Plângere contravenţională. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 14612/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 29 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER-P. A. -M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15.494
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul H. C. G. în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI-S.R., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția 42), la prima strigare au lipsit părțile, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din ROI, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Instanța constată că prin cererea de chemare in judecata s-a invocat de către petent excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, nefiind o excepție veritabila și neîncadrându-se in excepțiile procesuale prevăzute de art.245 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, sens in care o califica ca o apărare de fond, urmând a vi avută in vedere la pronunțarea fondului.
Cat privește solicitarea petentului, in sensul anularii documentației care a stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție, înaintată la dosar de către intimat, pe considerentul că aceasta nu este certificată pentru conformitate cu originalul, si respectiv că a fost depusă la dosar tardiv, raportat la dispozițiile art.254 alin.2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, recalifica sancțiunea depunerii documentației ulterior intampinarii ca fiind decăderea, iar in ceea ce privește solicitarea privind anularii documentației care a stat la baza emiterii procesului-verbal de contravenție, pe considerentul că aceasta nu este certificată pentru conformitate cu originalul, instanța reține că nu intervine sancțiunea decăderii sau anularii, acest motiv neîncadrându-se în dispozițiile legale privind aceste din urmă instituții. Față de aceste considerente, instanța respinge cererea petentului ca neîntemeiată.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 08.05.2013 sub număr de dosar_, petentul H. C. G. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.02.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, solicitând anularea acestuia, cu exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea cu avertisment.
În fapt, petentul a arătat că cele menționate în procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției nu corespund realității, iar executarea sancțiunii contravenționale este prescrisă conform art. 14 alin 1 și 2 din OG nr. 2/2001.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe O.G. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001.
Au fost depuse de către intimat următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator, xerocopia buletinului de verificare metrologică al aparatului de radar folosit la constatarea contravenției, înregistrarea radar și atestatul de operator radar.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/09.02.2013, petentul H. C. G. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 450 lei și cu sancțiunea complementară a 4 puncte penalizare, pentru faptul că pe data de 23.04.2013, ora 17:11, in Iași, Lețcani, ar fi fost depistat conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 89 km/h înregistrată de aparatul radar instalat pe auto MAI_, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 108 alin. 1, lit. c, pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
De asemenea, petentul a fost sancționat cu avertisment, pentru faptul că nu ar fi avut documentele legale asupra sa, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 101 alin. 1, pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, cu avertisment pentru că nu ar fi circulat cu numerele de înmatriculare murdare, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 99 alin 1 pct. 16 din O.U.G. nr. 195/2002 și cu amendă în cuantum de 675 lei pentru că ar avut pe geamurile laterale folii neomologate RAR, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art.102 alin 1 pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Conform art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h .
Art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 arată că, în situația in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut in anexa nr.1D, după prelucrarea înregistrărilor si stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Potrivit art. 121 alin. 2 din același regulament, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Totodată, instanța constată că prin modalitatea de întocmire a procesului-verbal, nu se poate reține producerea niciunei vătămări petentului, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției fiind astfel în mod legal întocmit.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda și punctele de penalizare ori suspendarea exercițiului dreptului de a conduce (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța constată că cele reținute de către agentul constatator se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, după cum urmează:
Conform înregistrării radar, surprinse de cinemometrul de control rutier tip Phython II, omologat și verificat metrologic, instalat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI_, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, rula la data de 09.02.2013, la ora 17:11:55, cadrul 6286, cu viteza de 87 km/h.
Având în vedere că în înregistrarea radar se distinge cu claritate nr. de înmatriculare ca fiind_, instanța constată dovedită existența faptei contravenționale săvârșite de către petent fără dubiu, fiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție.
Față de înscrisurile depuse de către intimat, instanța stabilește că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată de către agenții de poliție cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 actualizat privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre).
În ceea ce privește celelalte trei fapte contravenționale reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției analizat, conform raportului agentului constatator, cele consemnate în procesul-verbal au fost constatate în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator prin propriile simțuri.
Pe cale jurisprudențială (cauza SALABIAKU vs Franța) Curtea Europeană a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentul având posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimat.
Este adevărat că petentul a făcut dovada existenței certificatului de conformitate pentru foliile aplicate pe autoturismul său, filele 10-11, însă este necesar ca aceste folii să fie și marcate corespunzător, lucru nedovedit prin probatoriul administrat.
Față de aceste considerente, având în vedere că din probatoriul administrat nu rezultă contrariul celor constate de către agentul constatator în mod direct și prin propriile simțuri, instanța reține că faptele reținute întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor reținute în sarcina petentului.
Sancțiunile aplicate contravenientului se încadrează în limitele prevăzute de OUG nr. 195/2002. Aceste sancțiuni sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, petentul aducând atingere relațiilor sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice.
În ceea ce privește prescripția executării sancțiunii contravenționale, instanța reține că potrivit art. 14 alin. 1 din O.G. 2/2001 executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacã procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicãrii sancțiunii.
Având în vedere acestea, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost comunicat petentului la data de 23.04.2013, potrivit procesului-verbal de afișare, fila 43.
Art. 14 din O.G. 2/2001 enunțat mai sus reglementeaza un caz special de prescriptie a executarii amenzii contraventionale, in care nu este sanctionata pasivitatea in cadrul procedurii de executare ( situatie in care se aplica termenul de prescriptie din Codul de procedura fiscala), ci insasi necomunicarea procesului verbal în termenul de o luna de la data aplicãrii sancțiunii.
Sancțiunea aplicată petentului a fost stabilită prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.02.2013, iar procesul-verbal a fost comunicat petentului la data de 23.04.2013, deci cu depășirea termenului prevăzut de art. 14 din O.G. nr. 2/2001, termen care, potrivit art. 101 alin. 3 coroborat cu alin. 5 din Codul de procedura civila s-a împlinit la 11.03.2013.
Față de cele enunțate, instanța reține că în prezenta cauză nu a fost respectat dreptul petentei de a fi informată într-un termen cât mai scurt asupra acuzației ce i se aduce în mod detaliat, termen stabilit în mod expres prin art. 14 din O.G. nr. 2/2001, în concluzie a intervenit prescripția executării sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.02.2013.
Potrivit acestor argumente de drept și fapt, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul H. C. G., va constata prescrisă executarea sancțiunii amenzii în cuantum de 1125 lei aplicată prin procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.02.2013 și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul H. C. G., cu domiciliul în Mun. Onești, .. 5, ScB, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.02.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași.
Constată prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1125 lei aplicată prin procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.02.2013.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune a Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.11.2013.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/Teh I.Chi
4.ex/27.01.2014
| ← Validare poprire. Hotărâre din 21-11-2013, Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
