Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 5222/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier V. A.
Sentința civilă Nr._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent . IAȘI și pe intimat I.T.M. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 28.11.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 12.12.2013, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Față de plângerea petentei S CALEX & T. SRL înregistrată la data de 14.02.2013 cu nr._, formulată în contradictoriu cu paratul INSPECTORATUL TERITORIAL DE munca IASI prin care solicită anularea procesului verbal de contravenție . nr_/ 17.01.2013 întocmit de intimat .
In susținerea plângerii sale petenta arată că Hotărârea definitivă și irevocabilă a CEDO în cazul A. contra României, în care se specifică faptul că persoanelor contraveniente li se aplică aceeași prezumție de nevinovăție ca și în cauzele penale, iar agentul constatator face și probațiunea și nu persoana presupusă a fi contravenientă; astfel încât statul român a pierdut la CEDO în cazul A. contra României; hotărârile CEDO devin jurisprudență în instanțele românești;
Motivat și de faptul că firma este încadrată în categoria microinteprinderilor (are numai un singur angajat, dar muncește și administratorul la tejghea) și că situația economică națională și internațională este extrem de grea, iar sancțiunile de_ lei și apoi de 5000 de lei, sunt extrem de dureroase mai ales atunci când nu ești vinovat și care efectiv, duc la faliment și „punem lacăt” pe această mică afacere și pur și simplu o să ajungă o povară pentru statul român (șomaj și ajutoare sociale).
Plângerea petentului este scutita de la plata taxei de timbru .
Intimata depune întâmpinare arătând ca
Actul de control nu a fost contestat de către reclamantă la tribunal – contencios administrativ, instanța competentă material să verifice măsura administrativă dispusă.
Această faptă care este consemnată în cadrul procesului-verbal de sancționare anexat la dosar reprezintă încălcări ale unei norme imperative pentru angajatori.
Fapta săvârșită este: neîndeplinirea măsurii dispuse de către inspectorul de muncă. În condițiile în care acesta nu era de acord cu măsurile dispuse avea calea de atac a contenciosului administrativ.
În prezent instanța este investită cu verificarea acestui aspect: a îndeplinit sau nu măsura reclamantul.
Procesul verbal de sancțiune încheiat în mod corect de către inspectorul de muncă, înscris ce dovedește corectitudinea manifestată de instituția intimată prin reprezentanții săi, atât în momentul controlului, al aplicării sancțiunii contravenționale, cât și la îndeplinirea procedurii dispuse de legiuitor în OD nr. 2/2001.
Față de aceste considerente și de pericolul social mărit pe care îl provoacă nerespectarea dispozițiilor privind legislația muncii determinând o insecuritate a raporturilor de muncă s-a arătat că sancțiunea este aplicată corect raportată la gradul de pericol social al faptei contravenționale săvârșite, verificând împrejurările în care a fost săvârșită dar și circumstanțele personale ale contravenientului și să se respingă plângerea.
Consideră că nici unul din motivele invocate de către reclamant nu este de natură să elimine vreun element constitutiv al contravenției care este legal aplicată.
În drept, se invocă disp. Codului pr. civ., Legii nr. 108/1999, Legii nr. 53/2003 și OG 2/2001.
Instanța deliberând asupra plângerii petentei retine ca aceasta a fost sancționata contravențional pentru încalcarea dis part 23 alin 1 lit b din l 108 /1999 in care se stabilesște ca: (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei: a) împiedicarea în orice mod a inspectorilor de muncă să exercite, total sau parțial, controlul ori să efectueze cercetarea evenimentelor potrivit prevederilor legale prin orice acțiune sau inacțiune a conducătorului unității, a reprezentantului legal, a unui angajat, prepus ori a altei persoane aflate în locațiile supuse controlului, inclusiv refuzul persoanei găsite la locul de muncă de a completa fișa de identificare sau de a da informații despre evenimentul cercetat;
b) neîndeplinirea sau îndeplinirea parțială de către entitatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta;
c) nerespectarea de către conducătorul unității, reprezentantul legal al acestuia, angajați, prepuși sau alte persoane aflate în locațiile supuse controlului a obligației de a pune la dispoziția inspectorilor de muncă, în termenul stabilit de aceștia, documentele și informațiile solicitate, necesare controlului ori cercetării evenimentelor”
Amenda aplicata petentei este de 5000 lei.
La data de 17.01.2013 petentei i-a fost comunicat procesul verbal de control prin care s-a constatat ca administratorul firmei nu a îndeplinit obligatia de a întocmi contractul de munca individual pentru angajatul L. V..
Ia act instanța ca petentul nu a depus la dosar înscrisuri prin care sa facă dovada ca si după încheierea procesului verbal de contraventie petenta a încheiat contractul individual de munca .
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prin raportare la situația de fapt descrisă în procesul verbal și la încadrarea juridică dată acesteia de către agentul constatator, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, retinand, de asemenea, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezinta o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional
În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în niciun fel dovada situației de fapt pe care o invoca, deși, potrivit art. 1169 C. civ. raportat la art. 129 alin. 1 teza finală C. pr. civ., lui îi revenea această probă, instanța consideră că forța probantă a procesului-verbal de contraventie nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea
Pentru aceste considerente dispune,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea petentei . înregistrata la data de 14.02.2013 cu nr._, formulata in contradictoriu cu paratul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA IASI.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 Decembrie 2013.
Președinte, Grefier,
Redactat C.C.
Tehnnored. 4ex. I.L. – 14.01.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9636/2013. Judecătoria IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
