Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 21194/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier P. T.
Sentința civilă nr._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . pe pârâtul C. V. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă reprezentantul reclamantei și pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că, prin Serviciul Registratură, reclamanta a înaintat fotocopii ale facturilor aferente debitului solicitat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere și împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2013, pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._, reclamanta .. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul COSTINOAIA V. S., obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 425,60 lei cu titlul de preț și 52,83 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată, solicitând și cheltuieli de mediere.
În motivarea cererii societatea reclamantă a arătat că, în baza contractului nr._/2010 a prestat pârâtului servicii de salubritate însă, acesta nu a înțeles să-și achite obligațiile contractuale privind plata prețului. Penalizările au fost calculate în baza art. 42 alin. 10 lit. b din Legea nr. 51/2006 și este egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. Reclamanta a mai arătat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, convocând pârâtul la sediul său prin adresa nr._/21.03.2013, dar și pe calea medierii, pârâtul refuzând să se prezinte.
În drept, societatea reclamantă a invocat dispozițiile art. 1516 Cod civil, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin 1 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate în copii certificate pentru conformitate cu originalul: adresa nr._/21.03.2013, adresa nr._ /14.06.2012, dovada comunicării acestora, contractul nr._/01.07.2010, modul de calcul al penalităților, facturile fiscale emise și neachitate și dovada convocării pârâtei la mediator.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 49 lei, conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c Legea nr. 146/1997 și s-a aplicat timbru judiciar în valoare d 1,5 lei.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că din luna aprilie 2013 nu a mai putut achita facturile datorită situație financiare precare – lipsa locului de muncă al soției, diminuarea veniturilor sale prin înființarea unei popriri asupra salariului său. A arătat că are în întreținere doi minori de 5, respectiv 15 ani și că își ia angajamentul să achite câte 30 lei lunar. A atașat în dovedire două adeverințe eliberate de serviciul financiar contabilitate al Poliției locale și copie după actele de identitate ale minorilor.
S-a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă.
Analizând coroborat materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 5 din Noul Cod Civil, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Aceleași prevederi sunt cuprinse și în dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, care stabilesc că dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Întrucât, în cauză, contractul dintre părți s-a încheiat la data de 01 iulie 2010, când erau în vigoare dispozițiile cod civil abrogat în prezent, instanța va face aplicarea acestora în cauza de față.
La data de 01 iulie 2010, părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr._/01.07.2010, .. figurând în calitate de prestator iar pârâtul în calitate de beneficiar. Obiectul contractului a fost reprezentat de ridicarea și transportul reziduurilor menajere. Contractul a fost încheiat de părți pe o durată nedeterminată, începând cu data de 01 iuie 2010, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din convenție.
Plata pentru prestațiile realizate trebuia efectuată, potrivit contractului, lunar, în termen de 15 zile de la data primirii facturii, întârzierea în achitarea sumelor datorate, cu peste 30 de zile de la data scadenței, atrăgând majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, astfel cum se stipulează în cuprinsul dispozițiilor art. 8 din contract.
În temeiul raporturilor comerciale astfel stabilite, pentru serviciile de salubritate prestate de reclamantă, aceasta a emis facturile fiscale aferente obligațiilor pentru perioada mai 2011 – ianuarie 2013, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în dosar.
În raport de neachitarea facturilor emise, reclamanta a trimis pârâtului invitație la efectuarea procedurii de conciliere, dovezile comunicării acestora fiind semnate personal de către pârât.
Observând facturile depuse la dosar, instanța constată faptul că acestea au fost emise lunar, începând cu data de 31 mai 2011 - până la data de 31 ianuarie 2013.
Debitele facturate în perioada astfel individualizată au fost înscrise în cuprinsul fiecărei facturi emise. Pentru fiecare din sumele facturate și neachitate de către pârât, reclamanta a calculat penalități de întârziere.
Prin cumularea sumelor înscrise în cuprinsul fiecăreia dintre facturile atașate în copie la dosarul cauzei, instanța constată că debitul principal se ridică la cuantumul de 425,60 lei. În ceea ce privește penalitățile de întârziere percepute pentru întârzierea la plata debitului principal, cuantumul total al acestora se ridică la suma de 52,83 lei, calculată la data de 31.03.2013.
În ceea ce privește raporturile dintre părți, derulate începând cu data încheierii contractului și în urma cărora s-au emis facturile fiscale depuse la dosar, instanța reține că pârâtul nu a dovedit stingerea acestor obligații contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației, această probă incumbându-i, astfel, instanța apreciază că acesta nu a respectat clauzele asumate la încheierea contractului de prestări servicii, încălcând astfel principiile de drept enunțate de art. 969 alin. 1 și art. 970 alin. 1 din codul civil, respectiv, principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantului își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate de beneficiarii serviciilor prestate, se percepe o penalitate calculată la suma datorată.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâtul a acceptat contractul, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, acesta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâtul a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată și a obliga pârâtul la plata sumei de 425,60 lei cu titlu de debit principal și suma de 52,83 lei cu titlu de penalități aferente acestuia.
Cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor efectuate pentru mediere, instanța reține că parcurgerea acestei proceduri nu este una obligatorie la momentul efectuării acesteia și nu există reglementată vreo sancțiune în cazul neîndeplinirii procedurii. Instanța reține că aceste cheltuieli nu pot fi asimilate unor cheltuieli de judecată, întrucât nu au fost efectuate în vederea soluționării cauzei, ci înainte de sesizarea instanței de judecată în vederea rezolvării pe cale amiabilă a diferendului dintre părți. Pe cale de consecință va respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordarea a contravalorii cheltuielilor efectuate cu medierea.
De asemenea, având în vedere situația financiară precară a pârâtului, precum și faptul că are în întreținere doi minori, instanța va admite și cererea formulată de pârât prin întâmpinare, în sensul că va eșalona suma acordată, respectiv va obliga pârâtul COSTINOAIA V. S., la plata sumei de 39,8 lei lunar până la data de 25 a fiecărei luni, suma fiind eșalonată pe o perioada de 12 de luni, începând cu luna decembrie 2013.
Față de rezolvarea dată capătului principal de cerere, în considerarea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă constatând culpa procesuală a pârâtului, care prin neîndeplinirea obligațiilor a determinat introducerea acțiunii de către reclamantă, instanța urmează a admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 50,5 lei, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., J_, CUI RO14816433 cont bancar RO85TREZ4065069XXX000955, cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâtul COSTINOAIA V. S., CNP_ cu domiciliul în Iași, ., .. 6, ..
Obligă pârâtul COSTINOAIA V. S. să plătească reclamantei S.C. S. S.A. suma de 425,60 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada mai 2011- ianuarie 2013 și 52,83 lei cu titlul de penalități de întârziere, calculate până a 31.03.2013.
Admite cererea pârâtului în sensul eșalonări plății și obligă pârâtul COSTINOAIA V. S., la plata sumei de 39,8 lei lunar până la data de 25 a fiecărei luni, suma fiind eșalonată pe o perioada de 12 de luni, începând cu luna decembrie 2013.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de mediere, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 04 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4Ex./09.01.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 14-10-2013,... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
