prin acordul ambelor parți, modificarea unilaterala fiind in contradicție cu principiul forței obligatorii prev. de art. 1270 Cod civil. De asemenea, nu se prevede niciun criteriu in conformitate cu care se poate opera modificarea dobânzii, aspectul fiind lăsat in totalitate la aprecierea Băncii, iar debitorul nu are astfel nicio posibilitate de verificare sau combatere a unei eventuale masuri dispuse de către Banca in temeiul acestei prevederi contractuale. Singura referire care se face in articol este cu privire la apariția unor schimbări semnificative pe piața monetara, insa nu se arata ce reprezintă o schimbare semnificativa, care este modul de aprecierea a acesteia, si cum va fi afectata dobânda in cazul unei asemenea schimbări.

Motivul precizat in contract ar trebui sa descrie o situație clara, previzibila, care sa dea posibilitatea consumatorului sa anticipeze situația respectiva si in consecința sa adopte o conduita corespunzătoare, eventual sa preîntâmpine o situație care îl poate prejudicia. Clauza trebuie sa fie astfel formulata încât consumatorul sa poată anticipa daca o anumita situație intervine, o anumita consecință se produce, necesitatea fiind evidentă si in cazul apariției unui litigiu. Este evident ca un motiv întemeiat poate fi considerat doar unul care sa fie apreciat la fel, in mod obiectiv de către orice persoana, condiții care nu sunt îndeplinite nici măcar formal de către Banca in ceea ce privește definirea sintagmei „schimbări semnificative pe piața monetara”

Concluzionând instanța apreciază ca, in contractul dintre parti, clauzele prevăzute la pct. 3 lit. d) din Condițiile Speciale cu raportare la art. 3.10 din Secțiunea Condiții Generale, sunt abuzive si urmează a fi înlăturate din cuprinsul contractului.

In ceea ce privește comisionul de risc prevăzut la pct. 5 lit. a din Condițiile Speciale si pct. 3.5 din Condițiile Generale ale contractului, s-a stabilit ca pentru creditul acordat se va aplica un comision de risc in valoare de 0,1% pe luna, clauze care prin raportare la prevederile Legii 193/2000 apar ca abuzive din următoarele considerente:

Comisionul de risc este incomplet si insuficient definit, Banca limitându-se la a stabili ca reprezintă o suma care se percepe lunar, procentual la soldul creditului, pentru punerea la dispoziție a creditului. Nici in Condițiile generale la pct. 3.5 nu se realizează o definire mai clara a acestui comision. Nu se prevede astfel criteriul in funcție de care se stabilește valoarea procentuala a comisionului, care este necesitatea practica a perceperii acestei sume lunar, având in vedere ca suma reprezentând credit a fost pusa la dispoziție, integral, o singura data. In plus nu sunt identificate riscurile pe care Banca și le asumă si pe care, in consecința, ar trebui sa le suporte, daca aceste riscuri sunt continue, daca au caracter de permanență, sau pot apare numai in anumite situații, care sunt aceste situații si criteriile de evaluare a lor. Pe de alta parte, creditele sunt prevăzute cu garanție reala imobiliara, dublata de o polița de asigurare cesionata in favoarea băncii, astfel ca din punct de vedere al riscului de neplata banca este garantata mai mult decât satisfăcător.

Totodată pentru punerea la dispoziție a sumei de bani si utilizarea acesteia de către debitori Banca percepe dobânda, lunar pana la rambursare, alături de dobânda curenta fiind prevăzute si o . dobânzi penalizatoare si alte comisioane, menționate în condițiile generale ale convenției la secțiunile 3 -costuri, secțiunea 4- plăți, secțiunea 5 – plăți efectuate cu întârziere, secțiunea 6- rambursări anticipate, secțiunea 7 –obligațiile părților, secțiunea 8-scadența anticipată, secțiunea 9-garanții, secțiunea 10 - costuri suplimentare.

Prin urmare se constata ca riscurile pe care Banca si le asumă pe perioada derulării contractului sunt de fapt asigurate încă de la început, in aceste condiții putându-se chiar aprecia ca nu exista riscuri in sarcina Băncii, astfel ca nu se justifica nici perceperea unui comision in acest sens. Eventualele costuri pe care Banca le suporta pentru procurarea sumelor si punerea la dispoziție a acestora către clienți, sunt elemente exterioare contractului.

Conform principiului bunei-credințe care trebuie să cârmuiască convențiile legal făcute între părți, un risc în derularea unei convenții trebuie asumat de fiecare dintre participanții la raportul juridic si trebuie sa fie suportat in același mod de ambele parți, ori in situația de fata se constata ca toate riscurile sunt suportate de către debitori. A nu se pierde din vedere aspectul ca si debitorii își asuma o . riscuri pe perioada derulării contractului, care nu sunt suportate de Banca, acestea fiind tot in sarcina lor. Echitatea si echilibrul contractual al parților nu sunt astfel corect reprezentate in cadrul acestor contracte de credit, fiind reținute in sarcina debitorilor o . costuri, intre care si comisionul de risc, pentru care nu exista o definiție clara si o justificare legitima si corecta, creându-se astfel un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, sub aspectul riscurilor potențiale asumate de aceasta în acordarea creditului.

Chiar și Directiva europeană în această materie nr. 48/2008 din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori, prevede că Băncile trebuie să respecte legislația europeană și națională în domeniul protecției consumatorilor, care conține norme imperative, obligând Băncile la o anumită conduită prudentă, diligentă și oarecum prietenoasă, evident, în limitele legii, față de consumatori, evitându-se orice fel de diferende și litigii potențiale.

Așa fiind, de regulă, în contractele de credit bancar cu consumatori împrumutați, nu doar Banca este cea care are drepturi, consumatorul împrumutat persoană fizică având doar obligații, ci fiecare dintre părți are drepturi și obligații corelative, iar corolarul drepturilor Băncii nu îl mai reprezintă, în mod necesar și sine qua non, obligațiile debitorului, persoană fizică.

Persoana fizică consumator are drepturi legale și contractuale de sine stătătoare, inclusiv, între altele, dreptul de a negocia clauzele contractului de credit bancar, ținându-se cont de prevederile legale imperative, care apără interesele consumatorilor.

Art. 6 din Legea 193/2000 prevede următoarele: clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua. Acest articol nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității absolute in cadrul Legii 193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.

Deoarece art. 14 din Legea 193/2000 face trimitere la Codul civil si la Codul de procedarea civila, instanța apreciază ca cererea reclamanților este întemeiata existând un caz de nulitate absoluta parțială a contractului, care este dat de caracterul abuziv al unor clauze contractuale ce se sancționează cu desființarea acelor clauze si restituirea prestațiilor efectuate.

La judecarea cauzei se va avea in vedere si interpretarea pe care a dat-o CJCE articolului 6 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, articol ce a fost transpus de art. 6 din legea 193/2000. astfel in cauza C-243/08 (Pannon GSM Zrt vs E. Sustine G.) si cauza C-240/98 (Murciano Quintero), Curtea a stabilit ca art. 6 trebuie interpretat in sensul ca o clauza contractuala abuziva nu creează obligații pentru consumator si nu este necesar ca respectivul consumator sa fi contestat in prealabil cu succes o astfel de clauza. Instanța naționala are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze de îndată ce dispune de elementele de drept si de fapt necesare, iar atunci când considera ca o astfel de clauza este abuziva nu o aplica.

F. de toate argumentele expuse, instanța apreciază ca Banca prin includerea clauzelor denuntate de reclamanti ca fiind abuzive, in cuprinsul contractului de credit încheiat cu acesta, au fost încălcate prevederile Legii 193/2000, clauzele respective fiind lovite de nulitate absoluta.

Nulitatea lipsește de cauza juridica in mod retroactiv obligația de achitare a sumei reprezentând comisionul de risc. De fapt, aceste sume reprezintă o plata nedatorata, care constituie temeiul obligatiei de restituire a acestor prestații bănești. Contractul încheiat intre parți nu este un contract cu executare succesiva, ci un contract încheiat uno ictu. Astfel parata si-a executat dintr-o data si imediat, obligația de a pune la dispoziția reclamanților suma solicitata, acestora revenindu-le obligația corelativa de a restitui suma la termenele scadente convenite. Aceasta modalitate convenționala de rambursare nu schimba natura juridica a contractului si nici a obligației de restituire – înțelegând prin aceasta o plata in accepțiunea art. 1470 Cod civil, ca executare voluntara a unei obligații. In privința invocării de către parata a imposibilității uneia dintre parți de a returna folosința asigurata de cealaltă parte, instanța constata ca echivalentul folosinței este reprezentat de dobânda si nu de comisionul de risc.

Susținerea paratelor ca art. 4 al Directivei 93/13/CEE a exclus prețul contractului de la controlul caracterului abuziv, nu este fondata întrucât comisionul de risc nu face parte din prețul contractului. Banca avea obligația de a-si constitui provizioane de risc de credit conf. art. 11 din Regulamentul BNR nr. 5/2002, care se va realiza prin includerea pe cheltuieli a sumei reprezentând nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit. Având in vedere ca aceste provizioane sunt incluse pe cheltuieli, ele cad in sarcina Băncii, ele nu constituie venituri si nu pot fi percepute de la împrumutat. Din punct de vedere fiscal provizioanele sunt deductibile la calculul profitului impozabil, iar unitățile financiare au posibilitatea sa suporte astfel de provizioane si implicit eventualele pierderi, pentru care s-a realizat constituirea lor, nefiind justificata încasare de sume cu aceeași destinație de la împrumutați. In plus, parata avea si posibilitatea de a încheia un contract de asigurare a creditului, dar in pofida acestor posibilități, parata a preferat sa transfere toate riscurile in sarcina clientului, cu toate ca din punctul de vedere al acestuia riscurile erau acoperite încă de la semnare, prin garanție imobiliara si contract de asigurare cesionat Băncii.

Chiar si in situația in care s-ar considera ca acest comision este parte componenta a prețului, el nu este supus excepției prev de art. 4 din Directivă din moment ce nu este definit in mod precis in cuprinsul contractului.

In ce priveste clauzele cuprinse în contract la art. 8.1 lit.a) liniuța a 2-a și a 3-a din Condiții generale, Secțiunea 8 privind scadență anticipată, art. 8.1 lit.c) din Condiții generale, Secțiunea 8 privind scadența anticipată, art. 8.1 lit.d) din Condiții generale, Secțiunea 8 privind scadența anticipată, art. 10.1, art. 10.2 din Condițiile generale, Secțiunea 10 privind costuri suplimentare, se apreciază că sunt abuzive pentru următoarele motive:

Conform clauzelor contractuale impuse de Bancă, daca valoarea garantiei aduse pentru acordarea creditului scade sub valoarea creditului ramas de achitat, din motive independente de vointa partilor contractante, imprumutatul este obligat sa aduca noi garantii, sub sanctiunea declararii scadentei anticipate.

Eventualele costuri pe care Banca le suporta pentru procurarea sumelor si punerea la dispoziție a acestora către clienți, sunt elemente exterioare contractului si au legătura cu obiectul de activitate al societății, iar nu cu derularea contractului de împrumut.

Ca si celelalte clauze abuzive semnalate, aceste clauze sunt cuprinse ., lipsindu-le caracterul negociat. Totodata, ele creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte.

Dezechilibrul contractual generat de aceste clauze este evident deoarece opereaza un transfer nejustificat al riscurilor din sarcina creditorului in sarcina consumatorului.

Astfel, in situatia in care valoarea bunului adus drept garantie scade, consumatorul sufera o prima paguba constand in diminuarea patrimoniului sau cu valoarea cu care a scazut garantia, iar, in al doilea rand, este obligat (deoarece conform contractului trebuie sa preia si riscul Bancii) sa mai aduca noi garantii, expunandu-se unor noi taxe notariale si comisioane bancare, avandu-se in vedere si faptul indisponibilizarii acelor bunuri care nu mai pot fi lichidate cu usurinta datorita necesitatii obtinerii acordului Bancii la instrainare.

Caracterul abuziv al acestor clauze este dat de faptul ca Banca a transferat orice risc contractual in sarcina consumatorului.

Instanța va constata caracterul abuziv al acestor clauze, deoarece ofera institutiei bancare dreptul exclusiv de a declara scadent anticipat creditul și de a-l obliga pe client să suporte costuri suplimentare.

Avand in vedere aceste considerente, se constata că aceste clauze abuzive sunt nule absolut, urmând a fi eliminate din contracte.

In ce priveste daunele morale solicitate de reclamanti, instanta va respinge acest capat de cerere avand in vedere ca reclamantii nu au aratat ce drepturi nepatrimoniale au fost atinse prin introducerea clauzelor abuzive, si nu au facut dovada prejudiciului moral produs in acest mod, simpla afirmare a unei atingeri constand in suferinte de ordin afectiv care le-au fost produse decurgand din amenintarea cu declararea scadentei anticipate a creditului ca urmarii a imposibilitatii de a mai achita ratele creditului, nefiind suficienta pentru a se constata prejudiciul moral suferit de reclamanti si a se acorda dreptul la despagubiri morale.

Instanta retine ca prin introducerea clauzelor abuzive s-a adus atingere drepturilor patrimoniale ale reclamantilor, producandu-li-se un prejudiciu material care insa a fost reparat prin constatarea caracterului abuziv al anumitor clauze din contract si din actele aditionale, prin obligarea paratelor la eliminarea din aceste acte incheiate cu reclamantii a clauzelor respective si prin restituirea sumelor percepute abuziv.

Avand in vedere ca nu s-au desfiintat majoritatea clauzelor contractuale, ci doar cele referitoare la comisionul de risc, la comisionul de rambursare in avans si la scadenta anticipata, se va respinge cererea reconventionala formulata de parata S.C. V. R. S.A. in contradictoriu cu reclamantii M. G. si M. C..

In concluzie, instanța reținând aplicabilitatea prevederilor legale mai sus menționate, va admite în parte acțiunea formulata de reclamanti si in consecință va constata existenta clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/19.04.2007 incheiata intre reclamanti si parata S.C. V. R. S.A. - Sucursala Hunedoara, clauze care sunt continute de:

- pct. 3 lit. d) „data ajustării dobânzii” din Condițiile speciale ale convenției.

- pct. 5 lit. a) din Condițiile speciale ale convenției referitor la comisionul de risc.

- pct. 5 lit. c) din Condițiile speciale ale convenției referitor la comisionul de rambursare in avans.

- pct. 3.5 „comisionul de risc” din Condițiile Generale ale convenției.

- pct. 3.1.2 lit. c) din Condițiile Generale ale convenției.

- pct. 3.9 „alte comisioane” din Condițiile Generale ale convenției.

- pct. 3.10 „D. (dobanda anuala efectiva)” din Condițiile Generale ale convenției.

- pct. 8.1 lit. a) liniuța a 2-a și a 3-a din Condițiile Generale ale convenției, Sectiunea 8 privind scadenta anticipata.

- pct. 8.1 lit. b) din Condițiile Generale ale convenției, Sectiunea 8 privind scadenta anticipata.

- pct. 8.1 lit. c) din Condițiile Generale ale convenției, Sectiunea 8 privind scadenta anticipata.

- pct. 8.1 lit. d) din Condițiile Generale ale convenției, Sectiunea 8 privind scadenta anticipata.

- pct. 8.3 din Condițiile Generale ale convenției, Sectiunea 8 privind scadenta anticipata.

- art. 10.1 lit. a), b), c) din Condițiile Generale ale convenției, Sectiunea 10 privind costuri suplimentare.

-art. 10.2 din Condițiile Generale ale convenției, Sectiunea 10 privind costuri suplimentare.

Se va constata existenta clauzei abuzive din actul aditional nr. 1/11.11.2010 la convenția de credit nr._/19.04.2007, clauza care este continuta de:

-art. 3 pct. 5.1 lit. b) privind ,, comision de administrare credit”.

Se vor desființa clauzele contractuale menționate mai sus.

Se va desființa „planul de rambursare credit” in ceea ce privește clauzele menționate.

Se vor obliga paratele sa plătească reclamantilor sumele achitate de acestia cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare, începând cu luna ianuarie 2010 si pana la inlaturarea clauzelor constatate ca fiind abuzive, si la recalcularea planului de rambursare.

Se va respinge în rest acțiunea formulată de reclamanti.

Se va respinge cererea reconventionala formulata de parata S.C. V. R. S.A. in contradictoriu cu reclamantii M. G. si M. C..

Potrivit art. 274 Cod procedura civila, se vor obliga paratele să plateasca reclamantilor suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției dreptului material la actiune al reclamantilor in ce priveste sumele solicitate a li se restitui, achitate cu titlu de comision de risc pentru perioada aprilie 2007 – decembrie 2009, constată că sunt prescrise pretențiile reclamantilor cu privire la aceste sume și respinge cererea având ca obiect aceste pretenții, ca fiind prescrisă.

Admite în parte acțiunea precizata si completata formulată de reclamantii M. G. si M. C. ambii cu domiciliul procesual ales in localitatea Hunedoara, ., județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. S.A. cu sediul în București, sector 2, Șoseaua M. B., nr. 171-173, și S.C. V. R. S.A. - Sucursala Hunedoara cu sediul in Hunedoara, ., . Hunedoara, și în consecință:

Constată existenta clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/19.04.2007 incheiata intre reclamanti si parata S.C. V. R. S.A. - Sucursala Hunedoara, clauze care sunt continute de: