Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 31596/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant . și pe pârât C. M., pârât C. M., având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integrantă din prezenta și când instanța din lipsa de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11.12.2013 apoi la 18.12.2013și ulterior pentru astazi,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
Prin cererea înregistrată la data de 01.10.2013 reclamanta ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a chemat în judecată pârâții C. M. și C. M., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 492, 06 lei cu titlu de peanlități de întârziere pentru intervalul 12.2008 – 12.2011.
În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat pârâților, în temeiul contractului nr. 1227/06.11.2007, energie termică și a emis facturile corespunzătoare.
Pârâții nu și-au îndeplinit obligația de plată a sumelor menționate în facturi. Întrucât nu a achitat sumele facturate, reclamantul a calculat penalități de întârziere în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din convenție.
În drept au fost invocate prevederile art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. (1) și art. 1169 C. civ., Legea nr. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Pârâții, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La termenul din 04.12.2013 instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția contradictorie a părților excepția presripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele datorate pentru un interval anterior mai mare de 3 ani.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune:
Legea aplicabilă prescripției este, în raport de momentul începerii acesteia, Decretul nr. 167/1958.
Penalități.
Verificând documentele de penalități, instanța constată că reclamanta emite facturi pentru aceste penalități, facturile de penalități cuprinzând penalități calculate pentru facturile aflate în sold și care sunt emise pentru debitele principale scadente anterior emiterii facturilor de penalități.
Deși din punct de vedere al legii civile, emiterea facturilor pentru penalități nu este necesară, acestea fiind datorate în temeiul contractului, reclamanta emite aceste facturi pentru a exista o justificare în contabilitatea societății cu privire la aceste sume precum și pentru a a aduce la cunoștința clientului valoarea penalităților datorate.
Emiterea facturilor pentru penalități nu poate, în nici un caz, să facă să curgă un nou termen de prescripție pentru penalități.
Penalitățile se prescriu odată cu debitul principal, emiterea unei facturi distincte pentru penalități neavând semnificația unui act întrerupător de prescripție, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție a dreptului de a solicita penalitățile de întârziere începe să curgă de la scadența obligatiei de plată a debitului principal generator de penalități.
Din studierea componenței sold clienți la data de 11.07.2013 se poate observa cu claritate faptul că facturile de penalități -5-_-I, P-_, P-_, P-_ și P-_ erau scadente la datele de 31.12.2008, 30.06.2010, 31.07.2010, 31.08.2010, respectiv 30.09.2010. Rezultă că pentru sumele menționate în cuprinsul acestor facturi termenul de prescripție s-a împlinit cel mai târziu la data de 30.09.2013, deci anterior formulării prezentei acțiuni.
Mai mult, tot din analiza mențiunilor din componența sold clienți la data de 11.07.2013 se poate observa că facturile emise pentru debitele principale care au generat penalitățile calculate și evidențiate în facturile -5-_-I, P-_, P-_, P-_ și P-_ au fost achitate integral sau parțial până cel mai târziu la data de 16.09.2010 (f. 17, 18, 19), deci chiar dacă plata efectuată pentru stingerea debitului principal ar fi determinat întreruperea termenului de prescripție pentru dreptul de a solicita penalitățile de întârziere, noul termen de prescripție (calculat la de la data plății debitului principal genrator de penalități) s-a împlinit cel mai târziu la data de 16.09.2013, deci tot anterior formulării prezentei acțiuni.
Pentru aceste argumente instanța va admite excepția prescripției și va respinge cererea cu privire la penalitățile de întârziere prescrise, în cuantum de 417, 94 lei (conform calculelor efectuate de instanță în raport de datele oferite de componența sold clienți).
3. Cu privire la restul sumelor solicitate de reclamant.
Potrivit contractului nr. 1227/06.11.2007 (f. 6-7) pârâtul – utilizator avea obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor – art. 7 pct. 1 din convenție.
Cum reclamantul, prin depunerea la dosarul cauzei a convenției nr. 1227/06.11.2007 (f. 6-7) și a facturilor emise în temeiul acesteia, a făcut dovada existenței obligație de a face în sarcina pârâtului, revine acestuia din urmă sarcina de a dovedi îndeplinirea obligației corelative de plată a debitelor generatoare de penalități le termenul convenit prin contract, astfel încât să dovedească faptul că penalitățile nu sunt întemeiate.
Cum pârâții nu au depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte îndeplinirea obligației de plată a debitelor principale la termen, rezultă că, potrivit clauzelor contractuale, reclamantul era îndreptățit să calculeze penalități de întârziere.
Penalitățile sunt datorate de pârât în temeiul art. 20 din convenția nr. 1227/06.11.2007, motiv pentru care instanța va admite parțial cererea reclamantului privind obligarea pârâților la penalități de întârziere, numai în limita penalităților care nu sunt prescrise, respectiv va obliga pârâtul să achite penalități de 74, 12 lei.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepeția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile calculate pentru debite mai vechi de 3 ani.
Respinge cererea cu privire la suma de 417, 94 lei, întrucât a intervenit prescripția dreptului de a o solicita pe calea acțiunii în justiție.
Admite în parte cererea reclamantul ., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului, nr. 25, jud. Iași, societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI, cu sediul în Iași, . contradictoriu cu pârâții C. M. și C. M., cu domiciliul în Iași, ., ., ..
Obligă pârâții să achite reclamantului suma de 74, 12 lei cu titlu de penalități.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.12.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/21.02.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
