Pretenţii. Sentința nr. 4/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 13308/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 4 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . pe pârâtul D. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile litigante, prin reprezentant legal sau convențional.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, constatând că este primul termen de judecată fixat în prezenta cauză civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței de soluționare a prezentei cereri, iar în temeiul dispozițiilor art. 94 și 107 N.c.p.c. constată că este competentă material, teritorial și general să judece pricina de față.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constatând că este concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 N.c.p.c. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Apreciind administrarea completă a materialului probatoriu încuviințat în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor 394 N.c.p.c. instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului prezentei cauze.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.04.2013, reclamanta S.C. S. S.A., în contradictoriu cu pârâtul D. C., a solicitat instanței obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 394,47 lei cu titlul de preț contravaloare facturi fiscale emise în perioada decembrie 2010 – decembrie 2012 și suma de 68,37 lei cu titlul de penalități de întârziere, calculate pentru același segment temporal, în total la plata sumei de 462,84 lei, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat un contract de prestări servicii, însușit pe bază de semnătură de cealaltă parte.
Față de neachitarea la termen a obligațiilor contractuale, reclamanta a înțeles să pretindă debit principal și penalități în cuantumul indicat.
Reclamanta a arătat de asemenea că pârâtul a fost convocat la conciliere, însă aceasta nu s-a prezentat pentru onorarea invitației și rezolvarea situației.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1516 cod civil.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu dispozițiile art. 242 alin.2 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu 48 lei taxă de timbru și 1,5 lei timbru judiciar.
La termenul de judecată din data de 4 octombrie 2013, s-a pus în discuție materialul probatoriu, fiind încuviințată proba cu înscrisuri. S-a acordat cuvântul pe fondul cauzei, aceasta fiind reținută spre competentă soluționare.
Analizând coroborat materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
La data de 17.07.2012, între părți a fost negociat și semnat un contract de prestări servicii, S.C. S. S.A. figurând în calitate de prestator, iar pârâtul în calitate de beneficiar.
Potrivit art. 6 beneficiarul are obligația de a primi și confirma facturile emise, lunar, neprimirea acestora neputând însă să-l exonereze de la plata contravalorii serviciilor puse la dispoziție. De asemenea, facturile pot fi contestate în scris, în termen de 10 zile de la primirea acestora. Potrivit art. 8 din convenție, întârziere în achitarea facturilor peste termenul de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat.
Contractul a fost asumat ambele părți pe bază de semnătură și nu a fost denunțat până la momentul formulării acțiunii de niciuna dintre acestea.
Înaintea acestui contract părțile au negociat și semnat o convenție cu aceleași condiții, în anul 2008, anexată la dosarul cauzei.
În temeiul raporturilor comerciale astfel stabilite, pentru serviciile de salubritate prestate de reclamantă, aceasta a emis un număr de 24 facturi fiscale, emise în perioada noiembrie 2010 – septembrie 2012.
Debitele facturate în perioada astfel individualizată au fost înscrise în cuprinsul fiecărei facturii emise - fiind reprezentate de sume cuprinse între 7,47 și 26,5 lei.
Pentru fiecare din sumele facturate și neachitate de către pârât, reclamanta a calculat penalități de întârziere, aplicând penalități de întârziere egale cu 0,04% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere la plată.
Astfel, în urma contabilizării sumelor cuprinse în facturile înscrise în cuprinsul tabelului centralizator, instanța constată că rezultă un debit principal de 394,47 lei. În baza materialului probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, că reclamanta a făcut dovada existenței creanței pretinse, pe baza contractului de prestări servicii, dublat de facturi fiscale și de asemenea, că pârâtul nu a realizat dovada stingerii prin plată sau orice altă modalitate legală a debitelor scadente. Pe cale de consecință, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a dispune obligarea pârâtei la plata sumei de394,47 lei cu titlul de preț contravaloare facturi fiscale emise în perioada noiembrie 2010 – septembrie 2012.
Cu privire la penalitățile de întârziere calculate pentru facturile rămase neachitate, instanța reține că pârâtul este de drept în întârziere prin prisma naturii obligației asumate și că, de asemenea, cuantumul acestora nu este unul disproporționat.
Sub aspectul cuantumului penalităților de întârziere datorate, instanța reține că acesta rezultă din aplicarea procentului prevăzut la sumele individualizate în cuprinsul fiecărei facturi.
Reținând îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale și constatând aplicabilitatea unei clauze penale, inserate în contractul încheiat și asumat de către părți, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 68,37 lei cu titlul de penalități de întârziere, calculate pentru același segment temporal, respectiv noiembrie 2010 – septembrie 2012.
Față de rezolvarea dată capetelor de cerere astfel formulate, constatând culpa procesuală a pârâtului, care prin atitudinea sa a determinat promovarea prezentei acțiuni, va admite în parte această solicitare și va obliga pârâtul la plata sumei de 49,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată a contravalorii taxei de timbru și a timbrului judiciar, respingând ca neîntemeiată cererea de acordare a contravalorii cheltuielilor de mediere, formulată de reclamantă, față de dispozițiile exprese ale art. 2 alin. 14 din legea medierii 192/2006, potrivit cărora ședințele de informare sun gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita. Or, în acest context, încercarea de invitare a părților la ședința de mediere nu constituie o sumă ce poate fi solicitată cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., cu sediul în . Iași, în contradictoriu cu pârâtul D. C., domiciliat în Iași, ., ., .> Obligă pârâtul la plata sumei de 394,47 lei cu titlul de preț contravaloare facturi fiscale emise în perioada decembrie 2010 – decembrie 2012 și suma de 68,37 lei cu titlul de penalități de întârziere, calculate pentru același segment temporal, în total la plata sumei de 462,84 lei.
Obligă pârâtul la plata cu titlul de cheltuieli de judecată a contravalorii taxei de timbru și a timbrului judiciar, adică la plata sumei totale de 49,5 lei.
Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de mediere cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 4 octombrie 2013, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
5 ex, 21.10.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria IAŞI | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9690/2013.... → |
|---|
