Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 15.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 22.11.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

La data de 08.05.2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. de dosar_ cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A. în contradictoriu cu paratul P. I. , prin care se solicita pronunțarea unei hotărâri prin care acesta să fie obligat la plata sumei de 345,67 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada mai 2010- decembrie 2012, și 119,32 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei mai 2010- decembrie 2012. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de promovarea acțiunii.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în fapt, a încheiat cu paratul contractul de salubritate nr._/24.08.2004, prin care reclamanta s-a obligat să colecteze, să transporte și să depoziteze reziduurile menajere pentru pârât, aceasta având obligația de a achita prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă. S-a susținut totodată că, în baza art.5 pct.4 din contract, la acest debit au fost calculate penalități, aplicându-se un coeficient de penalizare de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, ’’egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare’’ - conform art.42, alin. 10, lit.b din L.nr.51/2006 - privind serviciile comunitatre de utilități publice și O.U.G. nr.88/2010. Totodată reclamanta a mai precizat că respectivul contract îl obligă pe pârât la respectarea clauzelor sale și că reclamanta a încercat rezolvarea amiabilă, convocând paratul la conciliere.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 din Codul civil.

Acțiunea a fost legal timbrată, fiind achitată o taxă judiciară de timbru în valoare de 48 lei si timbru judiciar de 1,5 lei.

La cererea de chemare în judecată au fost anexate fotocopii de pe următoarele înscrisuri: contractul de salubritate nr._/24.08.2004, invitație la conciliere, dovada primirii acesteia de către pârât, fișă calcul majorări de întârziere, facturi fiscale.

Legal citat, paratul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.

În cursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:

La data de 24.08.2004 s-a încheiat între reclamanta S.C. S. S.A. și paratul P. I. contractul de prestări servicii nr._ prin care reclamanta se obliga să ridice și să transporte reziduurile menajere din locația menționată în contract, iar paratul se obliga să achite prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă.

Potrivit art. 5 pct. 3 din contract, paratul client avea obligația de a plăti contra valoarea serviciilor prestate în termenul legal.

În conformitate cu dispozițiile art. 1361 C.civ principala obligație a pârâtului, în calitate de beneficiar al serviciilor furnizate de reclamantă, este aceea de plată a prețului la ziua și locul determinat în contract (scadentă la data prevăzută în facturi). Față de aceste prevederi coroborate cu dispozițiile articolului 969 C.Civ. care stipulează faptul că toate convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța constată faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, prin acordul său de voință.

Având în vedere dreptul creditorului de a obține îndeplinirea exactă a obligației, în conformitate cu dispozițiile articolului 1073 C.cv, instanța consideră temeinică acțiunea reclamantei cu privire la obligarea pârâtului la achitarea debitului.

Instanța reține că, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar, paratul datorează reclamantei, în temeiul contractului de salubritate anterior menționat, suma de 345,67 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada mai 2010- decembrie 2012.

În speță, instanța reține că reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile sus-menționate, iar paratul – debitor nu a făcut dovada executării acestei creanțe.

În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept prezentate, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a-l obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 345,67 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada mai 2010- decembrie 2012.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, instanța reține că potrivit art. 5pct. 4 din contractul părților, în cazul neîndeplinirii obligației de plată, de la data scadenței beneficiarul va plăti în afara sumei datorate și majorări de întârziere conform legilor în vigoare.

Față de aspectele învederate anterior instanța reține că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.

În speță, instanța reține că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere pentru sumele datorate de către pârât, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor – 0,04%.

Pentru motivele de drept și de fapt expuse, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a-l obliga pe paratul P. I. la plata către reclamantă a sumei de 119,32 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei mai 2010- decembrie 2012.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța reține că paratul este în culpă în ceea ce privește declanșarea prezentului proces și urmează a o obliga la plata către reclamantă a sumei de 84 lei, cu acest titlu, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar si cheltuieli de mediere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. S. S.A., cu sediul în Mun. Iași, Șoseaua Națională, nr. 43, județul Iași, în contradictoriu cu pârâtul P. I., cu domiciliul în Mun. Iași, ., ., parter, ..

Obligă pe pârâtul P. I. să plătească reclamantei suma de 345,67 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor de salubritate, emise în perioada mai 2010 – decembrie 2012, și suma de 119,32 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei mai 2010 – decembrie 2012.

Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 84,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel la Tribunalul Iași în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 22 noiembrie 2013.

Președinte, Grefier,

V. V. C. C. D. C.

RED./ TEHNORED.:V.V.C.

06.01.2014/ 4ex.