Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 30226/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR_
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 11 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind reclamanta . și pe pârâta . T., având ca obiect anulare somație de plată.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 04.10.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11.10.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri în anulare reține următoarele:
Prin decizia 416/3.07.2013, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_/245/2012, s-a respins excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamanta debitoare .., împotriva sentinței nr. 3677/7.03.2013 a Judecătoriei Iași și s-a declinat competența de soluționare a cererii în anulare în favoarea acestei din urmă instanțe.
Cererea a fost înregistrată sub numărul_, urmând a i se aplica regulile referitoare la vechiul cod de procedură, legea în vigoare și susceptibilă de aplicare căilor de atac, la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată inițiale ( somație de plată) pe rolul Judecătoriei Iași. Argumentul textual în formularea unei atare prime reguli este reprezentat de art. 27 NCPC care statuează: hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Soluția Tribunalului Iași a fost motivată de următoarele argumente: „La data de 2.07.2013, recurentul a depus o cerere la dosar prin Registratura Tribunalului Iași, prin care a precizat că a înțeles să formuleze cerere în anulare împotriva sentinței civile menționate anterior, din eroare materială fiind denumită recurs în cererea sa inițială. Față de aceste precizări, tribunalul va respinge ca rămasă fără obiect excepția inadmisibilității recursului, dispunând, în raport de prev. art. 8 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 5/2001 potrivit cărora împotriva ordonanței ce conține somația de plată către debitor se poate formula cerere în anulare în 10 zile de la înmânarea sau comunicarea acesteia, aceasta soluționându-se de instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, declinarea competenței materiale în favoarea Judecătoriei Iași potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 raportat la prevederile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, reținând și dispozițiile art. 159 alin. 1 pct. 2 și art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă.”
Rezultă așadar că Tribunalul Iași a reținut în mod expres recalificarea realizată de însăși partea care a promovat recursul acestei căi de atac.
La termenul de judecată din data de 4 octombrie 2013, instanța a acordat cuvântul asupra excepției tardivității cererii în anulare, excepție invocată de instanță din oficiu, rămânând în pronunțare asupra acesteia și amânând pronunțarea pe o perioadă de 7 zile.
Analizând excepția tardivității cererii în anulare, instanța reține următoarele aspecte: ART. 8 din fost OG 5/2001 ( temei de drept invocat în cadrul cererii de chemare în judecată) prevedea: (1) Impotriva ordonanței prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicãrii acesteia. Cererea în anulare se soluționeazã de cãtre instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei în prima instanta.
Studiind actele dosarului de fond și momentul pronunțării hotărârii în primă instanță, preucm și cel al comunicării efective prin scrisoare recomandată a sentinței, se poate observa că sentința pronunțată în 7.03.2013 a fost comunicată ambelor părți la data de 18.04.2013, dată ce figurează pe ambele confirmări d eprimire, semnate efectiv de reprezentanții părților. Pe confirmarea de primire adresată reclamantei debitoare figurează numele persoanei însărcinate cu primirea actelor și ștampila societății.
Rezultă așadar că un prim reper în calcularea termenului de 10 zile trebuie să fie reprezentat de data de 18.04.2013, termenul fiind calculat în acord cu prevederile art. 102 de la momentul comunicării și art. 101 alin. 1 pe zile libere, fără luarea în calcul a zilei în care acesta a început și a zilei în care s-a împlinit.
Cu privire la calea de atac ce figurează în cuprinsul ordonanței pronunțate în primă instanță ea este reprezentată de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Cu toate acestea, studiind prevederile C.pr.civ, se poate observa că întotdeauna calea de atac este dată de lege, ea neputând fi modificată, indiferent de mențiunile din cuprinsul hotărârii atacate.
Studiind deopotrivă prevederile art. 273 din fostul cod civil, hotărârile care consfințesc învoiala părților se dau fără drept de apel. Calea de atac deschisă de lege în cadrul somației de plată este una specială, astfel cum a fost menționată în paragraful inițial al prezentei analize, fiind reprezentată de cererea ăîn anulare.
Menținerea în eroare a părții prin înscrierea unei căi de atac diferite nu poate fi reținută decât în situații absolut excepționale, în care instanța de control judiciar recalifică ea însăși calea și procedează la repunere în termen a părții care a promovat-o analizând contextul specific. Cu toate acestea, nu aceasta este ipoteza în prezenta cerere în anulare. Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în dosarul aflat pe rolul Tribunalului, precum și din considerentele sentinței de declinare, reclamanta debitoare a redefinit ea însăși calea de atac, arătând expres instanței de recurs că a fost vorba de o eroare materială și că a intenționat să promoveze cererea în anulare.
Or, într-un atare context, partea nu poate decât să se supună dispozițiilor legale referitoare la legalitatea căilor de atac, principiului de neînfrânt potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, asumându-și complet riscurile momentului promovării căii de atac specifice.
Nu pot fi reținute motivele reclamantei debitoare, referitoare la negarea accesului la justiție și inexistența unei căi de atac efective, atât timp cât însăși reclamanta debitoare a arătat în fața instanței de recurs ( care invocase excepția inadmisibilității recursului, urmând a proceda la analiza naturii căii de atac susceptibile de promovare) că promovează o cerere în anulare, cunoscând natura acesteia și condițiile de promovare. Toate aceste cereri și precizări au fost realizate prin avocat, profesionist al dreptului și nu de o persoană neavizată.
Rezultă așadar că instanța va avea în vedere la stabilirea momentului de la care curge termenul de promovare a cererii în anulare data de 18.04.2013, iar ca termen efectiv desigur cel prevăzut de lege de 10 zile, nefiind îngăduite excepții în acest sens.
Calculând termenul în maniera arătată, instanța constată că acesta s-a împlinit la data de 29.04.2013, cererea de recurs fiind depusă la data de 2.05.2013, prin fax, la Tribunalul Iași, cu alte cuvinte în afara termenului legal.
Sancțiunea depășirii termenului imperativ nu poate fi decât decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac.
Instanța va admite excepția tardivității, pentru toate considerentele anterior invocate și va respinge ca tardiv formulată cererea în anulare promovată de reclamanta debitoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității prezentei cereri de chemare în judecată, excepție invocată din oficiu de instanță.
Respinge ca tardiv formulată cererea în anulare promovată de reclamanta debitoare .., cu sediul social în Valea lupului DN 28, nr.154 împotriva pârâtei debitoare S.C. A. E. SRL, cu sediul în județ G., T., ..3A și sediul ales pentru comunicarea actelor în București, la cabinet avocat T. M., prin avocat, ..16, ., ., sector 3.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 11 octombrie 2013, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
2.11.2013, 2 ex
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 29-07-2013,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
