Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 14462/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant . pe pârât ..F., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ordine de pe lista de ședință, se constată lipsa părților.
Instanța față de lipsa părților pentru a respecta dreptul la apărare al acestora, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată faptul că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante precum și faptul că prin mijlocirea compartimentului registratură al instanței reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări,după care,
Instanța procedează cu prioritate la verificarea competenței în baza dispozițiilor art. 131 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă și constată că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 255 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și în baza art.394 Noul Cod de Procedură Civilă declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
Prin cererea înregisteată la data de 02.05.2013, sub numărul_, reclamantul . a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de 2747, 07 lei, reprezentând contraveloarea facturii nr. 2475/17.08.2010.
Reclamantul nu a motivat în fapt cererea și a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv facturi, fișe furnizor, ordine de compensare, extras de cont.
Nu a fost solicitată plata unor penalități de întârziere.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
În drept au fost invocate prevederile art. 1025 și urm. NCPC.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 1029 alin. (4) NCPC.
În raport de această împrejurare instanța a fixat primul termen de judecată la data de 18.09.2013 și a dispus citarea părților în ședință publică.
La termenul fixat în ședință publică, 18.09.2013, pârâtul a depus la dosarul cauzei un înscris, denumit „comunicare” prin care a arătat că nu înregistrează nici un debit față de reclamantă, ci, din contră, reclamanta îi datorează suma de 4565, 59 lei.
La dosarul cauzei pârâtul a depus înscrisuri: factura nr. 8749/07.02.2011 (f. 61), comanda nr. 12/31.10.2011 (f. 62), CMR nr. 2317 (f. 63), confirmare de primire (f. 64, 65), fișă analitică partener (f. 66 – 74).
Prin încheierea din 16.10.2013, instanța a calificat cererea formulată de pârât drept cerere reconvențională și a pus în vedere pârâtului-reclamant să depună la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru.
La termenul din 06.11.2013, pârâtul-reclamant a depus la dosarul cauzei factura nr._/05.06.2006, în valoare de 5348, 50 lei.
La data de 25.11.2013 reclamantul-pârât a depus la dosarul cauzei răspuns la „comunicarea” pârâtului-reclamant prin care a arătat că factura nr._/05.06.2006, în valoare de 5348, 50 lei, a fost emisă greșit către ., aceasta fiind destinată .. Factura nu poartă semnătura vreunui reprezentant al .. De asemenea, reclamantul-pârât a invocat excepția presripției dreptului material la acțiune cu privire la suma menționată în cuprinsul facturii respective.
LA termenul din 27.11.2013 instanța a invocat din oficiu excepția tardiviății formulării cererii reconvenționale de către pârâtul . și a pus în discuția contradictorie a părților excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la suma de 5348, 50 lei menționată în factura nr._/05.06.2006.
A fost încuviințată și adminsitrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele aspecte:
- În ceea ce privește excepția tardivității formulării întâmpinării:
Potrivit art. 209 alin. (4) C.proc. civ., cererea reconvențională se depune, sub sancțiunea decăderii odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată.
În procedura specială a cererilor de valoare redusă întâmpinarea – denumită în această procedură răspuns – este obligatorie potrivit art. 1029 alin. (4) C. proc. civ.
Un alt argument în favoarea acestei opinii este oferit de prevederile art. 208 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.
În procedura cererilor de valoare redusă nu există nici o prevedere expresă în sensul în care întâmpinarea nu ar fi obligatorie.
Rezultă că întâmpinarea este obligatorie în procedura cererilor de valoare redusă.
În raport de această împrejurare, pârâtul avea obligația să formuleze cererea reconvențională odată cu întâmpinarea, în sensul că era obligat să formuleze cererea reconvențională în același termen – de 30 de zile – în care era obligat să formuleze întâmpinare – răspuns la cerera reclamantului – independent dacă a formulat sau nu și întâmpinare.
Cum pârâtul nu a formulat cererea reconvențională în termen – acesta formulând cererea abia la primul termen de judecată – instanța va admite excepția tardivității cererii reconvenționale cu consecința respingerii acesteia ca tardiv formulate.
Decăderea pârâtului din dreptul de a mai formula cererea reconvențională echivalează cu imposibilitatea acestuia de a-și mai valorifica pretențiile pe care le are împotriva reclamantului în cadrul procesului pornit de reclamant.
De asemenea, decăderea din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții relative, ca urmare a neformulării întâmpinării, nu înseamnă că pârâtului nu se mai poate apăra pe parcurusul procedurii.
Prin cererea scrisă depusă la dosarul cauzei pârârtul a invocat compensația legală a datoriilor reciproce.
Probele cu înscrisuri pe care le-a propus sunt admisibile în temeiul art. 254 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., întrucât administrarea probei nu a pricinuit amânarea judecății.
În raport de aceste considerente instanța urmează să analizeze apărările pârâtei în raport de probele administrate de aceasta, probe încuviințate și administrate în temeiul art. 254 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Având în vedere că pârâtul solicită instanței să constate că a operat compensația legală și în raport de o datorie a reclamantei în valoare de 5348, 50 lei, menționată în factura nr._/05.06.2006, instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului pârâtei de a solicita această sumă.
2. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru recuperarea sumei de de 5348, 50 lei, menționate în factura nr._/05.06.2006 instanța constată că, în raport de data scadenței obligației de plată respective, anul 2006, dreptul de prescripție de 3 ani s-a împlinit în cursul anului 2009, iar pârâtul nu a făcut dovada suspendării sau întreruperii dreptului de prescripție.
Pentru aceste argumente instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la suma de 5348, 50 lei și va constata că în raport de această datorie prescrisă nu poate opera compensația legală.
În ceea ce privește cererea de valoare redusă formulată de reclamantul ., instanța reține că aceasta este întemeiată și o va admite pentru următoarele motive:
Existența creanței solicitate de către reclamantă rezultă din înscriurile depuse la dosarul cauzei, respectiv facturile și documentele de compensare.
Astfel facturile nr. 2475/17.08.2010, 2364/10.06.2010 și 2357/04.06.2010 sunt semnate și ștampilate de către pârâtă, astfel încât mențiunile din cuprinsul acestora sunt opozabile acesteia din urmă. Facturile acceptate fac dovada îndeplinirii de către emitentul facturii a obligației contractuale stabilite în sarcina sa, iar îndeplinirea obligației dă naștere în patrimoniul acestuia la un drept de creanță împotriva beneficarului – destinatarul facturii, care are o obligație corelativă de a face, respectiv de a plăti suma menționată în facturi.
Facturile nr. 2294/27.05.2010, 2292/27.05.2010, 2257/10.05.2010 și 2352/03.06.2010 deși nu au fost acceptate de către pârât prin aplicarea ștampilei societății, au fost recunoscute de către acesta în cuprinsul cererii reconvenționale. Chiar dacă cererea reconvențională a fost respinsă ca tardiv formulată, instanța reține că în cuprinsul acestei cererii pârâtul a recunoscut expres faptul că din evidențele societății pârâte rezultă un sold de plată în cuantum de 2747, 07 lei.
Această mențiune are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare scrise (întrucât nu a fost făcută în fața instanței ca urmare a administrării probei cu interogatroiul), care coroborează susținerile reclamantului din cuprinsul cererii introductive.
De asemenea, invocând compensația pârâtul a recunoscut implicit existența creanței pe care o deține reclamantul împotriva sa.
Mai mult sumele aferente facturilor 2294/27.05.2010, 2292/27.05.2010, 2257/10.05.2010 și 2352/03.06.2010 au fost achitate de către pârât prin ordin de plată (f. 18 ) sau prin compensare.
Rezultă că debitul rămas neachitat este aferent unor facturi acceptate de către pârât. Mai mult debitul solicitat de către reclamante a fost recunoscut de către pârât, astfel cum am arătat mai sus.
Cu toate acestea, instanța constată că reclamantul datorează pârâtului suma de 1964, 16 lei.
Creanța este certă, lichidă și exigibilă. Este certă întrucât rezultă dintr-un înscris recunoscut de reclamant și însușit prin aplicarea ștampilei societății.
Astfel în temeiul contractului de comandă și CMR reclamantul datorează pârâtei suma de 1964, 16 lei pentru serviciile de transport pe care aceasta din urmă i le-a prestat.
După operarea compensării legale în limita datoriei celei mai mici, instanța constată că pârâtul datorează reclamantei suma de 782, 91 lei, sumă pe care va fi obligat pârâtul să o achite reclamantei.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității formulării cererii reconvenționale.
Respinge ca tardiv formulată cererea reconvențională formulată de pârâtul ..
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru recuperarea sumei de de 5348, 50 lei, menționate în factura nr._/05.06.2006.
Constată că în raport de această datorie nu poate opera compensația.
Constată că reclamantul datorează pârâtului suma de 1964, 16 lei.
Constată ca operat compensația legală în limita datoriei celei mai mici de 1964, 16 lei.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul . în contradictoriu cu pârâtul ..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 782, 91 lei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/20.02.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 03/2013.... → |
|---|
