Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 06.12.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 13.12.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

La data de 20.09.2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. de dosar_/245/2013 cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A. în contradictoriu cu pârâții P. S. ȘI P. E. , prin care se solicita pronunțarea unei hotărâri prin care acesta să fie obligați la plata sumei de 266,72 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada martie 2012 - ianuarie 2013, și 48,87 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei septembrie 2010 - ianuarie 2013 . De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de promovarea acțiunii.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în fapt, a încheiat cu pârâții contractul de salubritate nr._/28.06.2007, prin care reclamanta s-a obligat să colecteze, să transporte și să depoziteze reziduurile menajere pentru pârât, aceasta având obligația de a achita prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă. S-a susținut totodată că, în baza art. 6 pct.5 din contract, la acest debit au fost calculate penalități, aplicându-se un coeficient de penalizare de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, ’’egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare’’ - conform art.42, alin. 10, lit.b din L.nr.51/2006 - privind serviciile comunitatre de utilități publice și O.U.G. nr.88/2010. Totodată reclamanta a mai precizat că respectivul contract îl obligă pe pârât la respectarea clauzelor sale și că reclamanta a încercat rezolvarea amiabilă, convocând pârâții la conciliere.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 din Codul civil.

Acțiunea a fost legal timbrată, fiind achitată o taxă judiciară de timbru în valoare de 26 lei.

La cererea de chemare în judecată au fost anexate fotocopii de pe următoarele înscrisuri: contractul de salubritate nr._/28.06.2007, invitație la conciliere, dovada primirii acesteia de către pârât, fișă calcul majorări de întârziere, facturi fiscale.

Legal citați, pârâții nu a depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:

La data de 28.06.2007 s-a încheiat între reclamanta S.C. S. S.A. și pârâții P. S. ȘI P. E. contractul de prestări servicii nr._, prin care reclamanta se obliga să ridice și să transporte reziduurile menajere din locația menționată în contract, iar pârâții se obliga să achite prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă.

Potrivit art. 6 pct. 5 din contract, pârâții client avea obligația de a plăti contra valoarea serviciilor prestate în termenul legal.

Ținând seama de momentul încheierii actului juridic în cauză, de dispozițiile art.6 alin.2 din Noul Cod Civil, instanța a avut în vedere dispozițiile de drept material incidente la momentul încheierii contractului nr._ din 13.03.2008, respectiv dispozițiile Codului civil din 1864.

Potrivit art. 969 C.civ, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 C.civil, reclamanta are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la daune interese, astfel că dacă pârâta a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă, aceasta este obligată la plata prețului.

Instanța reține că, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar, pârâții datorează reclamantei, în temeiul contractului de salubritate anterior menționat, suma de 266,72 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada martie 2012 -ianuarie 2013.

În speță, instanța reține că reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile sus-menționate, iar pârâții – debitori nu a făcut dovada executării acestei creanțe.

În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept prezentate, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a-l obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 266,72 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada martie 2012 -ianuarie 2013.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, instanța reține că potrivit art. 6 pct. 6 din contractul părților, în cazul neîndeplinirii obligației de plată, de la data scadenței beneficiarul va plăti în afara sumei datorate și majorări de întârziere conform legilor în vigoare.

Față de aspectele învederate anterior instanța reține că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.

Față de aceste considerente, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 din Codul civil, pârâții fiind de drept în întârziere, părțile contractând expres că debitorul va fi în întârziere la momentul scadenței.

În speță, instanța reține că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere pentru sumele datorate de către pârât, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor – 0,04%.

Pentru motivele de drept și de fapt expuse, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a-l obliga pe pârâții P. S. ȘI P. E. la plata către reclamantă a sumei de 44 lei, cu titlu de penalități de întârziere din care 21,81 lei aferente perioadei septembrie 2010 – februarie 2012, și 27,06 lei aferente perioadei martie 2012-ianuarie 2013.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța reține că pârâții sunt în culpă în ceea ce privește declanșarea prezentului proces și urmează a o obliga la plata către reclamantă a sumei de 61 lei, cu acest titlu, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și cheltuieli de mediere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta .>, prin reprezentant legal A. I. – director general, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții P. S. și P. E. ambii cu domiciliul în loc. L. Cetațuii, .,..