Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 13653/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier F. C.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant JUDEȚUL IAȘI -CONSILIUL JUDEȚEAN IAȘI și pe pârât P. E., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 10.09.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de azi când,
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul Județul Iași – Consiliul Județean Iași a chemat în judecată pârâta P. E. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 7177,74 euro, reprezentând dobânda anuală, calculată la restul de preț al cabinetului medical vândut cu plata în rate, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1699/2007.
Cererea este scutită de la plata timbrului judiciar și a taxei judiciare de timbru.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că, în fapt, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1699/2007, prin care pârâta a cumpărat de la Consiliul Județean Iași imobilul situat în Iași, .. 2, la prețul de_,55 euro, cu plata în rate. În convenția părților, la articolul 9, s-a stipulat că „în situația în care se va stabili ulterior încheierii contractului, de către legiuitor, printr-un act normativ achitarea de către cumpărător a unei dobânzi la ratele prevăzute pentru achitarea restului de preț, acesta are obligația de a o achita”.
Vânzarea a fost perfectată în baza OUG 110/2005, care a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 871/2007, fiind emisă apoi OUG 68/2008, unde s-a stipulat la art. 12 lit. c „perceperea unei dobânzi anuale cel puțin egale cu rata de referință stabilită de Comisia Europeană pentru România și publicată în JOUE” .
Din actele contabile rezultă că pârâta a achitat, în rate, perioada 04._, integral valoarea spațiului, iar dobânda datorată calculată pentru perioada 06._, din momentul intrării în vigoare a OUG 68/2008, este de 7177,74 euro.
Deși a fost notificată în acest sens, prin adresa nr._/04.11.2010 aceasta nu a înțeles să achite debitul, motiv pentru care s-a adresat instanței de judecată.
Reclamantul a arătat că își întemeiază cererea pe dispozițiile Codului de procedură civilă și dispozițiile legale în materie.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, reclamantul neprecizând care este temeiul de drept al acțiunii sale. A mai arătat că a plătit anticipat diferența de preț la data de 29.10.2010, iar până la acea dată nu a primit nici o înștiințare de la reclamant că ar datora vreo diferență de sumă cu acest titlu, ori de la data intrării în vigoare a OUG 68/2008, respectiv 21.06.2008 și până la 04.11.2010 nu i s-a solicitat suma cu titlu de dobândă, astfel că acesta, se prevalează de propria sa culpă și solicită în mod neîntemeiat obligarea sa la plata acestui debit.
A mai precizat pârâta că între ea și reclamanta a mai avut loc un litigiu, având ca obiect contestație la executare, iar prin decizia Tribunalului Iași, irevocabilă, s-a constatat că executarea silită demarată pentru obținerea acestei suma este nelegală și a fost anulată.
Reclamantul a depus precizări scrise în care arată că acțiunea în pretenții pe care a introdus-o are drept temei procesul-verbal întocmit de către Curtea de Conturi din data de 01.11.2010 și decizia nr. 64/2010, prin care s-a dispus, imperativ, stabilirea și înregistrarea în contabilitatea unității, urmărirea și încasarea tuturor veniturilor cuvenite bugetului unității sub forma de dobânzi la ratele prevăzute pentru achitarea restului de preț datorate de cumpărătorii spațiilor cu destinație de cabinete medicale .
Alăturat precizărilor reclamantul a depus copia deciziei nr. 64/2010 a Curții de Conturi și copia procesului-verbal de constatare din 01.11.2010.
La termenul de judecată din data de 07.11.2012 pârâta, prin apărător, față de precizările reclamantului, a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, fiind depășit cu mult termenul de 3 ani de zile raportat la data intrării în vigoare a actului normativ pe care reclamantul și-a întemeiat cererea în pretenții.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că a comunicat pârâtei o notificare la data de 04.11.2011, prin care i-a comunicat că figurează cu acest debit, iar prin decizia tribunalului Iași, în care s-au anulata actele de executare s-a reținut că se aplică regulile de drept comun pentru recuperarea creanței și nu cele ale procedurii fiscale.
A mai susținut reclamantul că prescripția este o sancțiunea îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului subiectiv, ori el a efectuat toate demersurile pentru recuperarea acestei creanțe, inclusiv prezenta cerere introducă pe calea dreptului comun.
De asemenea, a învederat instanței că dreptul de creanță s-a născut la data când el, reclamant, a notificat celeilalte părți obligația de plată, respectiv notificarea, prescripția neputând curge atât timp cât nu a existat o creanță.
În conformitate cu disp. art. 137 C. proc. civ. în ceea ce privește excepția dreptului la acțiune, invocată de către pârâtă:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7177,74 euro, reprezentând dobânda anuală, calculată la restul de preț al cabinetului medical vândut cu plata în rate, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1699/2007, motivat de faptul că are drept temei procesul-verbal întocmit de către Curtea de Conturi din data de 01.11.2010 și decizia nr. 64/2010, prin care s-a dispus, imperativ, stabilirea și înregistrarea în contabilitatea unității, urmărirea și încasarea tuturor veniturilor cuvenite bugetului unității sub forma de dobânzi la ratele prevăzute pentru achitarea restului de preț datorate de cumpărătorii spațiilor cu destinație de cabinete medicale.
S-a reținut de către Tribunalul Iași, prin decizia nr. 217/2012, cu autoritate de lucru judecat, că raportul juridic, în temeiul căruia reclamantul pretinde pârâta datorează dobânzi este dat de contractul de vânzare cumpărare de drept comun, unde a fost înserată clauza potrivit căreia în situația în care se va stabili ulterior, printr-u act normativ de către legiuitor achitarea de către cumpărător a unei dobânzi la ratele prevăzute pentru achitarea restului de preț, cumpărătorul este obligat să o achite. De asemenea, s-a mai statuat că pentru recuperarea acestora se aplică regulile dreptului comun.
Conform convenției părților - la articolul 9, s-a stipulat că „în situația în care se va stabili ulterior încheierii contractului, de către legiuitor, printr-un act normativ achitarea de către cumpărător a unei dobânzi la ratele prevăzute pentru achitarea restului de preț, acesta are obligația de a o achita”.
Actul normativ prin care s-a stabilit plata dobânzii pentru acele rate a fost OUG 68/2008, act care a intrat în vigoare la data de 21.06.2008, ori termenul general de prescripție, conform art. 2517 C. civ., este de 3 ani, termen care începe să curgă de la data când reclamantul era îndreptățit la recuperarea sumei, conform art. 2523 C. civ. coroborat cu art. prevederile art. 2524 alin. 3 C. civ. prin urmare, data când a început să curgă acest termen este acea dată când s-a împlinit condiția suspensivă respectiv când legiuitorul a stabilit cadrul legal de recuperarea a acestor sume - de la data intrării în vigoare a actului normativ – ori față de data promovării prezentei acțiuni este 02.05.2012, cu mult peste termenul de prescripție de 3 ani, prin urmare instanța de judecată constată că excepția prescripției este întemeiată și o va admite.
Față de cele mai sus expuse nu se poate reține susținerea că creanța s-ar fi născut abia la data când a înștiințat pârâta de debit, respectiv data când a emis notificarea, la 04.11.2011, creanța fiind născută în momentul intrării în vigoare a actului normativ, însă urma a fi doar cuantificată.
Nu se poate reține că temeiul pretențiilor reclamantului ar fi dat de actele emise de Curtea de Conturi, în condițiile în care Tribunalul a statuat, cu autoritate de lucru judecat, că raportul juridic dintre părți are la bază contractul de vânzare-cumpărare, prin urmare este vorba de o răspundere civilă contractuală, mai mult, în cadrul contestației la executare s-a reținut că reclamantul a emis și un titlu executoriu, care însă a fost desființat prin hotărârea instanței de judecată.
Astfel că reclamantul era titularul unui drept de creanță, ce avea ca izvor convenția părților, drept pe care trebuia să îl valorifice imediat ce legiuitorul a emis actul normativ prin care a creat cadrul legal, conform prevederilor contractuale, convenția părților conferindu-i această calitate de titular al dreptului și nu doar o obligație de a lua măsuri în vederea recuperării sumelor de bani datorate în baza acestui contract al părților.
Urmează a fi înlăturată ca neîntemeiată susținerea că cursul acestei prescripții ar fi fost întrerupt de faptul că prin hotărârea judecătorească s-a statuat că reclamantul trebuia să urmeze calea dreptului comun, având la îndemână acțiunea în răspundere civilă contractuală, cu atât mai mult cu cât actele de executare silită întocmite în acel dosar, inclusiv titlu executoriu emis de către reclamant, au fost desființate.
Prin urmare față de cele mai sus expuse instanța de judecată față de disp. art. 2517 și ale art. 2523 și ale art. 2524 alin. 3 C. proc. civ. va respinge cererea reclamantului ca fiind prescris dreptul său la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de către pârâtă și în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul Județul Iași – Consiliul Județean Iași în contradictoriu cu pârâta P. E., cu domiciliul procesual ales la C.. av. C. M. din Iași, .. 4, ., camera 10, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.09.2013.
Președinte, Grefier,
Red./Tehnored.: M.B.
4 ex/16.12..2013
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 30-10-2013,... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 14-10-2013,... → |
|---|
