Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI

Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 14870/245/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă Nr._/2013

Ședința publică de la 18 Decembrie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE M. N.

Grefier L. M. T.

Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent . pe intimat P. M. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Instanța ia act că este primul termen de judecată, procedura de citare a părților fiind legal îndeplinită.

Față de exigențele art. 131 din Codul de procedură civilă, verificându-se competența de soluționare a cauzei, constată că este competentă material și teritorial, în soluționarea prezentei cauze.

Instanța ia act că cererea este scutită de plata taxelor de timbru.

În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului la un termen de 2 luni.

În temeiul art. 258 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei.

Instanța rămâne în pronunțare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, instanța reține următoarele:

Prin plângerea formulată la data de 09 mai 2013, petenta S.C. A. S.A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal nr._/14.05.2013 întocmit de M. Iași – Direcția Tehnică și Investigații, solicitând admiterea plângerii și anularea procesului verbal.

În motivare, a arătat că procesul – verbal este lovit de nulitate, deoarece nu conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

A mai arătat că nu sunt precizate data, ora și locul exact unde a fost săvârșită fapta, nu se indică lucrările efectuate, perioada efectuării acestora, nu se fac referiri la starea în care a fost găsit asfaltul, imaginile fotografice nefiind relevante deoarece nu se observă nici o lucrare a societății petente. Prezentarea în mod general a faptei echivalează cu o lipsa a descrierii acesteia.

A mai arătat petenta că este o unitate de utilitate publică. Obiectul său principal de activitate este captarea, transportul și distribuția apei, colectarea și tratarea apei uzate prin sistemele publice preluate in administrare. Ca urmare, aceasta presupune și intervenții la rețeaua publică de alimentare cu apă potabilă și evacuare a apelor uzate în vederea remedierii avariilor apărute . Nu este singura care intervine în carosabil.

Din planșele fotografice anexate nu rezultă că au fost efectuate lucrări în carosabil, unde și când au fost efectuate și dacă aceste lucrări au fost efectuate de . subliniat că nu există o legătură de cauzalitate între fapta constată și prejudiciu.

În drept, au fost invocate prevederile art. 31 și urm. OG 2/_, iar în baza art. 411 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă..

A fost anexată o copie conformă cu originalul a procesului verbal contestat.

La data de 19 iulie 2013, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, arătând că în urma controlului efectuat la data de 18 aprilie 2013, în Iași, ., s-a constatat că petenta a efectuat lucrări de intervenție la rețeaua îngropată de apă canal fără a respecta condițiile stabilite de HCL nr. 133/2009 deși a fost somată în repetate rânduri. Mai mult, petenta a confirmat în cadrul adresei din 10.05.2013 efectuarea de intervenții în zona indicată în procesul verbal. Apreciază intimatul că nu există motive de nelegalitate ale procesului verbal, iar petenta nu poate invoca faptul că nu are cunoștință de fapta reținută. Acesteia îi revine obligația legală, în calitate de administrator al rețelei de utilități să efectueze personal sau prin societăți de specialitate reparațiile necesare. S-a solicitat a se avea în vedere, faptul că petenta nu este la prima abatere de acest fel, adoptând o atitudine de ignorare a prevederilor legale. În drept, au fost invocate dispozițiilor art. 205-208 Cod procedură civilă, solicitându-se și judecarea cauzei în lipsa reprezentanților instituției. Au fost anexate întâmpinării, în copie conformă cu originalul următoarele înscrisuri: adresa nr._/24.04.2013, procesul verbal nr._/19.04.2013, dovada comunicării acestuia, precum și 6 planșe foto din 18.04.2013

La data de 09 august 2013 petenta a formulat răspuns la întâmpinare, invocând întocmirea procesului verbal de o entitate fără personalitate juridică, fiind reiterate susținerile invocate în plângerea inițială. S-a susținu totodată lipsa dovezilor privind realizarea lucrărilor în ..

La solicitarea instanței, intimata a atașat la dosar în copie dispoziția nr. 1854/17.12.2009, dispoziția nr. 2902/06.10.2010, HCL 133/2009, regulamentul de executare a lucrărilor la rețelele tehnico-edilitare aflate pe domeniul public al M. Iași, HCL 467/2009

La termenul din 13 noiembrie 2013, instanța a dispus citarea instituției emitente a procesului verbal.

La termenul din data de 18 decembrie 2013, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri și planșe foto și a reținut cererea spre competentă soluționare.

Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal numărul_/19.04.2013, petenta a fost sancționată contravențional prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 2500 lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei fapte contravenționale: nerespectarea obligației de refacere a infrastructurii carosabilului afectată ca urmare a intervenției la rețeaua de canalizare îngropată în infrastructura carosabilului situată în Iași . . constată la data de 18 aprilie 2013, a fost încadrată în prevederile HCL 133/2009, modificată prin HCL 467 /2009, anexa 1 la regulament, procesul verbal a fost încheiat în absența persoanei sancționate contravențional, fiind comunicat prin scrisoare recomandată acesteia.

Plângerea a fost formulată în termen legal, la data de 11 iunie 2013, procesul verbal fiind comunicat legal la data de 25 aprilie 2013.

În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute. Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Instanța reține că toate criticile formulate de către petentă sunt neîntemeiate.

Instanța reține că instituția emitentă a procesului verbal este P. M. Iași, care în baza prevederilor exprese ale HCL 172/2002 are posibilitatea de a abilita persoane din structura Primăriei să constate faptele contravenționale. Potrivit art. 4 cap. XII: Constatarea și sancționarea contravențiilor săvârșite în prezenta hotărâre se face de către: a) Primar, ofițeri și subofițeri de poliție pentru toate contravențiile; b)Angajații împuterniciți ai direcțiilor din cadrul Primăriei Iași pentru contravențiile săvârșite în domeniul lor de activitate prin Dispoziție a Primarului M. Iași; c) Alte persoane anume împuternicite de către Primar. Rezultă așadar că prin abilitarea expresă a Primarului M. Iași în baza dispoziției nr. 1854 din 17.12.2009, agentul constatator din cadrul Direcției menționate a fost abilitat să constate și sancționeze fapta descrisă, în totalitate concordanță cu dispozițiile legale.

Mai mult, descrierea faptei nu poate presupune în toate cazurile o analiză excesivă a situației de fapt și o consemnare absolută a tuturor elementelor constatate. Desigur, descrierea trebuie să fie apropriată de realitatea faptică și să includă elementele apte să individualizeze specificul faptei reținute. Nu i se poate solicita intimatului consemnarea datei și a tipului lucrărilor pretins a fi fost efectuate de petentă, acesta constatând doar nerepararea părții carosabile. Se poate observa deopotrivă că intimatul a consemnat expres data și locul controlului, segmentul pe care a fost constatată nerefacerea carosabilului, efectuând cadre foto detaliate pe care le-a anexat procesului verbal și întâmpinării formulate. Legea nu impune anumite tipuri de refacere a carosabilului, ci o obligație generală, astfel încât orice modalitate de afectare a infrastructurii dă naștere unei obligații corelative. Instanța reține că intimatul a consemnat corespunzător fapta, realizând o suficientă descriere a acesteia .

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petenta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul constatator.

Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).

Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.

Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal nr._/19.04.2013, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că fapta nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză instanța constată că fapta de nerespectare a obligației de reparare și refacere parte carosabilă deteriorată ca urmare a intervenției la rețeaua de apă canalizare are o existență reală, obiectivă. Astfel, coroborând datele concrete și detaliate din adresa de sesizare cu detaliile cadrelor foto surprinse se poate observa fără urmă de îndoială faptul că intervenția care a determinat realizarea unor lucrări care au condus la dezafectarea părții carosabile. Lucrarea nu a fost finalizată prin asfaltarea la nivel a părții carosabile din . ., petenta a confirmat în cadrul adresei din 21.05.2013, intervenția de la această adresă, chiar în corespondența cu intimatul.

Petenta este singura în măsură să efectueze lucrări de întreținere, reparație, intervenție la acest tip de rețea, simplul fapt al realizării unei comenzi ulterioare pentru remedierea părții carosabile neexonerând-o de obligația materializării unui atare demers.

Astfel, cum se poate observa din redactarea textului de lege, sarcina realizării acestor lucrări de intervenție și refacere revine în totalitate administratorului rețelei de apă, această calitate nefiind contestată de către societatea petentă.

Instanța observă că deși petenta are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, aceasta nu a probat în nici un fel o altă situație de fapt, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. În consecință, instanța va reține legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat.

Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de HCL 133/2009, modificată prin HCL 467/2009, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.

Referitor la individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentei nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv. Pericolul social este unul semnificativ, rezultând din posibilitatea producerii de accidente determinate de existența unei suprafețe ce prezintă urmele unui șanț extins.

Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

În baza acestor considerente, reținând faptul că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.

În temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, modificata, raportat la soluția de respingere a plângerii, petenta va fi obligata la plata unor cheltuieli judiciare către stat in cuantum de 50 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. S.A., J_, CUI RO_, cont bancar RO47RZBR_233 cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului – verbal nr._ încheiat la data de 19.04.2013 de intimatul P. municipiului Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr. 11.

Obligă petenta la plata către stat a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, cerere urmând a fi depusa la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red/Tehn/N.M./TLM/21.01.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI