Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 18252/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr._/2014
Ședința publică de la 22 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S.C. A. S.A. IAȘI în contradictoriu cu pârât S.C C. F. IAȘI S.R.L, având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică niciuna dintre părți nu este prezentă. În temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a II-a strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a II-a strigare, ambele părți litigante lipsesc.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată și că la dosar s-a depus prin serviciul Registratură în data de 03.10.2014, de către pârât extras de pe ordinele de plată nr. 159/25.07.2014 în cuantum de 2000 lei, 245/11.09.2014 în cuantum de 2000 lei și 281/26.09.2013 în cuantum de 3000 lei.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Nefiind alte cereri prealabile formulate sau excepții invocate, instanța, având în vedere că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei în temeiul art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, în baza art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă o încuviințează, iar în temeiul art. 260 Cod procedură civilă o administrează.
Instanța, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra litigiului dintre profesioniști, reține:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 27.05.2014 sub nr._ /2012, creditoarea S.C. APA VITAL S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul S.C C. F. IAȘI S.R.L la plata sumei de_, 59 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în intervalul 08.2013 – 09.2013 și a sumei de 1768, 19 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în baza contractului 4699/07.04.2011, încheiat cu pârâtul, a furnizat acestuia servicii de alimentare cu apă potabilă și canalizare. În temeiul contractului au fost emise facturi lunare ce trebuiau achitate în termenul de scadență.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1171 și următoarele din Codul Civil, art. 1650 și următoarele Cod civil, ale Legii nr. 241/2006, ale Legii nr. 51/2006 privind furnizarea serviciilor publice de apă canal.
În susținerea cererii, legal timbrate, creditoarea a depus, în copie, contract de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 4699/07.04.2011 și anexe la contract (f. 11-18), ordin de debranșare din 04.09.2013 (f. 19), ordin de închidere/debranșare/busonare canal (f. 20), situația facturilor neachitate (f. 10), tabelul cu modul de calcul al penalităților (f. 8, 9).
Reclamantul a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Debitorul, legal citat, nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală, însă a depus la dosarul cauzei dovada achitării parțiale a debitului solicitat de reclamant, respectiv trei ordine de plată în sumă de 7000 lei.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând susținerile reclamantului coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 4699/07.04.2011(f. 11-18). În baza acestui contract reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtului servicii de alimentare cu apă potabilă și de canalizare a apelor uzate. Pentru serviciile prestate reclamantul are dreptul să factureze și să încaseze lunar contravaloarea serviciilor prestate. Pârâtul avea obligația să achite contravaloarea serviciilor la termenele prevăzute în contract.
În ceea ce privește normele de drept material aplicabile raporturilor juridice dintre părți, în raport de data încheierii contractului de prestări servicii, anterioară intrării în vigoare noului Cod civil, instanța reține că acestea sunt cele ale Codului civil 1864.
Potrivit art. 969 C.civ. „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Din analiza art. 1169 C.civ., care prevede că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, rezultă că reclamantul - creditor care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic ala cesteia, iar pârâtul - debitor care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
Instanța reține că potrivit contractului de prestări servicii nr. 4699/07.04.2011, a extrasului cu privire la facturile neachitate, a ordinului de debranșare, toate coroborate de atitudinea pârâtului care nu a contestat debitul solicitat de reclamant, ci, mai mult decât atât, a ales să achite, fără nicio rezervă, parțial debitul, pârâtul datorează reclamantei suma de 5359, 59 lei (diferența dintre suma solicitată prin acțiune și cea achitată de pârât pe parcursul procedurii), cu titlu de contravaloare a serviciilor de alimentare cu apă și canalizare.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept prezentate, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5359, 59 lei cu titlu de preț al serviciilor de alimentare cu apă potabilă și de canalizare.
Cu privire la capătul accesoriu de cerere, privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, instanța reține că potrivit art. 6 pct. 2 din contract, în cazul neîndeplinirii obligației de plată, de la data scadenței beneficiarul va plăti în afara sumei datorate și majorări de întârziere conform legilor în vigoare.
Față de aspectele învederate anterior instanța reține că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.
Față de aceste considerente, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 cod civil, debitorul fiind de drept în întârziere, părțile menționând în contract că neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere (art. 15. 2 din contract).
În plus, în materie comercială, potrivit art. 43 C. . comerciale lichide și plătibile în bani este de drept în întârziere din ziua când obligația a devenit exigibilă.
În speță, instanța reține că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere pentru sumele datorate de pârât, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor.
În concluzie, pentru motivele de drept și de fapt expuse, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1768, 19 lei cu acest titlu.
Fată de soluția pronunțată și văzând dispozițiile art. 453 alin. (1) Cod de procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului, instanța îl va obliga la plata către reclamanta a sumei de 811, 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată că ulterior formulării prezentei acțiuni pârâtul a achitat suma de 7000 lei din debitul principal solicitat de reclamant.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul . în contradictoriu cu pârâtul . SRL.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 5359, 59 lei cu titlu de contravaloare facturi neachitate și suma de 1768, 19 lei cu titlu de penalități.
Admite cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâtul să achite reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 811, 40 lei reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 Octombrie 2014.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored. G.T./4ex./06.02.2015.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 13/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
