Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 30127/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. I.
Grefier L. Irimița
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestator P. JUDEȚULUI IAȘI și pe intimat OȚELEANU C. D., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 15.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 22.11.2013, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 29.11.2013 când a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul judecatoriei Iasi sub nr._, contestatorul P. JUDETULUI IASI a solicitat in contradictoriu cu intimata O. C. D., constatarea perimarii executarii silite efectuata in dosarul de executare nr. 313/2012 al B. M. I. SI M. L..
In motivarea cererii contestatorul arata ca, la data de 22.01.2013, B. M. I. SI M. L. i-a comunicat procesul verbal de constatare a executarii silite in dosarul de executare nr. 313/2012 prin care solicita plata sumei de 816 lei, iar urmatorul act de executare i-a fost comunicat la data de 10.09.2013, trecand astfel mai mult de sase luni de la data efectuarii ultimului act de executare.
Contestatorul mai arata ca, prin sentinta nr. 1124/21.06.2011 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr._ a fost obligat la plata sumei de 1510 lei reprezentand cheltuieli de judecata, obligatie pe care si-a indeplinit-o cu ordinul de plata nr. 1143, fiind somat sa mai achite un rest de plata de 816 lei.
Sustine contestatorul ca, prin inceperea executarii silite au fost incalcate prevederile OG 22/2002, creditoarea avand posibilitatea de a solicita executarea de buna voie a obligatiei stabilite prin titlul executoriu, astfel incat, nu se afla in culpa pentru a fi obligat la plata cheltuielilor de executare, iar onorariul avocatului nu este precizat si nici dovedit, fiind nejustificat fata de procedura simpla pe care creditorul avea posibilitatea sa o urmeze.
In drept, au fost invocate prevedrile C.pr.civ., OG 22/2002, Legea 340/2004.
In sustinerea contestatiei au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Contestatia este scutita de la plata taxei judiciare de timbru.
Intimata, legal citata, a formulat intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare, fata de prevederile art. 401 C.pr.civ. si exceptia inadmisibilitatii, contestatoarea avand calea legala a actiunii in constatare a perimarii executarii silite si nu contestatia la executare.
De asemenea, arata ca, nu putea interveni perimarea executarii silite, intrucat in intervalul de sase luni a facut o cerere de staruinta a executarii silite, iar prin adresa nr. 1371/28.01.2013 a solicitat suspendarea executarii silite in temeiul disp. art. 2 din OG 22/2002.
Sustine intimata ca, motivele contestatiei nu au nici o relevanta juridica si nici legatura cu executarea silita, contestatorul avand posibilitatea sa solicite creditarea de la Ministerul de Finante inca de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.
Intampinarea nu a fost motivata in drept.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
De asemenea, a fost atasat, in copie, dosarul de executare nr. 313/2012 al B. M. I. SI M. L..
Potrivit art. 137 C.pr.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra exceptiilor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Analizand actele si lucrarile dosarului, asupra exceptiei tardivitatii formularii contestatiei, instanta retine urmatoarele:
Potrivit disp. art. 401 C.pr.civ., ,, Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
(11) Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
(2) Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
(3) Neintroducerea contestației în termenul prevăzut de alin. 2 nu-l împiedică pe cel de-al treilea să-și realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condițiile legii.
Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta faptul ca, procesul verbal de constatare a executarii silite incheiat la data de 09.09.2013, i-a fost comunicat contestatorului la data 10.09.2013, contestatia fiind depusa la oficiul postal la data de 16.09.2013, deci inauntrul termenului de 15 zile prevazut de lege.
Prin urmare, fata de cele expuse, instanta va respinge exceptia tardivitatii formularii contestatiei invocata de intimata, ca neintemeiata.
Instanta va respinge si exceptia inadmisibilitatii formularii contestatiei, invocata de intimata, avand in vedere prevederile art. 389 C.pr.civ., potrivit carora, daca creditorul a lasat sa treaca mai mult de 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept si orice persoana interesata poate cere desfiintarea ei.
Constatarea perimarii se face fie de organul de executare, fie de instanta de executare, la sesizarea debitorului, pe cale de actiune sau pe cale de exceptie, efectele perimarii constand in desfiintarea tuturor actelor de executare indeplinite.
Analizand actele si lucrarile dosarului, asupra fondului cauzei, instanta retine urmatoarele:
Executarea silita a fost inceputa in temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 1124/2011 a Tribunalului Iasi prin care contestatorul a fost obligat sa plateasca reclamantei suma de 1510 lei cu titlul de celtuieli de judecata.
Contestatia la executare este o cale speciala de atac aplicabila in faza de executare silita prin care se poate obtine anularea actelor de executare efectuate cu incalcarea dispozitiilor legale.
Prin contestatia formulata, contestatorul a invocat, printre altele, faptul ca a intervenit perimarea executarii silite.
Instanta retine faptul ca, potrivit art. 389 C.proc.civ. „dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept”.
Conform art. 49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, ”executarea silita si celelalte acte de executare (…) se îndeplinesc la cerere (…)”. Rezulta din textul de lege ca, pentru a efectua orice act de urmărire executorul judecătoresc trebuie să fie învestit cu o cerere prin care creditorul să-i solicite îndeplinirea actului respectiv.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ.: ”Părțile au îndatorirea ca, în conditiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedura în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procesuale conform dispozitiilor art. 723 alin.1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.”
Or, executarea silită este ultima fază a procesului civil și una din formele de manifestare a acțiunii civile, fiind de asemenea guvernată de principiul disponibilității.
In plus, perimarea se întemeiază pe ideea de culpă în delăsarea procedurii, respectiv pe ideea de desistare a creditorului.
Scopul legii, acela de a realiza grabnic dispozițiile cuprinse în titlul executoriu, se realizează prin acte firești de urmărire. Aceasta înseamnă că, odată declanșată urmărirea, creditorul urmăritor va trebui să se implice în activitatea execuțională – conform prevederilor art. 129 alin. (1) C. pr. Civ.
Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta faptul ca, cererea de executare silita a fost inregistrata la biroul executorului judecatoresc la data de 14.03.2012, prima somatie fiind comunicata contestatorului la data de 29.03.2012. La data de 14.05.2012 a fost emisa adresa de infiintare a popririi asupra conturilor detinute de contestator la Trezoreria Iasi, iar la data de 31.07.2012 a fost incheiat procesul verbal prin care s-a constatat ca a fost recuperata suma de 1510 lei, ramanand de achitat suma de 816 lei reprezentand cheltuieli de executare. Ulterior, la data de 27.08.2013, creditoarea s-a adresat cu o cerere executorului judecatoresc prin care a solicitat continuarea executarii silite, sens in care, la data de 09.09.2013 a fost incheiat procesul verbal de constatare a executarii silite si care a fost comunicat debitorului la data de 10.09.2013.
Or, calculand termenul prevazut de art. 389 C.pr.civ., in conformitate cu disp. art. 101 al. 3-5 C.pr.civ., se constata ca toate actele de executare au fost efectuate inauntrul termenului de 6 luni prevazut de lege, neintervenind astfel perimarea executarii silite, asa cum a sustinut contestatorul.
Referitor la faptul ca intimata nu s-a adresat cu o cerere prin care sa solicite plata voluntara a debitului stabilit prin titlul executoriu constand ., instanta retine ca disp. art. 371 ind. 1 C.pr.civ., prevad posibilitatea pentru debitor de a-si executa de buna voie obligatia stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu si nu obligatia creditorului de a se adresa mai intai debitorului cu o cerere de executare si abia ulterior sa demareze executarea silita prin intermediul executorului judecatoresc.
Asa fiind, instanta apreciaza ca debitorul are oricand posibilitatea de a-si executa de buna voie obligatia, chiar si dupa inceperea executarii silite impotriva sa, fara a fi necesara insa formularea in prealabil de catre creditor a unei cereri adresata debitorului, astfel incat acest motiv nu este de natura sa atraga admiterea contestatiei.
Cat priveste sustinerile contestatorului cum ca executarea silita a fost efectuata cu nerespectarea prevederilor OG 22/2002, instanta apreciaza ca si acestea sunt nefondate.
Astfel, potrivit art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersuri necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.
Art. 20 din Constitutie prevede ca in cazul in care exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia si legile interne contin dispozitii mai favorabile.
Art. 6 alin 1 din Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale prevede dreptul persoanelor fizice sau juridice la un proces echitabil.
Potrivit hotararii pronuntate in cauza Hornsby vs. G. din 19.03.1997, garantiile prevazute la art. 6 din Conventie sunt aplicabile si in faza executarii silite a hotararii judecatoresti intrucat procesul civil include si etapa executarii silite, avand in vedere ca in caz contrar, respectiv daca ordinea juridica ar permite ca o hotarare definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul unei parti, dreptul de acces la o instanta ar deveni iluzoriu.
In hotararea pronuntata in cauza S. vs. Romania din 24.03.2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca este excesiv, si prin urmare contrar dreptului la un proces echitabil, sa se pretinda unui creditor al statului sa recurga la o procedura de executare silita pentru a-si realiza dreptul de creanta stabilit ..
Raportat la hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza S. vs. Romania, instanta apreciaza ca disp. art 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, care instituie un termen de 6 luni in favoarea debitorului institutie publica pentru a-si indeplini obligatia de plata, termen in care debitorul nu poate fi supus executarii silite, chiar conditionat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligatiei de plata, constituie o incalcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art 6 alin 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale.
D. urmare, constatand existenta unui conflict intre dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 si prevederile art 6 alin 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale instanta, in baza art. 11 si 20 alin 2 din Constitutie, avand in vedere forta tratatelor internationale in materia drepturilor omului in dreptul intern, va inlatura de la aplicare dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 22/2002.
Creanța intimatei pentru a cărei realizare s-a început procedura de executare silită și s-a emis adresa de infiintare a popririi a fost obținută într-o procedură jurisdicțională desfășurată în fața instanțelor judecătorești.
Înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie sa pornească de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate, în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică (parte în litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obligă) trebuie să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept.
Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă drepturilor intimatei ce decurg din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, sens în care au fost emise mai multe hotărâri ale CEDO, respectiv Cauza Sanglier vs. Franței, cauza Shmalko vs Ucrainei. Art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în maniera în care a fost interpretat de către Curtea Europeană, impune statului și instituțiilor publice obligația pozitivă de a se „plia” la hotărârile judecătorești definitive și obligatorii prin care au fost obligati la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane, care a obținut o creanță contra unei autoritati publice, în urma unei proceduri judiciare, să trebuiască apoi să inițieze procedura executării pentru satisfacerea creanței sale. În consecință, autoritatea publica nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
In ceea ce priveste cheltuielile de executare, instanta apreciaza ca acestea sunt in mod corect urmarite.
Astfel, cu privire la onorariul executorului judecatoresc, instanta retine ca potrivit art. 37 din Legea 188/2000, executorii judecatoresti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justitiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti. In cazul executarii silite a creantelor avand ca obiect plata unei sume de bani, pentru creantele in valoare de pana la_ lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentand valoarea creantei ce face obiectul executarii silite, in speta, onorariul executorului judecatoresc incadranduse in limitele prevazute de lege.
Cu privire la onorariul de avocat, instanta retine ca potrivit disp. art. 371 ind. 7 al. 1 si 2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit, creditorul avand obligatia sa avanseze cheltuielile numai pentru actele sau activitatile dispuse din oficiu.
In aceste conditii, nu exista obligatia in sarcina creditorului de a face dovada ca a achitat cheltuielile de executare, inclusiv a onorariului de avocat, care reprezinta tot o cheltuiala legata de proces, pentru a recupera aceste cheltuieli in faza de executare silita.
Mai mult, la dosar exista depusa chitanta nr. 4 din 14.03.2013 cu care s-a facut dovada achitarii onorariului de avocat pentru faza executarii silite si care este in cuantum de 500 lei.
De asemenea, instanta apreciaza ca, acest onorariu nu este exagerat fata de cuantumul creantei puse in executare si de munca depusa de avocat pentru recuperarea acesteia, asa cum a sustinut contestatorul.
In baza acestor considerente, instanta va respinge contestatia la executare formulata, ca neintemeiata.
In temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., instanta va respinge cererea intimatei privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondata, avand in vedere faptul ca, in speta, nu s-a facut dovada unor asemenea cheltuieli, nefiind depus nici un inscris in acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare si exceptia inadmisibilitatii, invocate de intimata.
Respinge contestatia la executare formulata de contestatorul P. JUDETULUI IASI, cu sediul in Iasi, .. 60, in contradictoriu cu intimata OTELEANU C. D., cu domiciliul ales la C.. av. C. Anatole, cu sediul in Iasi, ., ., ..
Respinge cererea intimatei privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata, ca nefondata.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 29.11.2013.
Președinte, A. I. | ||
Grefier, L. Irimița |
Red/Teh.I.A
4ex-03.03.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
