Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 21853/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârât ASOCIAȚIA P. ., . P. ., . ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2013.susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă și când instanța din lipsa de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astazi,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
Prin cererea înregistrată la data de 13.07.2012 și precizată la data de 04.12.2012 (f. 25) reclamanta ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a chemat în judecată pârâtul ASOCIAȚIA DE proprietari ., . acesteia la plata următoarelor sume:
-_, 66 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 11._;
-_, 91 lei cu titlu de peanlități de întârziere pentru intervalul 11.2006 – 04.2012.
În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei, în temeiul contractului nr. 77/17.01.2011, energie termică și a emis facturile corespunzătoare.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor menționate în facturi. Întrucât nu a achitat sumele facturate, reclamantul a calculat penalități de întârziere în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din convenție.
În drept au fost invocate prevederile art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. (1) și art. 1169 C. civ., Legea nr. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Pârâtul, legal citat, a depus la dosarul cauzei precizări scrise cu privire la cererea formulată de reclamant, arătând următoarele aspecte: nu au fost atașate facturile de penalități, penalitățile nu au fost confirmate la inventarierea anuală, coloana valoare factură emisă lipsește în tot modul de calcul, astfel încât nu se poate verifica dacă au fost respectate prevederile art. 42 din Legea nr. 51/2006, sunt incluse în calculul total al penalităților penalități calculate pentru anii 2003, 2004, 2005, penalitățile sunt mai mari decât debitul principal, nu sunt depuse facturile aferente perioadei noiembrie 2005 – decembrie 2006, contractu nr. 111/22.01.2009 nu putea sta la baza emiterii facturilor din perioada ianuarie 2007 – decembrie 2008.
În raport de toate aceste critici, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu expertiza contabilă.
La data de 15.10.2013 a fost depus la dosarul cauzei raportul de exepertiză contabilă, întocmit de expertul N. L..
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
La termenul din 15.11.2013 instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția contradictorie a părților excepția presripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele datorate pentru un interval anterior mai mare de 3 ani.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune:
Legea aplicabilă prescripției este, în raport de momentul începerii acesteia, Decretul nr. 167/1958.
Debit principal.
Reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata contravalorii agentului termic furnizat în intervalul 11._.
Pretențiile reclamantului au în mod evident natură patrimonială, fiind supuse termenului general de prescripție de trei ani, termen care începe să curgă de la data scadenței.
Termenul de prescripție curge neîntrerupt, cu excepția cazului în care a intervenit suspendarea sau întreruperea termenului.
Analizând concluziile raportului de expertiză, instanța reține că reclamantul a emis facturi pentru energie termică, separat, pentru energia termică necesară preparării apei calde menajere, repsectiv pentru energia termică pentru încălzire.
Sumele menționate în cuprinsul facturilor nu au fost achitate de beneficiarul – pârât, debitele fiind stinse parțial prin compensare cu valoarea cupoanelor de ajutor la plată agentului termic.
Plățile efectuate, chiar dacă ar avea semnificația unui caz întrerupător de prescripție, întreruperea a operat doar în măsura plății și a produs efecte doar în raport de penalitățile calculate pentru suma care a fost stinsă prin compensare.
Astfel, pentru sumele datorate cu titlu de contravaloare energie termică care au avut scadența anterior datei de 13.07.2009 a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Aceste sume sunt evidențiate clar în raportul de expertiză – anexa I -(f. 199 – 200) de la pozițiile 1- 44 inclusiv.
În raport de concluziile de mai sus, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la suma de_, 61 lei.
Penalități.
Verificând documentele de penalități, instanța constată că reclamanta emite facturi pentru aceste penalități, facturile de penalități cuprinzând penalități calculate pentru facturile aflate în sold și care sunt emise pentru debitele principale scadente anterior emiterii facturilor de penalități.
Deși din punct de vedere al legii civile, emiterea facturilor pentru penalități nu este necesară, acestea fiind datorate în temeiul contractului, reclamanta emite aceste facturi pentru a exista o justificare în contabilitatea societății cu privire la aceste sume precum și pentru a a aduce la cunoștința clientului valoarea penalităților datorate.
Emiterea facturilor pentru penalități nu poate, în nici un caz, să facă să curgă un nou termen de prescripție pentru penalități.
Penalitățile se prescriu odată cu debitul principal, emiterea unei facturi distincte pentru penalități neavând semnificația unui act întrerupător de prescripție, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție a dreptului de a solicita penalitățile de întârziere începe să curgă de la scadența obligatiei de plată a debitului principal generator de penalități.
Termenul de prescripție mai sus-menționat a fost întrerupt prin plata debitului principal.
În raportul de expertiză, la situația penalităților – tabel nr. 1 – expertul a indicat data scadenței fiecărui debit principal în parte, dată în raport de care urmează a fi calculată și prescripția dreptului de a solicita penalitățile de întârziere, știut fiind faptul că penalitățile se prescriu odată cu debitul principal.
Se poate observa cu claritate faptul că pentru debitele principale (generatoare de penalități) aferente intervalului noiembrie 2006 – mai 2009 s-a împlinit termenul de prescripție, ceea ce înseamnă că pentru penalitățile calculate pentru aceste debite principale s-au prescris odată cu acestea.
Rezultă că penalitățile de întârziere menționate de expert în tabelul nr. 2 (f. 203 – 204) la pozițiile 14 – 45 inclusiv sunt prescrise.
Pentru aceste argumente instanța va admite excepția prescripției și va respinge cererea cu privire la penalitățile de întârziere prescrise, în cuantum de 8840, 15 lei (conform calculelor efectuate de instanță în raport de datele oferite de raportul de expertiză).
3. Cu privire la restul sumelor solicitate de reclamant.
Potrivit contractului nr. 479/01.03.2002 și, ulterior, potrivit contractului nr. 77/17.01.2011, pârâtul – utilizator avea obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor – art. 16 lit. din contractul nr. 479/01.03.2002, respectiv art. 9 pct. 1 din contractul nr. 77/17.01.2011.
Cum reclamantul, prin depunerea la dosarul cauzei a convențiilor de furnizare a agentului termic, a anexelor la aceste convenții și a facturilor emise în temeiul acestora, a făcut dovada existenței obligație de a face în sarcina pârâtului, revine acestuia din urmă sarcina de a dovedi îndeplinirea obligației corelative de plată a debitelor principale, reprezentând contravaloarea agentului termic furnizat.
Întrucât pârâtul nu a depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte îndeplinirea obligației de plată a sumelor menționate în cuprinsul facturilor emise de furnizor, potrivit concluziilor raportului de expertiză, necontestate de pârât, acesta datorează reclamantului suma de 5492, 01 lei, cu titlu de debit principal.
Penalitățile sunt datorate de pârât în temeiul art. 18 din contractul nr. 479/01.03.2002, respectiv art. 18 alin. (2) din contractul nr. 77/17.01.2011, motiv pentru care instanța va admite parțial cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la penalități de întârziere, numai în limita penalităților care nu sunt prescrise, respectiv va obliga pârâtul să achite penalități de 1343, 17 lei
În ceea ce privește cererea expertului de majorare a onorariului, instanța, în raport de volumul de muncă, de complexitatea expertizei, de valoarea creanțelor expertizate, urmează să o admită parțial, numai în limita unui onorariu total în cuantum de 2000 lei.
Constatând că reclamantul a achitat un onorariu provizoriu de 500 lei, va obliga pe acesta să achite doar diferența de onorariu de 1500 lei.
Executorie în ceea ce privește onorariul expertului contabil.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitul principal și penalitățile de întârziere mai vechi de 3 ani, după cum urmează:
-sunt prescrise debitele principale aferente facturilor menționate în tabelul din anexa 1 la raportul de expertiză (f. 199 – 200) de la pozițiile 1- 44 inclusiv;
-sunt prescrise penalitățile de întârziere aferente debitelor principale prescrise, penalități evidențiate în tabelul nr. 2 anexa la raportul de expertiză (f. 203 – 204) la pozițiile 14 – 45 inclusiv;
Respinge cererea reclamantului cu privire la sumele prescrise, după cum urmează:
-debit princial:_, 61 lei;
-penalități de întârziere: 8840, 15 leii.
Admite cererea reclamantului în parte și obligă pârâtul să achite reclamantului sumele de 5492, 01 lei, cu titlu de debit principal și suma de 1343, 17 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Cenzurează onorariul expertului desemnat și stabilește onorariu definitiv în cuantum de 2000 lei.
Constatată că reclamantul a achitat onorariu provizoriu de 500 lei și obligă recalamantul să achite diferență de onorariu expert de 1500 lei.
Executorie în ceea ce privește onorariul expertului.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/07.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 9957/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9108/2013. Judecătoria... → |
|---|
