Somaţie de plată. Hotărâre din 02-09-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 17894/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 02 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. P.
GREFIER- C. N.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe creditoarea . G SRL în contradictoriu cu debitoarea . SRL, având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă reprezentanții legali ai părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă de către reclamantă, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei alte probe nefiind utile cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constata cauza in stare de judecata si o retine spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe creditoarea R. T & G S.R.L. solicitat emiterea unei ordonanțe prin care debitoarea E. C. S.R.L. Iași să fie somată să-i plătească suma de 8.556 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate și a sumei de 39 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în baza relațiilor comerciale desfășurate între părți a livrat debitoarei marfă, în valoare totală de 8.556 lei.
Susține că facturile emise au fost acceptate la plată de debitoare, care a preluat marfa și s-a obligat să o achite, obligație neîndeplinită însă.
Învederează că suma solicitată reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă și că pentru neachitarea la termen a facturilor, debitoarea datorează și penalități de întârziere.
În drept, creditoarea și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile O.G. nr. 5/2001.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 39 lei.
Debitoarea, legal citată, a depus întâmpinare, a invocat necompetență teritorială și nu s-a prezentat în instanță.
Pentru dovedirea pretențiilor, creditoarea a depus înscrisuri, respectiv facturi fiscale –_/4.09.2012, notă transport.
Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Cererea prin care se declanșează procedura somației de plată trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute art. 1 alineat 1 din O.G. nr. 5/2001 cu modificările ulterioare, respectiv creditorul să invoce o creanță certă, lichidă și exigibilă, care să aibă ca obiect plata unei sume de bani, iar obligația debitorului să fi asumată prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament ori alt înscris însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Art. 379 Cod procedură civilă:
(1) Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate ave aloc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
(2) Dacă datoria consistă în sume nelămurite, urmăririle se vor amâna până ce, mai întâi, se va face lichidarea:
(3) Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
(4) Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiile conținute în actul de creanță, chiar dacă pentru această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
În cauză, instanța reține că aceste condiții prevăzute de lege nu sunt îndeplinite pentru creanța invocată de către societatea creditoare.
Astfel, creditoarea invocă o creanță care constă într-o sumă de bani, reprezentând o obligație constatată printr-un înscris, respectiv facturile care au fost depuse la dosar. Această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă în sensul dispozițiilor art. 379 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, existența și câtimea ei nerezultând din facturile depuse la dosar, în sensul că factura nu este acceptată.
Față de aceste considerente, apreciind ca neîntemeiată acțiunea creditoarei, instanța urmează să respinsă cererea de somare a debitoarei să achite creditoarei suma de 8556 lei. Prin urmare, în cauză există aspecte litigioase ce pot fi soluționate numai pe calea dreptului comun.
Față de cele reținute, instanța va respinge prezenta cerere, ca nejustificată. (art. 1 și art. 7 din O.G. nr. 5/2001).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat P.D.
02.09.2013
Tehnored. U.E.
4 ex./23.09.2013
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 9173/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
