Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 10635/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 17 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul GHIUȚA V. A., în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește petentul și reprezentantul legal al intimatului.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 26.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2013, ulterior pentru data de 09.12.2013 și 17.12.2013 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 29.03.2013 petentul G. V. B. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI a contestat procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/11.03.2013 .
În motivarea plângerii petentul a arătat în esență următoarele: la trecerea pentru pietoni aflată pe . mun. Iași a fost nevoit să oprească autoturismul din cauza faptului că i s-a înecat motorul iar echipajul de poliție l-a oprit și după ce i s-au solicitat actele pentru verificare a fost sancționat contravențional pentru nepurtarea centurii de siguranță și pentru faptul că a folosit telefonul mobil-împrejurări nereale care l-au făcut să refuze semnarea procesului verbal. S-a mai arătat că în prezența sa nu a fost oprit un martor care să confirme cele întâmplate și a intrat în posesia procesului verbal la data de 14 martie 2013.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire s-a solicitat de către contestator prezentare probelor de către intimat.
La plângere petentul a anexat copia actului de sancționare, a cărții de identitate și a permisului de conducere (fila 4 dosar).
Citat în cauză intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași a formulat întâmpinare (fila 7 dosar) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat în esență că petentul a fost sancționat prin procesul verbal contestat pentru săvârșirea abaterilor contravenționale prevăzute de dispozițiile art.108 alineat 1 litera a) pct.3, 2 și 8 din O.U.G. nr.195/2002, constând în aceea că la data de 11 martie 2013 a condus autoturismul marca Renault cu număr de înmatriculare nr._ pe . mun. Iași fără a purta centura de siguranță pe durata deplasării, fără a utiliza dispozitivul de tip mâini libere pentru conversații telefonice și a oprit în zona de acțiune a indicatorului oprire interzisă.
Nu sunt întemeiate susținerile petentului din plângerea formulată.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul semnatar la procesului verbal.
În drept s-au invocat prevederile O.U.G. nr.195/2002, H.G. nr.1391/2006, O.G. nr.2/2001, art.148, 205, 315 Cod pr.civilă.
Prin răspunsul la întâmpinarea intimatului (fila 13 dosar), petentul a solicitat anularea actului de sancționare deoarece acesta nu are fundament.
A solicitat audierea martorului semnatar la procesului verbal care a fost ulterior oprit pentru a semna și care nu era prezent la momentul sancționării.
Alături de petent în autoturism era prezentă o persoană care poate confirma cele întâmplate.
Petentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul semnatar la procesului verbal.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
În fapt prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/11.03.2013 petentul din cauza de față a fost sancționat contravențional cu:
- sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 150 lei și sancțiunea complementară a aplicării unui număr de 2 puncte penalizare pentru săvârșirea abaterii contravenționale prevăzută de dispozițiile art.36/3 coroborat cu art.108/1/a/2, art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002;
- sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 150 lei și sancțiunea complementară a aplicării unui număr de 2 puncte penalizare pentru săvârșirea abaterii contravenționale prevăzută de dispozițiile art.36/1 coroborat cu art.108/1/a/3, art.99 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002;
- sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 150 lei și sancțiunea complementară a aplicării unui număr de 2 puncte penalizare pentru săvârșirea abaterii contravenționale prevăzută de dispozițiile art.142/1 din H.G. nr.1391/2006 coroborat cu art.108/1/a/8, art.99 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002.
S-a reținut prin procesul verbal faptul că la data de 11.03.2013 orele 11.50 pe . mun. Iași petentul a condus autoturismul marca Renault cu număr de înmatriculare nr._ fără a purta centura de siguranță, vorbind la telefonul mobil fără a utiliza un dispozitiv de tip „mâini libere” și a oprit în zona de acțiune a indicatorului „Oprire interzisă”.
Actul de sancționare a fost încheiat în prezența petentului care a refuzat să îl semneze spre luare la cunoștință, fapt pe care petentul l-a susținut inclusiv prin plângerea contravențională formulată.
Procesul verbal a fost semnat în calitate de martor asistent de numitul G. C..
În procesul verbal s-a făcut de către agentul constatator mențiunea că la momentul opririi sale petentul se afla singur în autoturism.
În drept, potrivit dispozițiile art.34 din O.G. nr.2/2001 procesul verbal contestat în termen legal este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței atât sub aspectul situației de fapt reținută cât și din perspective sancțiunilor aplicate.
Analizând cu precădere legalitatea actului instanța constată că sub aspect formal au fost respectate la încheierea actului de sancționare dispozițiile art.15-20 din O.G. nr.2/2001 și dispozițiile art.180 alin.1 din H.G. nr.1391/2006, procesul verbal fiind întocmit în mod corespunzător, conținând toate mențiunile necesare pentru individualizarea faptei contravenționale și identificarea persoanei trase la răspundere precum și a agentului constatator. Văzând și disp.art.17 din OG nr.2/2001 instanța constată că nu este incident în cauză nici un motiv de nulitate ce ar trebui fi invocat din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia actului instanța reține că, în măsura în care cuprinde constatări nemijlocite ale agentului constatator cu privire la situația de fapt reținută, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, încheiat cu respectarea exigențelor de formă cerute de lege, de un agent constatator având competență atribuită prin lege, se bucură de prezumția de veridicitate și face dovadă până la proba contrară asupra situației de fapt, sarcina dovedirii unei situații de fapt contrarii sau diferite de cea menționată în actul de sancționare, revenind petentului, prezumția amintită fiind una relativă.
A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, prezumția de legalitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contravenientului - în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea situații de impunitate în toate acele ipoteze în care, dat fiind specificul anumitor contravenții de consumare imediată sau omisive, agentul constatator se află în imposibilitatea obiectivă a administrării unor mijloace de probă suplimentare. De asemenea, o asemenea interpretare, ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte contravenționale de gravitate redusă, de consumare imediată dar foarte numeroase.
Potrivit art. 109 alin.1 din OUG nr.195/2002 “Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac direct de catre politistul rutier” dispoziție legalăce autorizează agentul poliției rutiere, să constate abaterile și să aplice sancțiunile specifice abaterilor rutiere imediat ce au fost constatate. Numai în situațiile expres prevăzute de lege, agentul este obligat să fie dotat în trafic cu mijloace tehnice suplimentare de natură să susțină realitatea săvârșirii anumitor abateri contravenționale (de pildă în cauză abaterilor la regimul vitezei).
Așadar procesul verbal de contravenție are o natură juridică complexă pe de o parte de act administrativ de sancționare, emis de un organ al administrației publice, în regim de putere publică și în vederea executării legii, iar pe de altă parte (în măsura în care agentul constatator a perceput personal fapta imputată petentului) de mijloc de proba preconstituit de agentul constatator (act de constatare).
Faptul că în sistemul de drept național, procesul verbal de constatare și sancționare contravențională se bucură de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate cu privire la cele consemnate în cuprinsul său nu este incompatibilă cu prevederile art.6 din CEDO câtă vreme un just echilibru este menținut între această și dreptul celui interesat de a o răsturna în cadrul unui proces echitabil.
Aceasta este teza forței probante a actului de sancționare care se desprinde din jurisprudența instanței de contencios european a drepturilor omului, reafirmată în mod constant în cauze precum Cauza P. c. României (hot. din 28.06.2011) și Cauza N. G. c. României (hot din 03.04.2012 ) .
În măsura în care în cadrul procesual de soluționare a plângerii sale, persoana sancționată contravențional își afirmă nevinovăția și solicită probe în combaterea prezumției sus-amintite, instanța este ținută să evalueze apărările petentului și probele admise petentului în combaterea actului iar în urma acestei evaluări să aprecieze dacă prezumția de care se bucură procesul verbal atacat se consolidează sau, dimpotrivă, se impune a fi înlăturată.
Dacă în schimb persoana sancționată contravențional se limitează a la critica cele reținute, pe baza constatărilor proprii și nemijlocite, de agentul constatator în actul de sancționare, fără a aduce cel puțin indicii temeinice care să inducă un dubiu rezonabil asupra vinovăției sale, prezumția de veridicitate a procesului verbal rămâne deplin operantă (paragrafele nr.30 și 31 din Hot. pronunțată la 28.06.2011 în cauza P. vs. Romania, paragraful 32 din Hot. din 03.04.2012 pronunțată în cauza N. G. c. României).
În cauză, procesul verbal de constatare și sancționare contravențională a fost întocmit în baza constatărilor nemijlocite ale agentului constatator iar petentul a criticat actul de sancționare fără a prezenta un minim de dovezi de natură să inducă cel puțin un dubiu rezonabil asupra temeiniciei acestuia.
În actul de sancționare s-a reținut faptul că petentul a condus autoturismul fără a purta centura de siguranță în timpul deplasării, de asemenea a vorbit la telefonul mobil fără a utiliza dispozitivul mâini libere și a oprit în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă toate aceste aspecte fiind direct percepute de agentul constatator, așa cum rezultă și din raportul agentului constatator depus la dosar.
În cauză a fost audiat martorul asistent semnatar la procesului verbal, G. C., care a arătat faptul că în calitate de taximetrist a mai fost solicitat de agenții poliției rutiere să semneze procese verbale de contravenție. Acesta și-a recunoscut semnătura aplicată pe procesul verbal însă nu și-a amintit împrejurările în care a semnat actul (f.29 ds).
De altfel, nu percepția martorului asistent, chemat să ateste numai refuzul semnării (refuzul semnării actului fiind un aspect necontestat de petent), este cel care dă forță probantă actului de sancționare în cauza de față ci, raportat la specificul contravențiilor reținute, percepția agentului constatator însuși și faptul că în contra aspectelor consemnate în procesul verbal petentul nu a făcut proba contrară, motiv pentru care instanța reține că procesul verbal se bucură în continuare de prezumția de adevăr recunoscută de lege.
Potrivit art.36 alineatele 1 și 3 din O.U.G. nr.195/2002 „Conducatorii de autovehicule si persoanele care ocupa locuri prevazute prin constructie cu centuri sau dispozitive de siguranta omologate trebuie sa le poarte in timpul circulatiei pe drumurile publice, cu exceptia cazurilor prevazute in regulament.(..) Conducatorilor de vehicule le este interzisa folosirea telefoanelor mobile atunci cand acestia se afla in timpul mersului, cu exceptia celor prevazute cu dispozitive tip «maini libere».
De asemenea conform art.142 din H.G. nr.1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 „ Se interzice oprirea voluntara a vehiculelor: a) in zona de actiune a indicatorului "Oprirea interzisa".
În raport de constatările făcute, în contra cărora petentul nu a făcut proba contrară, agentul constatator a aplicat petentului pentru fiecare din cele trei abateri reținute sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 150 lei și sancțiunea a două puncte de penalizare făcând astfel aplicarea dispozițiilor art.108 alineat 1 litera a) pct.2, 3 și 8, art.99 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 .
Conform art.99 din OUG nr.195/2002 „(1) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa I de sanctiuni urmatoarele fapte savarsite de catre persoane fizice: (2) Amenda contraventionala prevazuta la alin. (1) se aplica si conducatorului de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a).”.
De asemenea potrivit art.108 din OUG nr.195/2002 „ (1) Savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contraventii atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de puncte de penalizare, dupa cum urmeaza: a) 2 puncte de penalizare pentru savarsirea urmatoarelor fapte: 2. folosirea telefoanelor mobile in timpul conducerii, cu exceptia celor prevazute cu dispozitive de tip "maini libere"; 3. nerespectarea obligatiei de a purta, in timpul circulatiei pe drumurile publice, centura de siguranta ori castile de protectie omologate, dupa caz; 8. oprirea neregulamentara”
Analizând sancțiunile aplicate petentului pentru faptele contravenționale reținute în sarcina acestuia instanța reține că acestea au fost aplicate în limite legale, sancțiunile pecuniare cu amendă aplicate în cuantum minim fiind dublate de sancțiuni complementare constând în puncte de penalizare.
De asemenea sancțiunile au fost individualizate pentru fiecare dintre cele trei abateri în parte, cu respectare dispozițiilor art.10 alineat 1 din OG nr.2/2001.
Raportat însă la pericolul social concret al celor trei abateri instanța găsește că aplicarea unei sancțiuni pecuniare și unei sancțiuni nepecuniare pentru fiecare dintre aceste fapte nu apare necesară pentru a garanta atingerea scopului cu precădere preventiv urmărit de legiuitor.
Sancționarea contravențională nu reprezintă un scop în sine ci urmărește prevenirea reiterării în viitor a nerespectării dispozițiilor legale.
Fără a minimiza pericolul social generic al contravențiilor la regimul circulației pe drumurile publice, instanța reține că, în concret, pentru omisiunea petentului de a purta centura de siguranță precum și pentru fapta de a opri în loc interzis, apar suficiente, pentru a garanta în viitor o atitudine mai diligentă din partea petentului în calitate de conducător auto, sancțiuni cu avertismentul dublate și de sancțiunile complementară a aplicării a două puncte penalizare .
Petentul la momentul constatării abaterii conducea autoturismul în interiorul localitatii iar în actul de sancționare agentul nu a descris împrejurări de comitere de natură să confere celor două fapte un pericol social care să facă necesară aplicarea unei amenzi pentru fiecare dintre acestea.
Instanța va menține însă sancțiunea pecuniară în cuantum minim, de 150 lei, dublată de cea complementară de 2 puncte penalizare, pentru abaterea contravențională constând în folosirea telefonului mobil în timpul deplasării și neutilizarea unui dispozitiv tip „mâini libere”, deoarece în același context, al conducerii în interiorul localității, într-o zonă și la o oră cu trafic intens (. 11.50), folosirea telefonului mobil cu nerespectarea prevederilor legale este de natură să distragă pe conducătorul auto de la activitatea de conducere iar abaterea apare instanței ca prezentând un potențial de pericol social mai ridicat.
În raport de considerentele de fapt și de drept expuse instanța va admite în parte plângerea contravențională în sensul înlocuirii celor două sancțiuni pecuniare de câte 150 lei aplicate petentului prin procesul verbal contestat pentru săvârșirea abaterilor contravenționale prevăzute de dispozițiile art. 108 alin.1 litera a) punctele 3 și 8 din OUG nr.195/2002 cu sancțiunea avertismentului și va menține restul dispozițiilor procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul G. V. B. domiciliat în mun. Suceava Bld. G. E. nr.40, ., . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cu sediul în mun.Iași, ..6 județ Iași, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/11.03.2013.
Înlocuiește sancțiunile pecuniare de 150 lei aplicate petentului prin procesul verbal contestat pentru săvârșirea abaterilor contravenționale prevăzute de dispozițiile art. 108 alin.1 litera a) punctele 3 și 8 din OUG nr.195/2002 cu sancțiunea avertismentului.
Menține restul dispozițiilor procesului verbal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri ce se va depune la judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 17.12.2013.
PREȘEDINTE,
D. C. E.
GREFIER,
J. V. G.
Red/teh/ced
20.03.2014, 4ex
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 05-12-2013, Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 01/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
