Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 8/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 20304/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 8 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul B. A. DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA -B.A.A.R. și pe pârâtul C. A., având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de a învederat instanței faptul că, prin serviciul registratură, reclamantul a depus concluzii scrise cu privire la fondul prezentei pricini.
Instanța ia act că la termenul de judecată anterior a fost încuviințată proba cu interogatoriul pârâtului și în raport de circumstanțele acestei cauze, revine asupra măsurii de încuviințare a probei cu interogatoriul pârâtului.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei până la acest moment procesual, instanța invocă din oficiu la acest termen de judecată excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, pune în discuție această excepție și în temeiul dispozițiilor art. 248 N.c.p.c rămâne în pronunțare asupra excepției ridicate.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 26.06.2013, reclamantul B. A. de Autovehicule din România, în contradictoriu cu pârâtul C. A. a solicitat instanței de judecată obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 6553, 92 lei ( compusă din debit principal achitat către autoritățile italiene, comision bancar aferent și taxă traducere documente), suma de 1164,11 lei dobânda legală aferentă sumei datorate cu titlul de debit până la momentul introducerii acțiunii cât și în continuare de la data formulării acesteia la data plății efective, sume la care se adaugă TVA –ul datorat bugetului de stat.
În motivarea acțiunii s-a arătat că sumele solicitate sunt evidențiate în factura proformă anexată, reprezentând despăgubiri civile în sarcina pârâtului. În fapt, la data de 10.10.2009 pârâtul ar fi provocat din vina sa un accident auto, în Italia, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ . În urma acestui accident ar fi fost avariat autovehiculul BF 810 LH. Abia la data de 18.02.2010, B. Național Carte V. Italia a avizat reclamantul cu privire la accident, solicitând verificarea situației asigurării vehiculului care se face vinovat de producerea accidentului. . la avizarea dosarului de daună a fost anexat procesul verbal de constatare accident întocmit de organele de poliție din Torino, în care asigurător era indicat EUROINS. Ca urmare a verificărilor efectuate, s-a constata că polița precizată de pârât fusese eliberată pentru un alt autoturism, ajungându-se în situația în care autoturismul care a provocat accidentul nu avea poliță de asigurare la momentul producerii accidentului. Astfel BAAR ( formulă prescurtată de la B. A. de Autovehicule din România) a deschis dosarul de daună BAAR/ADMGA/10/I/_ și a verificat situația asigurărilor autoturismului care a produs accidentul conform documentelor depuse. Pentru a obține date referitoare la situația înmatriculării autovehiculelor s-a apelat la Direcția Regim Permise de conducere și Înmatriculări. Prin adresa AD_/19.03.2010 reclamantul a notificat pârâtul cu privire la accident, solicitându-i informații cu privire la autoturism . cu toate acestea la această solicitare nu s-a primit nici un răspuns. Astfel, în baza art. 48 din legea 136/1995 având în vedere că nu s-a făcut dovada existenței unei asigurări RCA /carte verde și că asigurarea era obligatorie, că la momentul producerii accidentului autovehiculul avea locul obișnuit de staționare în România, fiind înmatriculat în România, în baza acordului multilateral încheiat între birourile naționale din statele membre UE, reclamantul apreciază că reclamantul a răspuns pentru pârât față de autoritățile italiene. La data de 6.07.2010, B. din Italia a comunicat autorităților române competente pretențiile de despăgubire și documentele justificative.
Ulterior, la data de 20.07.2010, pârâtul a fost notificat și cu privire la aceste pretenții, fiind acordat un termen pentru îndeplinirea corespunzătoare a acestora. Deoarece pârâtul nu a achitat sumele indicate, reclamantul a procedat la plata către autoritățile corespondente italiene a sumei de bani solicitate prin prezenta acțiune, devenind astfel garant al obligației de plată a despăgubirilor ocazionate. Conform statutului BAAR ( legea 32/2000) art. 25. alin. 3 BAAR are atribuții în sensul corespondenței cu persoanele găsite responsabile de producerea prejudiciilor și soluționarea problemelor cu autoritățile străine. Obligația de garanție asumată este una legală( pentru autoturismele care în mod obișnuit provin de pe teritoriul respectivului stat membru ) ( directiva 72/166/CEE ). B. pe teritoriul căruia staționează în mod obișnuit vehiculul responsabil autorizează biroul gestionar ( în acest caz cel italian) să soluționeze toate cererile de despăgubire legate de accident, judiciare sau extrajudiciare, acesta din urmă având competență exclusivă de interpretare și aplicare a prevederilor legale din țara sa. După soluționarea cererilor, biroul gestionar va solicita biroului emitent ( în cazul în care vehiculul nu a fost asigurat) rambursarea sumelor plătite, acesta din urmă având un termen de 2 luni pentru onorarea obligației de plată ( art. 5 Conevnția Multilaterală de Garantare). Conform modificărilor suferite în prezent statele semnatare ale convenției se obligă să aplice între ele dispozițiile obligatorii prevăzute de secțiunea I ( art. 1-6) și secțiunea III ( art. 10-15) din Regulamentul General al Consiliului Birourilor ( art. 1 Acord multilateral directiva 72/166/CEE, modificată prin directiva 2005/14 CEE). Prin semnarea acordului de către BAAR ( acord ce a intrat în vigoare la 1 august 2007) această instituție, ce figurează ca reclamant în prezenta acțiune a devenit garant al despăgubirilor) prin accidente produse de un vehicul al cărui loc obișnuit de staționare este în România, în alt stat membru al convenției și semnatar al acordului multilateral.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1669 – 1670 C.civ ( în vigoare la momentul nașterii dreptului subiectiv) și prevederile europene anterior expuse. În privința angajării răspunderii delictuale a pârâtului se subliniază că aceasta se bazează pe materialul probatoriu pus la dispoziție de autoritățile italiene. Prevederile Codului civil invocate reglementează un caz legal de subrogație. În ceea ce privește capetele de cerere referitoare la plata dobânzii și a celorlalte cheltuieli, reclamantul apreciază că acestea constituie un drept legal al garantului și o modalitate de acoperire integrală a prejudiciului ocazionat.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 594,36 lei și timbru judiciar de 3 lei.
s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și soluționarea cauzei și în lipsa reprezentantului legal.
Au fost anexate: dovada achitării taxei de timbru, dosarul de daună, notificări pârât, documente plată.
Deși legal citat pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare în termen legal.
În cadrul termenului de judecată din data de 18.11.2013, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului și a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, punând în vedere părților să depună concluzii scrise.
Reclamantul a depus la data de 1.11.2013 concluzii raportat la această excepție solicitând respingerea ei ca neîntemeiată și reiterând susținerile din cererea introductivă.
La termenul de judecată din data de 8.11.2013, instanța apus în discuția contradictorie a părților excepția prescripției materiale a dreptului la acțiune și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Analizând excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, în baza probelor administrate, instanța reține următoarele:
În raport de susținerile reclamantului referitoare la incidența dispozițiilor din noul cod civil referitoare la răspundere delictuală, instanța reține că în acord cu prevederile 103 din Legea 71/2011 răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este guvernată de legea în vigoare la momentul săvârșirii acesteia, cu amendamentul art. 118 din aceeași lege potrivit căruia modurile de stingere a obligațiilor născute din răspunderea civilă delictuală sunt supuse dispozițiilor legii noi, indiferent de data la care obligația s-a născut. Pe de altă parte prescripția este supusă legii în vigoare la momentul la care termenul ei a început să curgă ( art. 6 alin. 4 C.civ și 201 din legea 71/2011).
Față de contextul învederat de reclamantul, rezultă că acestea înțelege să se prevaleze de un caz de răspundere delictuală, chemând în judecată persoana pe care o apreciază ca fiind responsabilă de producerea unui accident auto, cu un vehicul neasigurat la data producerii acestuia, pe teritoriul Italiei, mai exact în Torino. Astfel, instanța va avea în vedere momentul producerii accidentului pentru a se raporta la legea aplicabilă în timp.
Din actele dosarului și susținerile reclamantului rezultă că accidentul despre care se face vorbire a avut loc la data de 10.10.2009, dată la care nu intrase în vigoare Noul cod civil.
Cu privire la nașterea dreptului la acțiune, instanța se va raporta la regula în materia răspunderii delictuale, potrivit căreia dreptul se naște la data la care persoana îndreptățită a solicita despăgubiri a cunoscut autorul faptei și prejudiciul ocazionat ( fostul art. 8 alin.2 din decretul 167/1958). Astfel, în încercarea de a identifica acest moment, instanța constată că prima avizare a Biroului de Carte V. din Italia a fost adresată reclamantului la data de 18.02.2010, această avizare conținând toate datele referitoare la persoana responsabilă de producerea accidentului și prejudiciul ocazionat. Este de menționat că stabilirea exactă a cuantumului prejudiciului nu poate influența momentul subiectiv al cunoașterii celor două elemente anterior precizate. Astfel, reglementarea prescripției se realizează de legiuitor, regimul acesteia fiind unul legal. Instituirea a două criterii fundamentale nu poate lăsa la aprecierea subiectivă a persoanei interesate determinarea momentului efectiv al nașterii dreptului la acțiune. Astfel, cunoașterea autorului și a pagubei presupune informarea persoanei interesate, cu privire la contextul producerii faptei ilicite și a persoanei care a săvârșit-o ( prin cunoașterea datelor de identificare sau cel puțin existența unor indicii suficiente și certe care pot conduce prin demersuri minime la identificarea în concret a persoanei), acesta deținând imaginea clară a răspunderii delictuale de care s-ar putea prevala.
Depunerea în concret a documentelor de plată, expedierea lor sau plata efectivă a sumelor către autoritățile italiene, nu pot influența momentul de la care începe să fie calculat termenul de prescripție. Cu toate acestea este de observat că în prezenta cauză fiecare din aceste momente este situat în afara termenului de 3 ani ( termen calculat retroactiv de la momentul promovării acțiunii – 28.06.2013). astfel, în luna martie 2013 reclamantul a deschis dosarul de daună și a notificat pârâtul ( identificat în concret) asupra necesității precizării situației asigurărilor existente la data producerii accidentului). Mai mult, la data de 7.06.2010, B. Italian a comunicat documentele de plată, concretizându-se astfel cele două elemente fundamentale stabilite de legiuitor, reclamantul cunoscând efectiv la acel moment persoana responsabilă și desigur cuantumul concret al despăgubirilor pe care urma să le garanteze.
Astfel nu se poate pretinde că odată cu plata efectivă a sumelor de către BAAR România se naște dreptul la despăgubire.
Rezultă așadar că termenul de prescripție trebuie raportat obligatoriu la momentul subiectiv al întrunirii celor două elemente ( autor și valoarea prejudiciului) – moment identificat în concret pe baza actelor dosarului ca fiind 7.06.2010. astfel, termenul de prescripție s-a împlinit la 7.06.2013 anterior introducerii acțiunii, instanța urmând a admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respinge ca prescrisă cererea de chemare în judecată formulată.
De asemenea, în contextul promovării unei atare soluții pentru cererea principală, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția invocată din oficiu de instanța de judecată.
Respinge ca prescrisă acțiunea promovată de reclamantul biroul A. de Autovehicule din România, cu sediul social în .. 40-40 bis, . București, în contradictoriu cu pârâtul C. A., domiciliat în Iași, ., ., .> Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 8 noiembrie 2013, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 3 decembrie 2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9347/2013. Judecătoria... → |
|---|
