Pretenţii. Sentința nr. 9443/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9443/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 29204/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9443/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârât ASOCIAȚIA L. . PT 5 N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ordine de pe lista de ședință, se constată lipsa părților.
Instanța față de lipsa părților pentru a respecta dreptul la apărare al acestora, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată faptul că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante, ,după care,
Instanța, in temeiul dispozițiilor art. 167 Cod Procedură Civilă, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ, instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 24.09.2012 sub nr._ reclamanta S.C. C. S.A. – Iași, în insolvență, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta ASOCIAȚIA L. . PT 5 N. să fie obligată la plata următoarelor sume:
- 3088, 17 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în intervalul 12._;
-_, 35 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata la termen a sumelor datorate pentru intervalul 11.2006 – 04.2012;
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în baza realțiilor contractuale stabilite cu pârâta, a furnizat energie termică pentru încălzire și pentru apă caldă menajeră.
Contractul încheiat a dat naștere pentru reclamantă la obligația de a furniza agent termic și la dreptul de a încasa contravaloarea prețul serviciilor prestate.
În temeiul contractului, reclamanta a emis facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, facturi care nu au fost contestate de către pârâtă.
Reclamanta a arătat că a încercat soluționarea divergențelor pe calea concilierii directe, conform prevederilor art. 7201 C. proc. civ., invitând pârâta la conciliere, însă pârâta nu a dat curs invitației.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului civil, art. 1270, art. 1516 alin. (1), Legea nr. 325/2006, Ordinul A.N.R.S.C. nr. 483/2008.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ. reclamanta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în lipsa părților.
În condițiile art. 114¹ alin. 2 din Codul de procedură pârâtei i-au fost comunicate copie de pe cererea de chemare în judecată și de pe înscrisurile depuse de reclamantă, cu mențiunea că poate depune întâmpinare, însă pârâta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat apărări în cauză.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Din oficiu, apreciind că este utilă soluționării cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu expertiza contabilă, fiind depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă realizat de expert contabil L. I..
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:
- 3088, 17 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în intervalul 12._;
-_, 35 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata la termen a sumelor datorate pentru intervalul 11.2006 – 04.2012;
Instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile în cauză în vederea determinării cuantumului exact al sumelor datorate de pârâtă.
Potrivit concluziilor raprotului de expertiză, pârâta datorează reclamantei sumele de:
- 3088, 17 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în intervalul 12._;
- 5222, 97 lei – penalități de întârziere calculate pentru intervalul 11.2006 – 04.2012;
- 9864, 05 lei, sold penalități existent la data de 01.11.2006, respectiv penalități calculate pentru facturi anterioare anului 2006;
- 88, 33 lei, reprezintă erori de calcul.
În raport de concluziile expertizei contabile, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile calculate pentru debitele mai vechi de trei ani.
În raport de data emiterii facturilor fiscale pentru care au fost calculate penalitățile, instanța apreciază că prescripția este supusă dispozițiilor Decretului nr. 167/1958.
Instanța apreciază că prezenta cererea vizează raporturi juridice patrimoniale, or drepturile patrimoniale sunt supuse prescripției extinctive potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 potrivit cu care “dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacã nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Decret „termenul prescripției este de 3 ani” iar conform art. 7 alin. (1) din același act normativ „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”.
Conform art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 „dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul”.
Potrivit art. 1 alin. (2) din decret, „odatã cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”.
Termenul de prescripție al dreptului la acțiune privind debitul principal a început să curgă de la data scadenței menționate în cuprinsul fiecărei facturi emise pentru preț.
Conform art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958, „prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, facuta de cel în folosul cãruia curge prescripția”.
Faptul plății debitului principal are o dublă semnificație, respectiv stingerea obligației principale, dar și recunoașterea dreptului de creanță al creditorului, drept de creanță care privește atât obligația principală, cât și accesoriile acesteia, accesorii ce își au izvorul în convenția părților.
Din coroborarea textelor de lege mai sus-menționate și a argumentelor invocate rezultă că penalitățile de întârziere – accesorii față de debitul principal – pot fi cerute cel mai târziu până la împlinirea unui termen de 3 ani, calculat de la data achitării integrale a debitului principal.
În raport de aceste considerente, instanța constată că sunt prescrise penalitățile de întârziere calculate pentru achitarea cu întârziere a facturilor_/30.11.2006,_/31.12.2006,_/31.01.2007,_/28.02.2007,_/31.03.2007,_/30.04.2007, U-335/31.05.2007, U-8745/30.06.2007, U-_/31.07.2007, U-_/31.08.2007, U-_/30.09.2007, U-_/31.10.2007, U-_/30.11.2007, U-_/31.12.2007, U-_/31.01.2008, U-_/29.02.2008, U-_/31.03.2008 și parțial (numai cu privire la suma de 0, 35 lei) pentru U-_/30.04.2008, penalități care însumează 4191, 16 lei.
În consecință suma de 4191, 16 lei, reprezentând penalități de întârziere, urmează a fi respinsă, ca prescrisă.
Cu privire la restul sumelor solicitate de reclamantă, instanța reține următoarele aspecte:
În temeiul contractului de furnizare a energiei termice nr. 113/04.01.2005, între reclamantă și pârâtă s-au desfășurat relații comerciale care au generat drepturi și obligații corelative pentru ambele părți. Astfel, reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtei energie termică urmând să emită facturile fiscale corespunzătoare, iar pârâta s-a obligat să achite contravaloarea energiei termice furnizate de către reclamantă la termenul indicat în cuprinsul facturilor.
Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit contractului mai sus-menționat, astfel cum rezultă din facturile depuse la dosarul cauzei.
Factura fiscală reprezintă un document cotabil, care, dacă este acceptat de către destinatar, face dovada existenței unui contract consensual și a executării obligațiilor ce derivă din respectivul contract. În cauza de față facturile emise de reclamantă atestă executarea obligațiilor izvorâte din contractul de furnizare nr. 113/04.01.2005.
Facturile au fost emise pe baza indicilor de consum ai sistemelor de măsură. Determinarea consumului se face, potrivit art. 7 și 8 din contract, precum și în condițiile prevăzute în anexa nr. 8 la contract, consumul fiind consemnat într-un proces-verbal semnat de părți pe baza citirii indexului contoarelor și cantităților de energie termică livrată.
Utilizatorul are, conform art. 19 alin. (1) din contract, dreptul să conteste facturile în termen de 5 zile de la data primirii lor.
Pârâta nu a făcut dovada contestării facturilor emise de către reclamant.
De asemenea, pârâta nu a invocat faptul că ar fi vorba în cauză de un contor de branșament defect, ceea ce ar fi putut să genereze neconcordanțe între cantitatea de agent termic înregistrată și cea efectiv furnizată.
Conform art 969 C civ convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, iar potrivit art 1073 C civ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare.
Potrivit art. 16 lit. a) din contract, utilizatorul are obligația să achite, în termenele stabilite, contravaloarea energiei termice furnizate.
Art. 12 din contract stabilește un termen de plată al sumelor menționate în facturi de 15 zile lucrătoare de la data expedierii facturilor sau în termen de 15 zile de la data confirmării de primire.
Scadența obligației de plată era menționată în cuprinsul fiecărei facturi, termenul de plată fiind îndeplinit pentru fiecare obligație în parte.
Pârâta nu a respectat obligația de plată a serviciilor furnizate de reclamantă neachitând facturile emise, astfel cum rezultă din facturile depuse la dosarul cauzei și din fișa componență sold client.
Conform art. 1169 C. civ., cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească.
Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei.
În cazul obligațiilor de a da sau de a face, în situația în care creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea obligației corelative a debitorului se prezumă cât timp acesta din urmă nu dovedește executarea.
În prezenta cauză instanța apreciază că prin depunerea la dosarul cauzei a Contractului de furnizare a energiei termice nr. 113/04.01.2005 (f. 7-11) și a facturilor fiscale emise în baza contractului creditorul-reclamant a dovedit existența creanței pe care o deține împotriva pârâtei.
Potrivit principiului menționat mai sus, cât timp pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației corelative de plată a prețului, se prezumă neexecutarea acesteia și prin urmare pretențiile reclamantei sunt întemeiate privind obligarea pârâtei la plata cheltuilielor aferente serviciilor prestate sunt întemeiate, motiv pentru care instanța va admite cererea cu privire la suma de 3088, 17 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în intervalul 12._.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, suma de 9864, 05 lei, reprezentând sold penalități existent la data de 01.11.2006, nu va fi acordat, întrucât excede intervalului pentru care a fost învestită instanța, aceste penalități fiind calculate pentru neplata sau plata cu întârziere a facturilor nr._/31.01.2006,_/28.02.2006,_/31.03.2006,_/30.04.2006,_/31.05.2006,_/30.06.2006,_/31.07.2006,_/31.08.2006,_/30.09.2006 și_/31.10.2006, care au fost emise anterior lunii noiembrie 2006.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere în sumă de 1031, 83 lei, acestea sunt datorate de pârâtă în temeiul art. 18 din contract.
Rezultă că restul penalităților de întârziere, în cuantum de 1031, 83 lei, sunt datorate de către pârâtă, și urmează a fi obligată aceasta să achite suma mai sus-menionată reclamantei.
Instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea reclamantei ., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului, nr. 25, jud. Iași, în insolvență, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE LOCATARI . – PT 5 N., cu sediul în Iași, ., jud. Iași.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 3088, 17 lei, reprezentând contravaloare energie termică aferentă intervalului decembrie 2010 – octombrie 2011.
Constată că suma solicitată cu titlu de penalități calculate pentru achitarea cu întârziere a facturilor nr._/31.01.2006,_/28.02.2006,_/31.03.2006,_/30.04.2006,_/31.05.2006,_/30.06.2006,_/31.07.2006,_/31.08.2006,_/30.09.2006 și_/31.10.2006 excede intervalului pentru care a fost învestită instanța.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1068,49 lei, reprezentând penalități calculate pentru plata cu întârziere a facturilor nr._/31.01.2006,_/28.02.2006,_/31.03.2006,_/30.04.2006,_/31.05.2006,_/30.06.2006,_/31.07.2006,_/31.08.2006,_/30.09.2006 și_/31.10.2006.
Admite excepția prescripției dreptului de a solicitat penalități de întârziere calculate pentru achitarea cu întârziere a facturilor nr._/30.11.2006,_/31.12.2006,_/31.01.2007,_/28.02.2007,_/31.03.2007,_/30.04.2007, U-335/31.05.2007, U-8745/30.06.2007, U-_/31.07.2007, U-_/31.08.2007, U-_/30.09.2007, U-_/31.10.2007, U-_/30.11.2007, U-_/31.12.2007, U-_/31.01.2008, U-_/29.02.2008, U-_/31.03.2008 și parțial (numai cu privire la suma de 0, 35 lei) pentru U-_/30.04.2008.
Respinge cererea reclamantei privind oligarea pârâtei la plata sumei de 4191, 16 lei, ca fiind prescrisă.
Admite în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 1031, 83 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/27.09.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9932/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9437/2013. Judecătoria... → |
|---|
