Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8175/2014. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 26.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:

INSTANȚA,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04.02.2013 sub nr._, reclamanta . solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. E. P., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 934,09 lei reprezentând preț servicii furnizate, a sumei de 595,99 lei reprezentând penalități de întârziere. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtului servicii de alimentare cu apă potabilă și canalizare în baza contractului p12222/08.03.2007. Potrivit contractului reclamanta a emis facturi lunare care trebuiau achitate în termenul de scadență. Deoarece facturile au fost achitate cu întârziere pentru perioada 01._ s-au calculat penalități în cuantum de 595,99 lei.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1766 și urm. C.Civ., Legea nr. 51/2006, Legea nr. 241/2006

Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 133,4 lei și timbru judiciar de 3 lei.

Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la judecată.

Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect obligarea la plata debitului principal și a penalităților scadente până la data de 31.01.2010.

Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:

Reclamanta . calitate de operator (vânzător), și pârâtul B. E. P., în calitate de utilizator, au încheiat contractul de utilizare a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare nr. P12222/08.03.2007. Potrivit 9.8 din contract, pârâtul și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de către furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Art. 16 din contract neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.

În temeiul acestor contracte, reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei. Instanța constată că toate facturile emise pentru plata debitului principal au fost emise în perioada 09.01._10, ultima factură (emisă la 13.01.2010, f.49) fiind scadentă la 28.01.2010

Potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.

Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.

Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.

Prin urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării.

Potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.

Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04.02.2013, față de scadențele menționate în facturile depuse la dosarul cauzei, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind plata debitului principal și a penalităților de întârziere scadente până la data de 31.01.2010, motiv pentru care o va admite și va respinge ca prescrisă cererea reclamantei având ca obiect plata debitului principal și a penalităților de întârziere scadente până la data de 31.01.2010.

În ceea ce privește debitul principal reprezentat de valoarea facturilor scadente după data de 31.01.2010, instanța constată că nu s-au depus facturi fiscale care să dovedească cuantumul acestui debit. În consecință, nu pot fi acordate nici penalitățile aferente acestui debit nedovedit. D. urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect plata debitului principal și a penalităților de întârziere aferente facturilor scadente începând cu data de 01.02.2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect plata debitului principal și a penalităților de întârziere scadente până la data de 31.01.2010. Respinge ca prescrisă acțiunea reclamantei având ca obiect plata debitului principal și a penalităților de întârziere scadente până la data de 31.01.2010.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta .>, cu sediul în Iași, .. 6, în contradictoriu cu pârâtul B. E. P., domiciliat în Iași, .. 30, ., ., având ca obiect plata debitului principal și a penalităților de întârziere aferente facturilor scadente începând cu 01.02.2010.