Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 3067/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 16 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. I. I.
Grefier N. Z.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât ., pârât T. F., având ca obiect acțiune în răspundere delictuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul din 04.12.2013, pentru a da posibilitate pârâtei să depună la dosar concluzii scrise, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul din 11.12.2013 și apoi pentru cel de astăzi, când:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 29.01.2013 sub numărul de mai sus reclamanta . a solicitat obligarea pârâților . și T. F. în solidar la plata sumei de_, 1 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs conform facturii nr._/12.11.2012, dobânda penalizatoare de la data scadenței până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că, în contextul relațiilor comerciale în domeniul transportului de marfă, pârâta societatea comercială a efectuat un transport la solicitarea reclamantei, în executarea comenzii emise de firma Voestalpine Rotec GmbH &Co K.G. Cu prilejul încărcării mărfii pârâtul T. F., angajat la pârâta societatea comercială, a folosit și avariat utilajul motostivuitor, proprietatea Voestalpine Rotec GmbH &Co K.G. Reclamanta a achitat contravaloarea acestui prejudiciu produs prin executarea defectuoasă a transportului însă numai după ce . și-a asumat culpa exclusivă și obligația de plată consemnând ”de acord” pe adresa reclamantei nr.14/11.04.2012. Totuși pârâta a returnat factura nr._/12.11.2012 emisă de reclamantă cu motivarea neîntemeiată că nu datorează nici o sumă de bani.
În drept art. 1270, 1349, 1350, 1373, 1381, 1489, 1530-1531 din Noul Cod Civil, OG nr. 13/2011
Pârâta . a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii. A invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât aceasta nu este titular al dreptului dedus judecății respectiv proprietar al utilajului avariat. A invocat de asemenea excepția lipsei calității procesuale sale pasive întrucât nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii sale ca și comitent întrucât fapta nu poate fi considerată ca fiind săvârșită de prepus în cadrul funcțiilor încredințate. Angajatul a vrut să dea o mână de ajutor la încărcarea camionului, în afara atribuțiilor de serviciu și fără acordul pârâtei cât timp aceasta nu era responsabilă de încărcarea mărfii în camion, singura lui obligație fiind, după încărcarea mărfii de către expeditor, să supravegheze vizual integritatea mărfii și concordanță între documente și marfa încărcată. În consecință singurul care are calitatea procesuală pasivă este pârâtul T. F., considerând principiul răspunderii pentru fapta proprie.
Pe fondul cauzei, chiar admițând existența unei fapte ilicite, aceasta excede cadrului contractual dintre reclamantă și pârâtă și cadrul relației comitent-prepus între pârâți, astfel că nici un temei nu există pentru angajarea răspunderii pârâtei. Pârâta și-a respectat toate obligațiile contractuale referitoare la efectuarea transportului, dovadă fiind și faptul că prețul a fost achitat integral de reclamantă. Prin declarația din 31.01.2012 pârâtul T. F. acesta nu-și recunoaște vreo vină ci își exprimă numai regretul, astfel că nu-i poate fi imputată vreo vină. Referitor la adresa nr.1453/11.04.2012, pârâta a făcut menționat ”de acord” constrânsă de conduita reclamantei care nu ar fi efectuat plata pentru un transport care, după cum s-a arătat, nu s-a desfășurat într-un mod defectuos.
Pârâtul T. F. nu a formulat întâmpinare.
Reclamanta a solicitat respingere excepțiilor. Referitor la calitatea sa procesuală, a arătat că a acționat ca și casă de expediții încredințând pârâtei executarea comenzii primite de la GOTTARDO INTERNATIONALE SPEDITIONS GMBH, de transport de la Voestalpine Rotec GmbH &Co K.G. din Germania la .. Manifestând corectitudine față partenerii comerciali, reclamanta și-a îndeplinit obligația acoperirii prejudiciului produs de mandatarul său, pârâta ., achitând factura nr._/06.11.2012 conform ordinului de plată din 13.11.2012, astfel încât este îndreptățită să recupereze acest prejudiciu de la pârâți. A invocat de asemenea Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele ( CMR).
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei a arătat că pentru angajarea răspunderii în calitate de comitent este suficient să existe o legătură cu funcția încredințată, care există în speță cât timp, dacă pârâta nu i-ar fi încredințat efectuarea transportului, pârâtul nici nu ar fost fi primit la locului faptei unde a acționat ca reprezentant al angajatorului său.
Instanța a dispus unirea excepțiilor cu fondul cauzei potrivit art. 137 alin.2 C.proc.civ.
La dosar reclamanta și pârâta au depus înscrisuri doveditoare. Fiind încuviințată proba cu interogatoriul pârâtului T. F. la solicitarea pârâtei, acesta a fost citat cu mențiunea ”personal la interogatoriu” însă nu s-a prezentat.
Analizând lucrările cauzei, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Între reclamantă și pârâta . s-a încheiat un contract de transport în baza comenzii de transport nr._ emisă de reclamantă prin care pârâta s-a obligat să realizeze transportul a 27 de europaleți din Germania în Romania, la B.. La data de 31.01.2012, pârâtul T. F., angajat ca șofer la societatea pârâtă, a manevrat în vederea încărcării mărfii utilajul motostivuitor, proprietatea societății germane Voestalpine Rotec GmbH &Co K.G., care emisese solicitarea inițială de efectuarea transportului respectiv către GOTTARDO INTERNATIONALE SPEDITIONS GMBH iar ulterior aceasta a transmis comanda reclamantei.
Coroborând înscrisul semnat de pârât de la fila 11 dosar ( traducere legalizată la fila 23) cu poziția procesuală a pârâtului care nu s-a prezentat pentru a răspunde la interogatoriu și nu a făcut dovada unor motive temeinice de împiedicare în aplicarea art. 225 C.proc.civ, instanța reține că angajatul societății Voestalpine a introdus motostivuitorul electric în camion pentru a-l ajuta pe pârât dar când acesta a apăsat butonul și a încercat să miște ghearele motostivuitorul a căzut din camion și s-a stricat.
Prin adresa reclamantei din 1453/11.04.2012 aceasta a arătat cu privire la factura nr. 2495/02.02.2012 emisă de pârâtă pentru transportul efectuat în baza comenzii de transport nr._ că o va achita cu condiția ca pârâta să angajamentul ca în momentul în care clientul reclamantei va reveni asupra problemei cu motostivuitorul stricat la 31.01.2012 de șoferul pârâtei, va fi făcută răspunzătoare și aceasta din urmă. De asemenea s-a prevăzut că prin plata acestei facturi pârâta recunoaște că problema menționată nu este încheiată și nici rezolvată și în momentul în care se vor primi noi informații de la costurile daunei va fi solidară cu reclamanta în rezolvarea acestui incident neplăcut. Pe această adresă reprezentantul pârâtei a făcut mențiunea „ de acord”.Reclamanta a achitat factura emisă de pârâtă.
La 12.11.2012 reclamanta a emis către pârâtă factura nr._ pentru suma de_,1 lei reprezentând refacturare costuri reparații/înlocuire transpalet electric avariat la 31.01.2012 iar la 13.11.2012 a achitat suma de 3530,25 euro către GOTTARDO INTERNATIONALE SPEDITIONS GMBH în baza facturii din 06.11.2012, după ce acesta a acceptat, ca plată pentru serviciul de transport prestat societății expeditor Voestalpine prin intermediul reclamantei și al pârâtei, un preț diminuat cu valoarea utilajului.
Având în vedere împrejurările producerii prejudiciului speța pune în lumină punctele de legătură între principiul răspunderii contractuale în privința societății pârâtei și principiul răspunderii civile delictuale a ambilor pârâți. Deși evoluția dreptului a dus la o specializare a răspunderii civile prin recunoașterea individualității răspunderii întemeiate pe un contract, această individualizare nu trebuie dusă dincolo de ceea ce a reprezentat în speță viziunea comună a părților. Fără a intra în aspecte de fond, din conținutul adresei nr. 1453/11.04.2012 rezultă net că părțile au convenit ca aspectele referitoare la obligațiile lor decurgând din împrejurările zilei de 31.01.2012 să fie gestionate în mod global, respectiv au stabilit o conexitate și chiar un raport de dependență între dreptul pârâtei la plata facturii emise pentru serviciul prestat pe bază de contract reclamantei și eventualele sale obligații care ar decurge din avarierea utilajului. Apărarea pârâtei în sensul că a fost constrânsă să se declare de acord cu condițiile impuse de reclamantă pentru a putea primi plata facturii nu a putut forma convingerea instanței în sensul unui consimțământ viciat asupra acestei alăturări, fiind vorba despre profesioniști în afara unor circumstanțe excepționale.
Din perspectiva acestei legături instanța a reținut prevederea din contractul dintre reclamantă și pârâtă potrivit căreia acesta este supus dreptului civil român și Judecătoriei Iași pentru a respinge excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași-f 9 verso. Chiar dacă s-ar fi reținut la acel stadiu incipient al procedurii și fără a putea nici măcar „pipăi” fondul cauzei că instanța ar fi fost, pur juridic, învestită cu două capete de cerere dintre care unul întemeiat pe răspunderea contractuală ( art. 1270 Cod civil) și un altul întemeiat pe răspundere delictuală ( art. 1349 Cod civil) iar alegerea instanței ar fi operat numai pentru primul, ar fi fost în mod evident vorba despre o situație de conexitate în sensul art. 164 C.proc.civ care ar fi justificat extinderea competenței Judecătoriei Iași ca prima instanță învestită cu privire la cererea delictuală și în consecință soluționarea acțiunii în integralitatea ei de către această instanță.
Excepția calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă evident din perspectivă delictuală în sensul că reclamanta nu era proprietara utilajului avariat, se impune a fi examinată în același context în care prin convenția lor părțile au convenit ca aspectele referitoare la obligațiile lor decurgând din împrejurările zilei de 31.01.2012 să fie gestionate în mod global. Instanța reține de asemenea, la nivel de susținere și din nou fără a tranșa asupra fondului, că reclamanta se găsea la data sesizării instanței cu un patrimoniu ce fusese diminuat printr-o plată ce fusese efectuată și în baza înțelegerii cu pârâta consemnată în adresa nr. 1453/11.04.2012, survenită după producerea evenimentului prejudiciabil și fără raportare la ideea de proprietate, astfel că trebuie să se admită că are calitatea procesuală activă pentru repararea acestuia, față de ambii pârâți a căror poziție în raportul juridic este din acest punct de vedere identică. Pentru aceste motive excepția va fi respinsă. Instanța a apreciat însă că nu sunt aplicabile art. 34-37 din Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele ( CMR) invocate de reclamantă în sensul că ar fi vorba despre transportatori succesivi, că reclamanta ar fi fost obligată juridic în temeiul acestui act normativ să efectueze plata către GOTTARDO INTERNATIONALE SPEDITIONS GMBH sau că pârâta ar fi devenit parte în contractul inițial de transport prin care au fost asumate obligații față de Voestalpine Rotec GmbH &Co K.G cât timp respectiva Convenție se referă exclusiv la prejudicii referitoare la avarierea mărfii care, prin ipoteză, este preluată de transportatori succesivi ( art.34 vorbește preluarea de către transportatori a mărfii și a scrisorii de trăsură) or în speță nu a existat un transfer de marfă de la un transportator la altul și nu este vorba despre avarierea mărfii ci despre avarierea unui utilaj al expeditorului folosit și avariat cu prilejul încărcării mărfii.
În continuare instanța va examina în fond cererea reclamantei din perspectivă contractuală și delictuală, sub acest ultim aspect urmând a fi și examinată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Din perspectivă contractuală cu referire la pârâta .,angajarea răspunderi pârâtei ar fi presupus o încălcare a obligațiilor asumate de pârâtă în baza comenzii de transport nr._ care să se afle în legătură cu prejudicierea utilajului. Or potrivit clauzei de la pct.5, transportatorul răspunde de verificarea concordanței cantitative dintre documente și marfa încărcată fizic și de pagubele produse în timpul transportului, deci, reține instanța, nu și de încărcarea mărfii iar obligațiile sale contractuale nu pot fi extinse. De altfel reprezentanții ambelor părți au arătat în instanță că încărcarea mărfii în vederea transportului era în sarcina expeditorului Voestalpine Rotec GmbH &Co K.G, ceea ce explică mențiunile din înscrisul de la fila 11 referitoare la implicarea angajatului expeditorului.
Din perspectivă delictuală cu referire la ambii pârâți instanța reține că la data de 31.01.2012, în Germania, la încărcarea în camion a mărfii ce ulterior a fost transportată în România de către ., angajatul societății Voestalpine expeditor, a introdus motostivuitorul electric în camion pentru a-l ajuta pe pârâtul T. F. șofer angajat la . dar când acesta a apăsat butonul și a încercat să miște ghearele motostivuitorul a căzut din camion și s-a stricat. Pârâtul nu deținea permisul care să îi permită manevrarea motostivuitorului. Potrivit declarației scrise și semnate de pârât consemnată în același înscris de la fila 11 dosar, acesta a dorit numai să ajute la încărcat dar suprafața din interiorul camionului era alunecoasă și din acest motiv s-au întâmplat acestea. Pârâtul a menționat că îi pare rău dar nu se consideră responsabil pentru a vrut să ajute.
Art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (R. II) prevede:
(1) Cu excepția dispozițiilor contrare din cadrul prezentului regulament, legea aplicabilă obligațiilor necontractuale care decurg dintr-o faptă ilicită este legea țării în care s-a produs prejudiciul, indiferent în ce țară are loc faptul cauzator de prejudicii și indiferent de țara sau țările în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt.
(2) Cu toate acestea, în cazul în care persoana a cărei răspundere este invocată și persoana care a suferit prejudiciul își au reședința obișnuită în aceeași țară în momentul producerii prejudiciului,se aplică legea respectivei țări.
(3) În cazul în care reiese clar, din toate circumstanțele referitoare la caz, că fapta ilicită are în mod vădit mai multă legătură cu o altă țară decât cea menționată la alineatul (1) sau la alineatul (2), se aplică legea acelei alte țări. O legătură vădit mai strânsă cu o altă țară se poate întemeia, în special, pe o relație preexistentăîntre părți, ca de pildă un contract, care este în strânsă legătură cu respectiva faptă ilicită.
Instanța reține că indubitabil faptul cauzator de prejudicii s-a produs în Germania. Prejudiciul invocat în speță nu este însă prejudiciul produs în Germania în patrimoniul proprietarului utilajului ci prejudiciul produs în patrimonial reclamantei prin plata efectuată la 13.11.2012. De asemenea există o strânsă legătură între acest din urmă prejudiciu și contractul dintre reclamantă și pârâtă supus legii române, astfel că sunt aplicabile prevederile art.4 alin.2 și 3 în sensul că răspunderea civilă a pârâților este supusă legii române în vigoare la data săvârșirii faptei ilicite, respectiv Noului cod civil intrat în vigoare la 01.10.2011.
Instanța reține următoarele prevederi incidente din Noul Cod civil:
ART. 1349
Răspunderea delictuală
(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
(3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.
ART. 1354
Alte cauze de exonerare
Victima nu poate obține repararea prejudiciului cauzat de persoana care i-a acordat ajutor în mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s-a folosit cu titlu gratuit decât dacă dovedește intenția sau culpa gravă a celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat să răspundă.
ART. 1355
Clauze privind răspunderea
Nu se poate exclude sau limita, prin convenții sau acte unilaterale, răspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o faptă săvârșită cu intenție sau din culpă gravă.
ART. 1357
Condițiile răspunderii
(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
ART. 1373
Răspunderea comitenților pentru prepuși
(1) Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
(2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia.
(3) Comitentul nu răspunde dacă dovedește că victima cunoștea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârșirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acționat fără nicio legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
Cu privire la pârâtul T. F. sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie constând în fapta ilicită, vinovăție, prejudiciul cauzat proprietarului utilajului și ulterior reclamantei, prin plata efectuată de aceasta în baza convenției cu pârâta ., legătura de cauzalitate între acest prejudiciu și fapta ilicită. Instanța reține că pârâtul, angajat ca șofer autocamion/mașină de mare tonaj, a manevrat utilajul deși nu avea un permis în acest sens iar manevra nu se număra prin atribuțiile sale de serviciu ci dimpotrivă în fișa postului era înscrisă interdicția fermă de a efectua personal manevrele de încărcare-descărcare ale mărfii din autovehicul. În aceste condiții instanța reține că vinovăția pârâtului îmbracă forma unei culpe grave, care atrage răspunderea independent de împrejurarea că pârâtul a dorit numai să acorde un ajutor, dezinteresat, la încărcarea mărfii angajatului expeditorului ( art.1354 Cod civil), expeditor în patrimoniul căruia s-a produs prejudiciul inițial transferat ulterior reclamantei. Pe de altă parte acordul acestui angajat la manevrarea utilajului de către pârât nu poate fi considerată o clauză care ar înlătura răspunderea pârâtului pentru că aceasta ar fi trebuit asumată de expeditorul persoană juridică prin reprezentanții săi legali și oricum clauza ar fi fost inoperantă față de culpa gravă a pârâtului.
Instanța reține totodată, cu referire la implicarea în eveniment a angajatului expeditorului care a introdus motostivuitorul electric în camion, că, potrivit art.1371 Cod civil, în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea sau mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat deși putea să o facă precum și în cazul în care la cauzarea prejudiciului a contribuit fapta unui terț pentru care autorul nu este obligat să răspundă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. În speță față de succesiunea acțiunilor celor doi angajați, instanța apreciază că numai fapta pârâtului se află în legătură directă, imediată de cauzalitate cu prejudiciul produs- avarierea motostivuitorului prin căderea din autocamion, nefiind formulată vreo susținere în sensul că introducerea în prealabil a motostivuitorului în camion ar fi reprezentat în sine o operațiune neconformă cu regulile referitoare la încărcarea mărfii. În consecință se impune a reține în sarcina pârâtului T. F. obligația de plată pentru întreaga valoare a prejudiciului.
Pentru angajarea răspunderii civile a pârâtei ., pentru fapta pârâtului T. F., fiind îndeplinite condițiile răspunderii acestuia pentru fapta proprie, instanța reține existența raportului de prepușenie decurgând din raportul de muncă în derulare la data săvârșirii faptei ilicite și că aceasta a fost săvârșită de prepus în timpul programului de lucru, prin depășirea și încălcarea atribuțiilor sale de serviciu, care îl obligau să fie prezent pentru a verifica așezarea mărfii în vehicul, pentru a o verifica vizual și a o ancora după încărcare însă totodată să se abțină de la orice intervenție personală în procesul de încărcare ( fișa postului, fila 2). Nu se poate reține însă în aceste condiții că fapta săvârșită nu ar avea legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate pârâtului de pârâta angajator după cum a susținut pârâta iar comitentul trebuie să răspundă „ori de câte ori” această legătură există, formularea legiuitorului fiind de natură să înlăture o interpretare excesiv limitativ a condiției referitoare la legătura respectivă în concordanță cu rațiunile instituirii acestei forma de răspundere, între care aceea de garanție pentru victimă cu posibilitate de regres împotriva prepusului. În consecință se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. Pe de altă parte pârâta nu a dovedit, în sensul art.1373 alin.3 Cod civil, că expeditorul, prin reprezentanții săi, putea să cunoască, la data de 31.01.2012, că pârâtul a acționat cu încălcarea atribuțiilor sale de serviciu.
Pentru aceste motive instanța va admite cererea și va obliga pârâții, în solidar potrivit art. 1382 Cod civil, să plătească reclamantei suma de_,1 RON cu titlul de despăgubiri și dobânda legală penalizatoare calculată în conformitate cu O.G. nr. 13/2011 la această sumă de la 17.11.2012, data scadenței facturii nr._/12.11.2012 emisă de reclamantă, până la data plății efective, pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă.
Față de cererile privind cheltuielile de judecată, în baza art. 274 C.proc.civ instanța va obliga pârâții în solidar la plata către reclamantă a sumei de 2823,7 lei cu acest titlu ( taxă timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat) și va respinge cererea pârâtei . căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul ales în Iași, ., la Cabinet avocat O. C. C. în contradictoriu cu pârâții . cu sediul în loc. Tărlugeni, .. 872 A, jud. B. și T. F., cu domiciliul în C., ..5, jud.B..
Obligă pârâții să plătească reclamantei în solidar suma de_,1 RON cu titlul de despăgubiri și dobânda legală penalizatoare calculată la această sumă de la 17.11.2012 la data plății efective.
Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 2823,7 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtei . privind cheltuielile de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16.12.2013.
Președinte,Grefier,
OII 11.06.2014 5 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Hotărâre din 16-12-2013,... → |
|---|
