Pretenţii. Sentința nr. 9636/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9636/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 27422/245/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.9636
Ședința publică din data de 21 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârâta ASOCIAȚIA L. . N., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 14.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.06.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7.09.2012, reclamanta S.C. C. IASI S.A. , în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA D ELOCATARI .. 2 N., a solicitat instanței de judecată obligarea acesteia din urmă la plata sumei de_,91 lei contravaloare energie termică și penalități facturate.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că în baza raporturilor comerciale stabilite între părți a fost furnizată energie termică și apă caldă menajeră. Contractul a dat naștere la obligații în sarcina ambelor părți, revenind pârâtei obligația achitării contravalorii energiei furnizate. În considerarea acestor raporturi au fost emise facturi fiscale, rămase neachitate de către asociație. Deși s-a inițiat procedura concilierii, aceasta nu a avut finalitatea urmărită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1516, art. 1169, art. 1073 și art. 1530 C.civ, coroborate cu dispozițiile legii 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art. 77 din legea 85/2006 cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: adresă conciliere, referat neprezentare conciliere, facturi fiscale centralizatoare, contractul de furnizare energie nr. 48/16.01.2008.
La data de 12 decembrie 2012, reclamanta a depus precizări în sensul indicării în concret a sumelor de bani pretinse cu titlul de debit și separat cu titlul de penalități, precum și segmentul de timp pentru care au fost calculate după cum urmează: debit_,25 lei aferent perioadei ianuarie 2011- octombrie 2011, penalități_,66 lei aferente perioadei noiembrie 2006- aprilie 2012. au fost anexate și facturi fiscale emise de reclamantă în această perioadă.
La termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2013, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză financiar contabilă.
La data de 29 martie 2013, pârâta a depus precizări prin care a contestat caracterul cert, lichid și exigibil al sumelor pretinse arătând că din tabelele depuse de reclamantă nu se poate stabili cu precizie cuantumul penalităților, nefiind indicată alături și valoarea facturii fiscale pentru care acestea au fost calculate.
La data de 15 mai 2013, expertul a depus decontul justificativ și raportul de expertiză, ce a fost comunicat în mod corespunzător părților în vederea formulării eventualelor obiecțiuni.
În cadrul ședinței publice din data de 14 iunie 2013, instanța a rămas în pronunțare asupra onorariului definitiv al expertului, excepției prescripției extinctive a penalităților aferente perioadei noiembrie 2006 – iulie 2009, excepție invocată din oficiu la termenul din 17 mai 2013, precum și, constatând administrat întregul material probatoriu asupra fondului cauzei. Pronunțarea a fost amânată pentru o perioadă de 7 zile.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate de părți, instanța reține următoarele aspecte:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă, fiind vorba în esență de efecte deja produse ale unui contract încheiat sub legea veche.
Între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea și negocierea convențiilor între C. și Asociația de Proprietari, cel mai recent contract depus la dosarul cauzei datând din anul 2008.
în baza raporturilor juridice stabilite, părțile s-au angajat la punerea la dispoziție a agentului termic ( reclamanta), respectiv achitarea contravalorii serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise.
Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub nici un aspect de nici una dintre părțile contractante.
În baza acestora relații stabilite, reclamanta, în calitate de furnizor de servicii a pus la dispoziția asociației serviciile promise, emițând facturi fiscale aferente. Asociația nu a realizat nici un fel de apărări legate de o eventuală excepție de neexecutare a contractului sau efectuarea unor plăți dovedite. Deși a arătat că sunt greșit calculate sumele de bani și că penalitățile sunt excesive, asociația nu a depus la dosar dovada plăților parțiale sau alte înscrisuri doveditoare.
Se poate observa așadar că societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În atare situație, este suficient ca partea reclamantă să dovedească existența unui contract valabil încheiat și a caracterului cert al creanței sale, revenind pârâtei obligația de a dovedi îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate sau excepții de neexecutare a contractului încheiat, or chiar cauze exoneratoare de răspundere.
Pentru a stabili caracterul cert al sumelor de bani pretinse cu titlul de debit și separat penalități, aferente perioadei individualizate în cuprinsul precizărilor de reclamantă, instanța a pus în discuția părților și ulterior a procedat la încuviințarea unei expertize financiar contabile ale cărei obiective au vizat stabilirea separată a celor două tipuri de sume solicitate, identificarea plăților efectuate în contul acestor sume și stabilirea sumelor rămase de achitat ca urmare a realizării imputației sumelor plătite.
Studiind concluziile raportului de expertiză și anexele acestuia, instanța reține că suma de bani rezultată în urma contabilizării tuturor sumelor facturate și neachitate ( pe bază de documente) de către asociația pârâtă, cu titlul de debit principal în perioada ianuarie 2011- octombrie 2011 este de_,25 lei ( rezultată din scăderea sumei de 3425,01 lei achitată în contul debitelor în această perioadă din totalul facturat de_,26); pe de altă parte penalitățile de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006- aprilie 2012 se cifrează la valoarea de_,33 lei ( în contul acestora nefiind efectuate nici un fel de plăți).
Nu poate fi pierdut din vedere faptul că sumele astfel calculate s-au raportat la întreaga perioadă solicitată de reclamantă ( începând cu luna ianuarie 2011 pentru debit și noiembrie 2006 pentru penalitățile de întârziere).
De asemenea, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a încuviințat efectuarea unui supliment de expertiză pentru individualizarea sumelor restante aferente pentru perioada iulie 2009 – aprilie 2012, în cazul penalităților.
Față de excepția prescripției invocate de instanță din oficiu, cu privire la penalitățile de întârziere mai vechi de 3 ani, luând în considerare termenul general de 3 ani aplicabil creanțelor, data scadenței facturilor și data promovării prezentei acțiuni, instanța urmează a constata că sumele solicitate cu titlul de penalități pentru perioada noiembrie 2006 – iulie 2009 sunt prescrise, urmând a respinge în consecință capătul de cerere cu privire la aceste sume de bani.
Instanța va avea în vedere concluziile raportului de expertiză cu privire la sumele facturate cu titlul de penalități de întârziere pentru perioada iulie 2009- aprilie 2012, din care va proceda la scăderea celor aferente lunii iulie ca fiind prescrise, rezultând așadar un total de 9039,31 lei penalități aferente perioadei august 2009- aprilie 2012.
Astfel, deși reclamanta a dovedit existența unui contract valabil încheiat, iar concluziile raportului de expertiză sunt în sensul calculului corect al sumelor facturate cu titlul de debit principal, pârâta nu a realizat dovada stingerii acestor datorii prin plată sau altă modalitate legală.
Pe cale de consecință, instanța va dispune admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de_,25 lei cu titlul de debit principal aferent perioadei ianuarie 2011- octombrie 2011, precum și la plata sumei de 9039,31 lei penalități aferente perioadei august 2009- aprilie 2012, în total la plata sumei de_,56 debit și penalități.
Cu privire la onorariul definitiv expert financiar contabil H. N. A., instanța va stabili suma de 800 lei și o va constata achitată integral suma prin OP 504/26.02.2013. se poate observa că expertul nu a solicitat suplimentarea onorariului stabilit inițial de instanță și nici nu a depus alte documente justificative.
Instanța va lua act de asemenea de faptul că nici una dintre părți nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. C. IASI S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr.25, prin administrator judiciar Management reorganizare Lichidare Iași SPRL, cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA D ELOCATARI .. 2 N., cu sediul în Iași, .-6, ., Iași.
Admite excepția prescripției extinctive a penalităților de întârziere aferente debitului facturat în perioada noiembrie 2006 – iulie 2009, excepție invocată din oficiu.
Respinge ca prescrisă cererea de acordare a acestor penalități aferente perioadei noiembrie 2006- iulie 2009.
Obligă asociația pârâtă la plata sumei de_,25 lei cu titlul de debit principal aferent perioadei ianuarie 2011- octombrie 2011, precum și la plata sumei de 9039,31 lei penalități aferente perioadei august 2009- aprilie 2012, în total la plata sumei de_,56 debit și penalități.
Stabilește onorariu definitiv de expert H. N. A., suma de 800 lei și o constată achitată prin OP 504/26.02.2013.
Ia act că reclamanta nu a înțeles să solicite cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 de zile de la data comunicării.
Pronunțată astăzi, 21 iunie 2013, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
5 ex, 25 iulie 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9112/2013. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
