Fond funciar. Sentința nr. 23/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 30151/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 23 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul L. G., în contradictoriu cu pârâtele L. A. M., C. L. DE FOND FUNCIAR TOMEȘTI și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, având ca obiect fond funciar - constatare nulitate absolută T.P.; obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește reclamantul, pârâta L. A. M. și reprezentanții legali ai pârâtelor comisii de fond funciar.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra excepțiilor și fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17.12.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 23.12.2013, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 02.10.2012 sub număr de dosar_ reclamantul L. G. în contradictoriu cu pârâta L. A. M., și pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI și C. L. DE FOND FUNCIAR TOMEȘI a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/1994 și_/2000 ambele emise în beneficiul pârâtei L. M., obligarea pârâtei la predarea celor două titluri în vederea anulării acestora și obligarea pârâtelor comisii de fonf funciar la emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele tuturor persoanelor îndreptățite.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamantul a arătat în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul 1362/5362/11.03.1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 32.5 ha teren în calitate de moștenitor al tatălui său L. M., calitate atestată prin certificatul de moștenitor nr.723/1976. În mod greșit, cu nerespectarea dispozițiilor art.13 din Legea nr.18/1991 titlul de proprietate a fost emis numai pe numele pârâtei, corect fiind ca acesta să fie eliberat pe numele tuturor moștenitorilor acceptanți.
S-au invocat în drept dispozițiile art.13 alin.2 și 3 din Legea nr.18/1991, art. III litera a) din Legea nr.18/1991, art.696, 700 Cod civil.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu.
Pârâta C. Județeană de Fond Funciar, legal citată, a formulat întâmpinare (fila 11 dosar) prin care a învederat dispozițiile art.III alin.2 din Legea nr.169/1997 solicitând ca reclamantul să justifice interesul în formularea acțiunii. S-au mai învederat dispozițiile art.7 litera f), art.37 din H.G. nr.131/1991.
Pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A formulat întâmpinare (fila 21 și fila 25 dosar) și pârâta L. M. solicitând respingerea acțiunii.
În apărare pârâta a invocat următoarele: a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,50 ha teren, dreptul solicitantei fiind validat prin hotărâre a comisiei județene de fond funciar, necontestată de reclamant care a putut cunoaște propunerile de validare cu ocazia afișării tabelelor anexe. Cauza de nulitatea invocată de reclamant nu se circumscrie motivelor de nulitate absolută expres prevăzute de art.III din Legea nr.169/1997. Reclamantul nu justifică interesul în declararea nulității absolute a titlurilor de proprietate având în vedere că prin contractul de vânzare cumpărare nr.1690/19.03.1998 acesta a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 mp teren arabil de la pârâta din cauza de față care, la rândul său, l-a obținut în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate prin emiterea unuia dintre cele două titluri a căror anularea se solicită. Rezultă așadar că reclamantul cunoștea încă din anul 1998 conținutul titlului de proprietate contestat în cauză. S-a mai arătat că natura eventualei nulități invocate de reclamant nu poate fi decât relativă, conform disp. art.1252 cod civil iar acțiunea a nu a fost formulată în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani.
S-a mai invocat caracterul inadmisibil al acțiunii formulate pentru următoarele considerente: pârâta și soțul acesteia au fost membri cooperatori predând în această calitate către CAP suprafața de 2,900 ha teren; eliberarea titlului de proprietate pe numele pârâtei este legală în raport de dispozițiile art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 iar reclamantul nu poate pretinde înscrierea sa în titlul de proprietate, neformulând cerere de reconstituire, nefiind membru CAP, necontestând actele prealabile de reconstituire emise în procedura administrativă, acte ce i-au fost cunoscute încă din anul 1998 cu prilejul cumpărării unei suprafețe de teren de la pârâtă.În calitatea de fiu al pârâtei reclamantul avea deschisă calea acțiunii în partajarea suprafeței de teren înscrisă în titlul de proprietate astfel emis.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat probe cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei L. M. și interogatoriul pârâtei C. L. de Fond Funciar Iași.
Analizând actele și lucrările cauzei civile de față constată următoarele:
În fapt prin cererea înregistrată sub numărul 1362/15.03.1991 la C. locală de fond funciar Tomești, pârâta din cauza de față, L. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,5 ha teren agricol deținut de reclamantă și soțul acesteia L. M., teren înscris în CAP Tomești (fila 110 dosar). În cererea formulată pârâta a arătat faptul că are 4 copii cu defunctul său soț.
Astfel cum rezultă din Sentința civilă nr.253/09.05.1994 a Judecătoriei Iași, prin Hotărârea nr.20/09.08.1993 a Comisie Județene de Fond Funciar Iași reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2,36 ha teren fiind înscrisă în anexa 3 poziția 50 cu această suprafață de teren (f.121 dosar).
Urmare a cererii formulate în beneficiul reclamantei s-au emis titlurile de proprietate nr._(_)/03.08.1994 pentru suprafața de 1,35 ha teren și_/19.06.2000 pentru suprafața de 1 ha teren.
Deși în cererea adresată Comisie Locale de Fond Funciar reclamanta arăta că solicită reconstituirea dreptului împreună cu copii acesteia, cererea a fost semnată numai de către solicitantă iar procedurile administrative de reconstituire a dreptului au fost efectiv urmate numai de aceasta, fapt ce rezultă din anexa de validare a dreptului în care este înscrisă numai pârâta (f.112 ds), adeverința de proprietate emisă numai pe numele acesteia (f.100 ds), Decizia nr.5671/31.05.1993 emisă de C. Județeană de Fond Funciar prin care s-a dispus înscrierea acesteia în anexa 19 pentru suprafața de_ mp teren (f.116 ds), Sentința civilă 253/09.05.1994 a Judecătoriei Iași prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată exclusiv de pârâtă în vederea obținerii punerii în posesie cu suprafața de 0,50 ha teren (f.121 ds), Hotărârea nr.5295/22.05.1995 emisă de C. Județeană de Fond Funciar în aplicarea Sentinței civile nr.253/1994 a Judecătoriei Iași (f.118 ds), procesele verbale de punere în posesie cu suprafețele de teren pentru care s-au emis titlurile de proprietate (f.99-102 ds), Hotărârea de validare a dreptului pentru suprafața de 0,50 ha teren nr.572/17.02.2009 (f.57 ds).
Moștenitorii acceptați după defunctul L. M., între care și reclamantul din cauza de față, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.723/17.07.1976 (f.34 dosar), nu au efectuat vreun demers în vederea reconstituirii dreptului de proprietate după autorul acestora.
Astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1690/19.03.1998 (fila 59 dosar), la data de 19.03.1998 pârâta din cauză transmite reclamantului dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 1000 mp, teren dobândit de vânzătoare prin reconstituirea dreptului de proprietate prin emiterea titlului nr._/03.08.1994.
În anul 2010 reclamantul din cauza de față intentează acțiunea având ca obiect partaj succesoral în contradictoriu cu fratele acestuia, fapt ce rezultă din Sentința civilă nr._/06.06.2012 (f.36 dosar) iar în timpul derulării procesului de partaj și acțiunea de față.
Prin cererea de față reclamantul solicită instanței să constate nulitatea absolută a celor două titluri de proprietate emise pe numele exclusiv al pârâtei, învederând incidența dispozițiilor art.III litera a) din legea nr.169/1997.
În drept instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură sau de fond care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei, conform art. 137 alin.2 C.proc.civ.
În cauză pârâta a invocat excepțiile lipsei interesului reclamantului, prescripției dreptului la acțiune și inadmisibilității cererii.
În ceea ce privește prima dintre excepțiile invocate instanța reține că sunt condiții de exercițiu a acțiunii civile: calitatea procesuală, afirmarea unui drept, justificarea unui interes și capacitatea procesuală, ce trebuie îndeplinite cumulativ, lipsa uneia dintre acestea ducând la respingerea demersului în justiție ca urmare a admiterii excepției corespunzătoare, excepție de fond absolută și peremptorie.
Prin interes în promovarea acțiunii se înțelege folosul practic urmărit de reclamant ca urmare a angajării procedurii judiciare.
În cauza de față reclamantul a solicitat anularea titlurilor de proprietate emise în beneficiul pârâtei cu consecința obligării pârâtelor la emiterea unor noi titluri de proprietate în beneficiul tuturor moștenitorilor acceptați ai numitului L. M., inclusiv în propriul beneficiu în calitatea sa de moștenitor al numitului L. M..
Prin urmare reclamantul a justificat interesul său în promovarea cererii, în măsura în care acțiunea sa s-ar dovedi a fi întemeiată, motiv pentru care excepția invocată urmează a fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța reține că reclamantul solicită instanței să constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate emise pe numele pârâtei L. M., acțiunea acestuia fiind fundamentată pe dispozițiile art.III lit.a) din Legea nr.169/1997 care enumeră o . cauze de nulitate absolută a titlurilor de proprietate..
Regimul juridic al nulității absolute de care se prevalează reclamantul se caracterizează, între altele, prin caracterul imprescriptibil al acțiunii pe calea căreia se poate obține desființarea actului juridic.
În aceste condiții excepția invocată apare de asemenea neîntemeiată și urmează a fi respinsă în consecință.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii instanța reține că inadmisibilitatea acțiunii este o sancțiune atrasă fie de neîndeplinirea unor condiții suplimentare de exercițiu a dreptului la acțiune (de pildă, îndeplinirea unei proceduri prealabile și obligatorii) fie de caracterul subsidiar al căii procesuale alese în concret de reclamant, pentru protejarea drepturilor și intereselor sale legitime, față de o altă cale, indicată cu preferință de legiuitor, ceea ce nu este cazul în speța de față, motiv pentru care de asemenea va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cererii instanța reține că potrivit art.III alin.2 din Legea 169/1997(1) Sunt lovite de nulitate absolutã, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, urmãtoarele acte emise cu încãlcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificãrile și completãrile ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptãțite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodatã teren în proprietate predat la cooperativa agricolã de producție sau la stat sau care nu au mostenit asemenea terenuri;(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de cãtre aceștia, în termen legal, libere la data solicitãrii, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; (iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolã de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate; (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise dupã eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscriptiuni sau, dupã caz, intabulat în cartea funciarã, precum și actele de înstrãinare efectuate în baza lor;(v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în mãsura în care au depãșit limitele de suprafața stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ; (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.”
Analiza cazurilor de nulitate invocate de reclamant, raportate la motivele promovării cererii de față, relevă faptul că actele de reconstituire supuse analizei nu intră sub incidența niciunuia dintre acestea întrucât emiterea titlului de proprietate s-a făcut în favoarea unei persoane îndreptățite în sensul legii speciale reparatorii (moștenitor după fost membru cooperator ce a deținut în proprietate teren predat cooperativei agricole de producție). L. M. avea vocație la reconstituirea dreptului în calitatea sa de moștenitoare acceptantă (soție supraviețuitoare) a numitului L. M., fapt ce rezultă din certificatul de moștenitor depus la dosarul cauzei.
Faptul că titlurile de proprietate au fost emise numai în favoarea unuia dintre moștenitorii acceptanți ai defunctului L. M., urmare a cererilor de reconstituire și a acțiunilor judiciare promovate de acesta, nu atrage nulitatea actelor astfel emise, în condițiile în care la emiterea lor au fost respectate dispozițiile Legii nr.18/1991.
Astfel, instanța reține că potrivit art.8 alineat 3 din Legea nr.18/1991 (forma în vigoare la data formulării cererii) ”Stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor care se gãsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau construirea acestui drept. De prevederile legii beneficiazã membrii cooperatori care au adus pãmînt în cooperativa sau cãrora li s-a preluat în orice mod teren de cãtre aceasta, precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pãmînt în cooperativa și alte persoane anume stabilite. Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana indreptatita, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.
Conform art.12 din lege „Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotãrîrii judecãtorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea moștenirii. Moștenitorii care nu-și pot dovedi aceasta calitate, întrucît terenurile nu s-au gãsit în circuitul civil, sînt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sînt considerați ca au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafata de teren determinata pe numele tuturor moștenitorilor, urmînd ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun.”
Conform art.13 din H.G. nr.131/1991 (în vigoare la data fomulării cererii) ”Potrivit prevederilor legii, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulatã de fiecare persoana indreptatita. Cînd sînt mai mulți moștenitori, cererea se poate face și în comun, fiecare dintre ei semnind-o. În cerere se vor mentiona urmãtoarele date și elemente: numele și prenumele solicitantului și ale pãrinților, calitatea, gradul de rudenie, suprafata de teren la care se socotește îndreptãțit, precum și orice alte date necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate potrivit legii.”
Iar conform art.15 din același regulament „Stabilirea dreptului de proprietate pentru cooperatorii în viata se face pe numele persoanelor îndreptãțite, iar pentru cooperatorii decedati, pe numele moștenitorilor. Cînd sînt mai mulți moștenitori, stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele tuturor moștenitorilor. (…) Membrii cooperatori în viata, fie ca au adus sau nu terenuri în cooperativa, se înscriu cu suprafata stabilitã de comisie în tabelele anexa nr. 2.a. și 2.b., iar moștenitorii cooperatorilor decedati se înscriu cu suprafata stabilitã în tabelul anexa nr. 3.”
Din analiza coroborată a acestor texte legale rezultă faptul că pentru drepturile ce au aparținut cooperatorilor decedați, legea a prevăzut posibilitatea/dreptul moștenitorilor de a se adresa Comisiei Locale cu o cerere de reconstituire chiar și în lipsa certificatului doveditor al calitatii lor, că prin chiar această cerere ei urmau a fi socotiți de drept repuși în termenul de acceptare a succesiunii.
Deci în ceea ce privește stabilirea dreptului de proprietate ce a aparținut cooperatorilor decedați la data apariției legii, emiterea actelor de reconstituire a dreptului pe numele tuturor moștenitorilor nu reprezintă o obligație din oficiu a comisiilor, câtă vreme moștenitorii înșiși nu au investit aceste autorități cu cererile lor.
Or, reclamantul nu a formulat o astfel de cerere de reconstituire nici la data apariției Legii nr.18/1991 și nici cu ocazia legilor funciare ulterioare, acesta înțelegând în present a se prevala de cererea formulată în anul 1991 de mama acestuia, pârâta din cauza de față .
În pofida formulării din cererea de reconstituire depusă la dosar, înregistrată la 15.03.1991, din analiza documentațiilor remise de comisiile de fond funciar, între care: fișele de punere în posesie, adeverința de proprietate, Decizia nr.5671/31.05.1993 emisă de C. Județeană de Fond Funciar prin care s-a dispus înscrierea pârâtei în anexa 19 pentru suprafața de_ mp teren dar mai ales din Sentința civilă 253/09.05.1994 a Judecătoriei Iași prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată exclusiv de pârâtă, copia registrului de intrare al cererilor de reconstituire formulate (f.57,99-102,112,116,118,121,185 dosar) instanța concluzionează că în mod indubitabil demersurile administrative au fost efectuate exclusiv de către pârâta din cauză, aceasta urmând procedurile și căile legale până la ultimele consecințe, adresându-se inclusiv instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului său.
În aceste condiții, în mod corect comisiile de fond funciar au validat dreptul în favoarea exclusivă a reclamantei, ca unică titulară și semnatară a cererii de reconstituire formulate, în deplin acord cu dispozițiile legale anterior redate.
Nu se poate reține că nici faptul că pârâta a obținut titlurile de proprietate acționând cu intenția fraudării drepturilor reclamantului câtă vreme, obiectiv, aceasta nu a împiedicat pe reclamant să formuleze o cerere de reconstituire, din punct de vedere legal, aceasta nu era obligată să acționeze în interesul reclamantului iar, în concret, așa cum rezultă din probele administrate, nu a ascuns reclamantului demersurile efectuate, reclamantul cunoscând validarea exclusivă a pârâtei cel mai târziu în anul 1998 când a obținut prin contractul de vânzare cumpărare depus la dosar o suprafață de teren dintre cele ce au făcut obiectul reconstituirii dreptului.
Dispozițiile art.13 din Legea nr.18/1991 invocate de reclamant în susținerea cererii sale nu pot fi interpretate în sensul că generează în sarcina comisiilor de fond funciar o obligație de a identifica moștenitorii cu vocație la reconstituirea și de a-i cuprinde pe aceștia în mod obligatoriu în titlul de proprietate emis, în lipsa unei manifestări de voință a acestora, exteriorizată în forma prescrisă de lege, respectiv prin formularea unei cereri de reconstituire depusă personal, prin poștă sau prin reprezentant.
Probele administrate în cauză exclud ipoteza reprezentării reclamantului de către pârâtă, sau cel puțin a voinței conștiente a reprezentării sale în condițiile în care pe tot parcursul procedurilor administrative nu a existat interes din partea reclamantului în a-și valorifica potențialele drepturi de moștenitor, acest imbold apărând doar ulterior, în cursul judecării procesului de partaj în contradictoriu cu fratele acestuia.
Potrivit răspunsurilor date de pârâtă la interogatoriu o asemenea voință conștientă de reprezentare nu a existat nici din partea acesteia, aceasta nedeclarându-se de acord cu acțiunea formulată, arătând faptul că toți copii aveau la data formulării cererii serviciu.
În aceste condiții instanța va reține că prin neformularea cererii de reconstituire reclamantul nu a investit comisiile cu soluționarea acesteia și de asemenea nu a contestat de nicio manieră actele premergătoare emiterii titlurilor de proprietate, despre care a luat cunoștință cel mai târziu în anul 1998, motiv pentru care vocația reclamantului la reconstituire s-a stins prin nevalorificarea acesteia iar dreptul său a profitat prin acrescământ moștenitorului care a formulat cererea, respectiv mamei sale pârâte.
Pentru motivele expuse în fapt și în drept cererea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată iar în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, în raport de soluția dată acesteia reclamantul va fi obligat la plata de cheltuieli judecată către pârâtă constând în onorariu avocat conform chitanței depusă al dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile lipsei de interes, prescripției dreptului material la acțiune, prematurității și inadmisibilității invocate de pârâtă.
Respinge acțiunea în constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate nr._ (_)/ 03.08.1994 și_/19.06.2000 emise de C. Județeană de Fond Funciar Iași, pe numele pârâtei L. A. M., acțiunea formulată de reclamantul L. G. domiciliat în Tomești, ., ., județ Iași în contradictoriu cu pârâta L. A. M., domiciliată în . Județul Iași, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, cu sediul în mun. Iași, ..60, și C. L. DE FOND FUNCIAR TOMEȘI, cu sediul în ., ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul L. G. la plata către pârâta L. M. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 lei.
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată în ședință publică, 23.12.2013.
PREȘEDINTE,
D. C. E.
GREFIER,
J. V. G.
Red/teh/ced/08.05.2014,6ex
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
