Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 30933/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 10.09.2013
Instanța constituită din:
Președinte: Z. L. F. M.
Grefier: R. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant F. S. C. și pe pârât . SA CENTRALA PRIN SUC. IAȘI, intervenient M. D., având ca obiect actiune in raspundere delictuala pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
INSTANȚA,
I. Susținerile părților
1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 09.10.2012, sub numărul menționat în antet, reclamantul F. S. C. a chemat în judecată pârâta S.C. A.-R. Astra S.A. și a solicitat participarea intervenientului forțat M. D. (în temeiul art.54 din legea 136/1995), solicitând obligarea primei pârâte:
- la plata sumei de_ lei, cu titlu de daună;
- la plata dobânzii legale și a penalităților de întârziere de 0,1% pentru fiecare dintre zi de întârziere, urmând ca penalitățile să se calculeze și începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, până la plata integrală a debitului, în tekeiul art.64 alin.4 din Ordinul CSA 5/2010);
- la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
În data de 28.02.2011, au fost implicate . autoturismul marca F. L. cu nr._, condus de el, și autoturismul cu nr._, condus de intervenientul forțat, acesta din urmă nepăstrând distanța regulamentară pe Șoseaua P. și acroșându-l, fapt care a condus la avarierea ambelor mașini.
Culpa în producerea accidentului a fost stabilită în sarcina intervenientului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/28.02.2011, rămas definitiv prin necontestare și prin plata amenzii.
Acesta din urmă avea încheiată polița de asigurare civilă obligatorie ./02/X1/SP nr._ la societatea pârâtă, cu valabilitate între 21.02.2011 și 20.02.2012.
În consecință, reclamantul s-a adresat pârâtei pentru obținerea despăgubirii, aceasta întocmind un dosar de daună, însă după circa un an aceasta i-a comunicat că nu va fi despăgubit, pe baza unor motivații puerile.
Aceasta este răspunzătoare, în temeiul art.49 și 50 din legea 136/1995, fiind aplicabile și art.36 și 37 din Ordinul 20/2008.
În drept, a invocat legea textele respective din legea 136/1995, art.1349 și urm. C.civ., art.36 și 37 din Ordinul CSA nr.5/2010, art.43 C.. dovedire, a solicitat probele cu înscrisuri și expertiză, anexând și înscrisurile la care a făcut referire: copie buletin, corespodență cu pârâta (inclusiv răspunsul la invitația la conciliere – f.11), certificat de înmatriculare (f.13), carte de identitate autoturism (f.14), polița de asigurare civilă obligatorie ./02/X1/SP nr._ (f.15), deviz emis de . (f.16-21), procesul-verbal de contravenție . nr._/28.02.2011, întocmit de IPJ Iași (22), fotografii (f.24 și urm.).
2. Pârâta S.C. A.-R. Astra S.A. nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță, a formulat apărări și a anexat copia dosarului de daună unei adrese depuse la 01.02.2013 (f.63-88), care cuprindea constatările sale privind dosarul de daună (f.73 și urm.).
3. Intervenientul forțat M. D. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări, deși a fost legal citat.
4. Reclamantul și-a precizat acțiunea la 17.05.2013 (f.127) după depunerea raportului de expertiză, solicitând suma de_ lei, cu titlu de daune.
II. Aspecte procesuale
Acțiunea a fost legal timbrată.
Astfel, prin încheierea de la termenul din 08.01.2013 (f.53), instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar, dispunând eșalonarea obligației de plată a taxei de timbru de 1676,12 lei în 6 rate lunare (279,35 lei fiecare – achitate pe parcursul procesului: f57, 89, 105, 107, 124, 137).
Prin încheierea de la termenul din 29.01.2012 (f.61), instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantului și al intervenientului forțat și cu expertiză tehnică auto.
Reclamantul a achitat onorariul provizoriu de 500 lei la 01.02.2013 (f.90).
Reclamantul și intervenientul nu s-au prezentat la interogatoriu, dar pârâta nu a insistat în ceea ce îl privește pe primul, arătând că acesta și-a exprimat punctul de vedere prin cererea de chemare în judecată (f.99).
Raportul de expertiză al expertului V. G. (asistat de expertul consultant al pârâtei - S. A. C.) a fost depus la 03.04.2013 (f.109 și urm.).
Chiar dacă inițial s-a invocat lipsa semnăturii expertului consultant, în cele din urmă acesta a confirmat că a fost de acord cu concluziile expertului principal, fiind depuse precizări la 26.07.2013 și 23.08.2013.
Ulterior, avea să fie plătită de către reclamant și diferența de onorariu expert de 300 lei (f.140).
III. Situația de fapt:
În data de 28.02.2011, au fost implicate . autoturismul marca Seat L. cu nr._, condus de reclamant, și autoturismul cu nr._, condus de intervenientul forțat, acesta din urmă nepăstrând distanța regulamentară pe Șoseaua P. și acroșându-l pe primul, fapt care a condus la avarierea ambelor mașini.
Culpa în producerea accidentului a fost stabilită în sarcina intervenientului prin procesul-verbal de contravenție . nr._/28.02.2011, acesta nefiind contestat (22), declarațiile celor doi șoferi fiind similare.
Intervenientul forțat avea încheiată polița de asigurare civilă obligatorie ./02/X1/SP nr._ la societatea pârâtă, cu valabilitate între 21.02.2011 și 20.02.2012 (f.15).
Din devizul emis de . (f.16-21), a rezultat că nivelul despăgubirilor datorate pentru avariile suferite este de_,39 lei.
În consecință, reclamantul s-a adresat pârâtei pentru obținerea despăgubirii, aceasta întocmind un dosar de daună, însă după circa un an aceasta i-a comunicat că nu va fi despăgubit, apreciind că avariile celor două autoturisme au fost consecința unor evenimente anterioare și separate, nicidecum urmarea evenimentului rutier procesat prin procesul-verbal întocmit de IPJ Iași (f.73 și urm.).
Din raportul de expertiză al expertului V. G. (asistat de expertul consultant al pârâtei - S. A. C.), depus la 03.04.2013 (f.110 și urm.) și întocmit pe baza fotografiilor și relatărilor puse la dispoziție de părți, a rezultat că evenimentul s-a produs în conformitate cu cele indicate de reclamant, intervenient și IPJ Iași.
Astfel, M. D., conducând autoturismul BMW, s-a apropiat cu viteză de F. C., care conducea un autoturism Seat, pe banda a doua de circulație, acesta din urmă semnalizând intenția de a trece pe prima bandă pentru a permite trecerea primului, însă întârziind această manevră din cauză că pe acolo venea din spate un autoturism L.. Deoarece calculase că autoturismul reclamantului va elibera banda la timp, intervenientul nu a frânat și l-a izbit pe acesta în partea din stânga spate, impactul neavând consecințe deosebite asupra autoturismelor, deoarece nu a fost unul violent.
Experții au apreciat că majoritatea avariilor au fost provocate autoturismului Seat de impactul cu grilajul de protecție, care s-a produs ca urmare a acroșării inițiale, precum și faptul că suma totală a despăguburilor s-ar ridica la_,39 lei.
Totodată, expertul G. a apreciat că bara din spate putea fi doar reparată, nu înlocuită, condiții în care cuantumul despăgubirilor ar fi fost de_,19 lei.
În fine, acesta din urmă a arătat că ambele autoturisme mergeau cu o viteză ce depășea destul de mult viteza legală, dar că nu pot fi stabilite consecințele care s-ar fi produs la un regim de viteză mai mic. Astfel, el a arătat că avariile puteau fi mai mari și consecințele puteau fi mai grave, putându-se produce, de exemplu, și o coliziune cu autoturismul L. de pe prima bandă.
IV. Analiza fondului:
Conform art.35 din Ordinul CSA 5/2010, persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentelor norme.
Potrivit art.36 alin.1, despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
Aliniatele 2 și 3 prevăd că asigurătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de cel mult 3 luni de la data avizării producerii evenimentului asigurat, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice, respectiv că asigurătorul RCA are obligația să comunice în scris asiguratului și păgubitului intenția de a desfășura investigații privind producerea accidentului, în termen de maximum 10 zile de la data avizării daunei.
În fine, alin.4 prevede că în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând oferta de despăgubire potrivit propriilor investigații cu privire la producerea evenimentului asigurat, în cazul în care se dovedește îndeplinirea condițiilor de asigurare și producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA; b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
Totodată, conform art.37, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
La baza acestor dispoziții legale stau însă dispozițiile art.998 și 999 C.Civ. și cele ale art.49 și 50 din legea 136/1995.
În ceea ce privește culpa pentru producerea accidentului (singurul element contestat de pârâtă dintre condițiile angajării răspunderii civile delictuale), ea aparține în totalitate intervenientului forțat, chiar dacă ambii conducători auto mergeau cu o viteză peste cea legală.
Este, într-adevăr, destul de mare probabilitatea ca avariile suferite de autoturismul reclamantului să fi fost diferite, în ipoteza în care cele două autoturisme ar fi avut o viteză mai mică. După cum a arătat expertul, ele nu pot fi însă stabilite cu exactitate, după cum nu poate fi stabilit nici procentul de culpă al fiecărui conducător auto.
Totodată, elementul declanșator al accidentului a fost reprezentat de conduita neregulamentară a intervenientului forțat, care nu a păstrat distanța regulamentară față de autoturismul din fața sa, fiind interesat în primul rând de efectuarea depășirii.
Viteza cu care mergea autoturismul din fața sa nu a fost însă un factor determinant pentru producerea accidentului, chiar dacă este foarte posibil să fi fost un factor determinant al gravității avariilor și consecințelor accidentului (cu mențiunea că acestea puteau fi mai mici, dar în egală măsură mai mari, dacă viteza ar fi fost mai mică – după cum a subliniat și expertul). Paradoxal, dacă reclamantul ar fi mers mai repede, nu mai încet, impactul poate nu s-ar fi produs, deoarece intervenientul nu ar fi fost tentat să depășească.
Reținând culpa totală a intervenientului forțat, dar și opinia expertului în sensul că reperul reprezentat de bara din spate putea fi reparat (concluzie la care a achiesat și reclamantul prin precizarea acțiunii), instanța va obliga în solidar pârâta S.C. A.-R. Astra S.A. și intervenientul forțat M. D. la plata către reclamant a sumei de_ lei, reprezentând despăgubiri (fără zecimalele stabilite de expert, pentru că nu așa a fost precizată acțiunea).
Totodată, va obliga pe aceștia și la plata sumei reprezentând penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculate între data introducerii cererii (adică 09.10.2012) și data plății efective.
Față de prevederile art. 274 alin.1 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a următoarelor sume reprezentând cheltuieli de judecată: 1676,12 lei (echivalent al taxelor judiciare achitate); 800 lei (echivalent al onorariului de expert achitat); 43,40 lei (contravaloarea onorariului de avocat – dovedit prin chitanța nr.7/10.05.2013 – f.129).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul F. S. C. (cu domiciliul ales la cabinet de avocat Doinița S., în Iași, ..11, ., .) în contradictoriu cu pârâta S.C. A.-R. Astra S.A. (cu sediul în București, ..3, .) și cu intervenientul forțat M. D. (cu domiciliul în Iași, ., ., etaj 1, .), așa cum a fost precizată la data de 17.05.2013 (f.127).
Obligă în solidar pârâta S.C. A.-R. Astra S.A. și intervenientul forțat M. D. la plata către reclamant a sumei de_,39 lei, reprezentând despăgubiri, precum și a sumei reprezentând penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculate între data introducerii cererii (adică 09.10.2012) și data plății efective.
Obligă în solidar pârâta și intervenientul forțat la plata către reclamant a următoarelor sume reprezentând cheltuieli de judecată: 1676,12 lei (echivalent al taxelor judiciare achitate); 800 lei (echivalent al onorariului de expert achitat); 2000 lei (contravaloarea onorariului de avocat).
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.09.2013.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. M.G.R.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
5 ex./ 14.10.2013
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... → |
|---|
