Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 23758/245/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 19.11.2013
Instanța Constituită din:
PREȘEDINTE: T. I.
GREFIER: L. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul R. C. V. în contradictoriu cu intimatul IPJ IAȘI-S.R., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul convențional al petentului, avocat Ciuruc S., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței faptul că, la data de 14.11.2013, prin Serviciul Registratură, au fost înaintate la dosarul cauzei relațiile solicitate de la intimat, după care:
Instanța procedează la vizionarea, în ședință publică, a CD-ului conținând înregistrarea video efectuată la data de 13.07.2013.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 244 Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului și în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod de procedură civilă, acordă cuvântul în dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Reprezentantul convențional al petentului solicită instanței să dispună admiterea plângerii formulată de către petent împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ întocmit de către IPJ Iași la data de 13.07.2013, având în vedere faptul că petentul a fost sancționat de către poliția rutieră, prin reprezentant, iar această contravenție a fost remarcată printr-un aparat tehnic, pe care îl consideră ca fiind neomologat întrucât prezintă o marjă de eroare, conform ordinului nr. 301/23.11.2005, privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, în sensul că aparatele radar montate pe mașinile de poliție aflate fie în deplasare, fie în staționare, au o marjă de eroare de ±3%, respectiv ±4%, aspect prevăzut la art. 3 din cerințele metrologice și tehnice. În acest sens, depune la dosarul cauzei Ordinul nr. 301/2005.
Precizează faptul că învederează instanței aceste aspecte, și anume, că există marjă de eroare la aceste aparate pentru că, coroborat cu proba din dosar, și anume acest CD, agentul constatator a interpretat o marjă de eroare în plus și nu în minus, în sensul că din vizionare ar reieși faptul că petentul avea o viteză de 98 km/h, arătând că la a doua vizionare a văzut mai puțin. Precizează faptul că aceste aspecte conduc la ideea că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit reținându-se o viteză mai are cu 50 km/h față de limita legală, aplicându-se un anume temei legale, și anume art. 102 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, în sensul că petentul a încălcat normele legale cu privire la traficul rutier în sensul acela, respectiv că a depășit viteza limită legală cu un anumit număr de km. Nefiind acesta numărul de km cu care circula petentul, ar fi trebuit să se aplice un alt temei legal, și anume, depășirea cu peste 10 km/l peste limita legală sau cu 20 km/h peste limita legală, și așa mai departe. Sancțiunea pentru celelalte contravenții prevăzute de temeiurile legale anterior menționate ar fi fost o amendă contravențională, nu și o sancțiune complementare, și anume, cea de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice. Consideră că procesul-verbal este nelegal din acest punct de vedere, în sensul că s-au invocat temeiuri legale care nu sunt conforme cu realitatea și cu situația de fapt.
Pentru aceste considerente, solicită instanței să dispună anularea procesului-verbal de contravenție, în sensul dispunerii anulării procesului-verbal de contravenție ., nr._ întocmit de către IPJ Iași la data de 13.07.2013. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod de procedură penală, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 26.07.2013, petentul R. C. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.07.2013, prin care fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, ca netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței faptul că la data de 13.07.2013, a fost oprit de către organele poliției rutiere în localitatea Poiana, județul Iași, acestea reținând în sarcina sa depășirea vitezei legale cu 51 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h. Petentul a menționat că viteza de 101 km/h, ce i-a fost imputată de către agentul constatator, nu corespunde realității faptice, acesta circulând cu o viteză inferioară celei indicate. S-a mai menționat că agentul constatator nu a dorit să consemneze obiecțiunile formulate de către acesta, iar autoturismul pe care era montat aparatul radar circula din sensul opus de mers, altfel decât stabilesc normele legale în materie.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și a probei testimoniale cu martorul D. B., fiind anexate, în copii certificate, procesul-verbal . nr._/13.07.2013, dovada de circulație, carte de identitate R. C. V..
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (f. 5, 17), în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OUG nr. 80/2013, act normativ aplicabil în considerarea datei formulării cererii.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare la data de 13.09.2013, solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării, a învederat instanței că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._/13.07.2013 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e, constând în aceea că, la data de 13.07.2013 a condus autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare_ pe DN 24, iar în localitatea Poiana, . Iași, a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 101 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, planșe fotografice și înregistrarea video, fiind depuse la dosarul cauzei, următoarele: raportul agentului constatator, atestatul operatorului radar, verificarea metrologică a aparatului radar, CD și planșe fotografice cu înregistrarea contravenției.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 NCPC, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002.
In cauză a fost administrată, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, precum și, pentru intimat, proba cu planșe fotografice și proba cu înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 13.07.2013, petentul R. C. V. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 720 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reținându-se că la data menționată, pe DN 24, în localitatea Poiana, județul Iași, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 101 km/h, aspect constatat cu ajutorul cinemometrului radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fapta anterior menționată constituind contravenție potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic sunt dispozitive destinate măsurării vitezei (art. 6 pct. 20 teza 2 din OUG. nr. 195/2002), iar conform pct. 3.5.1. din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/14 iulie 2009, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din cele arătate mai sus, instanța constată că cinemometrul radar utilizat de către reprezentantul intimatului la măsurarea vitezei și înregistrările efectuate cu ajutorul acestuia îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice, precum și cerințele de conținut prevăzute de normele legale care reglementează acest domeniu, aspect relevat de buletinul de verificare metrologică (f. 36) și de înregistrarea video (f. 33).
De asemenea, în buletinul de verificare metrologică, sunt menționate datele cinemometrului, precum și faptul că aparatul radar poate efectua măsurători în regim staționar sau în regim de deplasare (f. 36), iar operatorul radar este atestat ca operator PYTHON II (f. 35).
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia aparatul radar prezintă o marjă de eroare de 4% la măsurarea vitezei de deplasare a unui autovehicul, instanța reține faptul că Anexa 1 la Norma de metrologie legală NML nr. 021-05, Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), stabilește, în art. 1, cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere, referindu-se atât la cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, cât și la cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare a autovehiculului pe care sunt instalate. În acest sens, cu privire la cerințele metrologice, în art. 3 lit. c, sunt prevăzute erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată fiind de +/- 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h, respectiv +/- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. În regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de +/- 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h, respectiv +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
Având în vedere dispozițiile Ordinului Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/14 iulie 2009, instanța constată că marja de eroare reprezintă o valoare pozitivă sau negativă, că aparatul radar a fost verificat metrologic, fiind emis, în condițiile și cu respectarea dispozițiilor art. 5 din actul normativ menționat, buletinul de verificare metrologică nr._/03.04.2013, valabil un an de la emitere, astfel că instanța apreciază valoarea indicată de aparatul radar ca fiind cea reală.
Relativ la faptul că agentul care a încheiat procesul-verbal, în calitate de agent constatator, nu a fost și operatorul aparatului radar, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează fapta, denumite în mod generic agenți constatatori. Din cuprinsul textului normativ anterior menționat reiese că agentul constatator nu este, de manieră imperativă, persoana care percepe fapta contravențională prin propriile simțuri, ci persoana care constată contravenția prin încheierea procesului-verbal,în sensul de stabilire si descriere a acesteia în cuprinsul actului de sancționare. Acest raționament corespunde și dispozițiilor art. 21 din OG nr. 2/2001, ce nu condiționează calitatea de agent constatator de perceperea faptei ex propriis sensibus, în mod direct și nemijlocit.
O interpretare contrară, ce ar impune existența unei identități între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta și persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecință imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situații în care nu a fost prezent la săvârșirea faptei contravenționale, ceea ce ar presupune, mai ales în ipoteza contravențiilor rutiere,o imposibilitate aproape generală de sancționare a faptelor cu un astfel de caracter.
Mai mult, prin raportare la contravențiile constatate printr-un mijloc tehnic omologat și certificat metrologic, instanța apreciază că trebuie să realizeze o distincție între aptitudinea agentului constatator de a constata săvârșirea contravenției, pe de o parte și aptitudinea persoanei care lucrează cu aparatul cinemometru de a-l opera, pe de altă parte. Din acest punct de vedere, instanța reține că nu este necesar să existe identitate între persoana operatorului aparatului radar și persoana agentului constatator, atribuțiile fiecăruia fiind strict delimitate de dispozițiile legale.
In ipoteza în care actul sancționator se întocmește în baza înregistrării radar a autoturismului condus de petent, agentul constatator întocmește procesul-verbal de contravenție exclusiv în temeiul înregistrării video, al cărei rezultat este comunicat de operatorul calificat al cinemometrului. Astfel, atunci când constatarea săvârșirii unei contravenții se realizează în temeiul unei înregistrări cu un mijloc tehnic, iar nu ex propriis sensibus de către agentul constatator, informația înregistrată de acesta nu este alterată ca urmare a întocmirii actului sancționator de un alt agent decât operatorul radar.
În cauză, agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat să desfășoare activități cu sistemul de supraveghere a traficului și măsurare a vitezei (atestat f. 35), iar procesul-verbal a fost întocmit de un agent de politie folosit la oprire, menționat în cuprinsul procesului-verbal, după ce i s-a comunicat prin stație viteza înregistrată, fiind respectate, deci, dispozițiile legale amintite mai sus.
Sub aspectul neutilizării modelului prevăzut în anexa 1D, instanța reține că, astfel cum prevede art. 181 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, în ipoteza în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Potrivit acestei anexe, actul sancționator trebuie să cuprindă rubrica „înregistrat cu”, rubrică ce impune menționarea unor date apte să identifice aparatul radar. Astfel, deși procesul-verbal contestat în prezenta cauză nu conține mențiunile prevăzute de anexa 1D prin raportare la specificul contravenției reținute în sarcina petentului, instanța reține că absența acestor elemente nu atrage nulitatea actului sancționator în condițiile în care petentul nu a indicat și nici nu a făcut dovada vătămării suferite.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt netemeinice..
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 13.07.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Având în vedere faptul că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul de poliție, instanța apreciază că faptele constatate personal de către acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să solicite instanței încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Având în vedere principiile anunțate, instanța reține că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip R. PYTHON II model AM 185/2001, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video JE_, fiind îndeplinite cerințele art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. Din buletinul de verificare metrologică (f. 36) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Din înregistrarea video, suport CD (f. 33), precum și din planșele fotografice anexate la dosarul cauzei (f. 34) se observă că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ circula cu viteza de 101 km/h, astfel cum s-a reținut în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, pe un sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum din localitatea Poiana, județul Iași, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Din aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și că petentul, deși prin plângerea formulată a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002R au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul R. C. V., cu domiciliul în G., .. 95, județul G., având CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI – BIROUL RUTIER, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.07.2013.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/13.07.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. I. L. M.
Red./Tehnored./T.I.
4 ex./29.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
