Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 22399/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE- C. D. B.
Grefier- D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . contradictoriu cu pârâta V. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 NCPC verifică și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina; estimează durata procesului la un termen de șase luni.
Față de proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă, în temeiul art. 254 (1) NCPC instanța o încuviințează, putând duce la dezlegarea pricinii. Din oficiu, instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru pârâtă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ la data de 15.07.2013, reclamanta S.C. S. S.A. prin reprezentant legal a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care parata V. A. si să fie obligata la plata sumei de 408,27 lei reprezentând preț iar suma de 67,28 lei reprezintă penalități de întârziere, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii salubritate nr._/2009 care constă în obligația reclamantei in colectarea, transportul si depozitarea deseurilor municipale (art.1)
Precizează că pârâta nu și-a achitat obligațiile contractuale privind plata prețului și a acumulat un debit de 408,27 lei reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise in perioada februarie 2011-ianuarie 2013.
Precizează că s-au aplicat penalități de întârziere prin aplicarea unui coeficient de penalizare de 0,10%; 0,05%; 0,04 % pentru fiecare zi de întârziere conform Legii nr.51/2006; Legii nr.210/2005; OUG nr.39/2010 si OUG nr.88/2010.
Arată că pârâtului i-a fost trimisa adresa cu numărul_/21.03.2013 si în vederea realizării concilierii directe, cu confirmare de primire, procedura rămânând fără nici un rezultat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1516 C.civ. în dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisurile depuse odată cu cererea.
Cererea a fost legal timbrată.
În conformitate cu disp. art. 112 pct. 5 alin. 1 C.pr.civ. reclamanta a depus, în copie, următoarele înscrisuri: adresa de invitație la conciliere, contractul de prestări servicii, facturile fiscale, tabel cu calculul penalităților de întârziere.
Pârâta, legal citata, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Instanța în temeiul art. 167 C.pr.civ. a încuviințat si s-au administrat proba cu înscrisurile anexate la cerere și depuse la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 5 din NCC, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Aceleași prevederi sunt cuprinse și în dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, care stabilesc că dispozițiile Codului civil se aplicã tuturor actelor și faptelor încheiate sau, dupã caz, produse ori sãvârșite dupã ., precum și situațiilor juridice nãscute dupã .. Întrucât, în cauză, contractul dintre părți s-a încheiat in anul 2009, când erau în vigoare dispozițiile Codului civil abrogat în prezent, instanța va face aplicarea acestora în cauza de față.
In anul 2009 s-a încheiat între reclamanta S.C. S. S.A. și parata V. A. contractul de prestări servicii nr._/2009 prin care reclamanta se obliga la colectarea, transportul si depozitarea deseurilor municipale la adresa menționată, iar pârâta are obligația de a achita prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă.
Cu privire la capătul 1 de cerere privind prețul serviciilor de salubrizare, instanța reține că potrivit art. 969 C.civ. „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Instanța reține că potrivit facturilor fiscale depuse la dosar pârâtul datorează reclamantei suma de 408,27 lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor de salubrizare furnizate de reclamantă.
Din analiza art. 249 NCPC, care prevede că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, rezultă că reclamantul - creditor care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic ala cesteia, iar pârâtul - debitor care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
În speță, instanța reține că reclamanta-creditoarea a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile sus-menționate, iar pârâta nu a făcut dovada executării acestei creanțe.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept prezentate, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 408,27 lei cu acest titlu.
Cu privire la capătul de cerere 2 privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, instanța reține că potrivit art. 8 pct. 3 din contract, în cazul neîndeplinirii obligației de plată, de la data scadenței beneficiarul va plăti în afara sumei datorate și majorări de întârziere conform legilor în vigoare.
Față de aspectele învederate anterior instanța reține că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.
Față de aceste considerente, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 C.civ, debitorul fiind de drept în întârziere, părțile contractând expres că debitorul va fi în întârziere la momentul scadenței.
În speță, instanța reține că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere pentru sumele datorate de pârât, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor.
În concluzie, pentru motivele de drept și de fapt expuse, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 67,28 lei cu acest titlu.
În ce privește cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 C.pr.civ. instanța reține că pârâtul este în culpă în ce privește declanșarea prezentului proces și urmează a obliga pe acesta și la plata către reclamantă a sumei de 50,5 lei cu acest titlu, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor efectuate pentru mediere, instanța reține că parcurgerea acestei proceduri nu era una obligatorie la momentul efectuării acesteia și nu există reglementată vreo sancțiune în cazul neîndeplinirii procedurii. Instanța reține că aceste cheltuieli nu pot fi asimilate unor cheltuieli de judecată, întrucât nu au fost efectuate în vederea soluționării cauzei, ci înainte de sesizarea instanței de judecată în vederea rezolvării pe cale amiabilă a diferendului dintre părți. Pe cale de consecință va respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordarea a contravalorii cheltuielilor efectuate cu medierea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulate de . sediul in Iasi, Soseaua N. nr.43 in contradictoriu cu parata V. A. cu domiciliul in Iasi, ., ., apt.4
Obliga parata la plata sumei de 408,27 lei reprezentand contravaloare facturilor de salubritate emise in perioada februarie 2011-ianuarie 2013 precum si penalitati in cuantum de 67,28 lei aferente debitului principal.
Obliga paratul la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 50,5 lei reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar si respinge ca neintemeiata cererea de acordare a cheltuielilor de mediere.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac urmand a fi inaintata la Judecatoria Iasi.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 19.11.2013
Președinte, Grefier,
C.D.B. D.V.
Red./teh. CDB
12.12.2013 - 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Hotărâre din 02-12-2013, Judecătoria IAŞI → |
|---|
