Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6240/2014. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 14.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:

INSTANȚA,

Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17.12.2013, reclamanta S.C. C. IAȘI S.A în contradictoriu cu parata ASOCIATIA DE L. „PT 10 B”-pentru . solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 3193,52 lei reprezentând contravaloare energie termica furnizata in perioada februarie 2011-octombrie 2011 si la plata sumei de_,87 lei reprezentand penalități de întârziere pentru debitele aferente perioadei noiembrie 2006- septembrie 2013, cu cheltuieli de judecata .

În motivarea cererii, aceasta a arătat că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. Contractul a dat nașterea la posibilitatea de a factura cantitățile puse la dispoziție și obligației corelative de a acoperi aceste debite. Pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a debitelor au fost calculate penalități de întârziere. Nici una dintre facturile fiscale emise nu a fost contestată de către pârâtă. Mai mult, deși aceasta din urmă a fost invitată la conciliere, nu a înțeles să dea curs invitației adresate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1516, art. 1169, art. 1073 și art. 1530 C.civ, coroborate cu dispozițiile legii 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.

În baza art. 77 din legea 85/2006 cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.

Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.

In dovedirea cererii, au fost anexate următoarele înscrisuri: adresă conciliere, facturi fiscale centralizatoare, contract de furnizare energie nr. 2070/29.11.2005 si nr. 167/08.02.2010, anexe la contract, facturile fiscale emise și modul detaliat de calcul al penalităților.

Desi legal citata, parata nu a depus intampinare si nici nu s-a prezentat in instanta pentru a propune probe in aparare .

În cadrul ședinței publice din data de 24 martie 2013, instanța a pus în discuția părților exceptia prescripției extinctive a dreptului material la acțiune referitor la solicitarea acordării penalităților de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada noiembrie 2006- decembrie 2010, exceptie pe care a unit-o cu fondul cauzei .

Instanța, potrivit art. 248 alin. 1 Noul C.proc.civ., „se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum si asupra celor de fond care fac inutila, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Analizând cu prioritate excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune referitor la solicitarea acordării penalităților de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada noiembrie 2006- decembrie 2010 ( în raport de momentul concret al promovării acțiunii – 17.12.2013), instanța reține caracterul întemeiat al acesteia pentru următoarele considerente: penalitățile de întârziere devin scadente la 30 de zile de la momentul stabilit ca moment al scadenței pentru facturile fiscale emise. Cercetând facturile emise de reclamantă se poate observa că ultima factură al cărui termen de solicitare a penalităților se înscrie în termenul general de 3 ani aplicabil în prezenta cauză este cea aferentă lunii ianuarie 2011, iar cu privire la restul facturilor fiscale, instanța va reține că penalitățile aferente debitelor principale puteau fi solicitate fiecare în parte într-un termen de 3 ani de la momentul scadenței acestora, sub sancțiunea stingerii dreptului material la acțiune. Cu privire la cauzele de suspendare sau întrerupere a prescripției, instanța va reține că sarcina probei acestora aparține reclamantei și că aceasta nu a probat sub nici un aspect atare cauze de modificare a cursului prescripției.

Or, în raport de această situație, instanța urmează a admite excepția invocată și a respinge ca prescrisă acțiunea promovată de societatea reclamantă cu privire la capatul de cerere avand ca obiect penalitățile de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada noiembrie 2006- decembrie 2010.

Pe fondul cauzei, analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate de părți, instanța reține următoarele aspecte:

Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile vechiului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. Pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă, fiind vorba în esență de efecte deja produse ale unui contract încheiat sub legea veche.

Între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea și negocierea convențiilor între C. și Asociația de Proprietari, cel mai recent contract depus la dosarul cauzei datând din 08.02.2010 . Se mai retine de catre instanta ca, în baza raporturilor juridice stabilite, părțile s-au angajat la punerea la dispoziție a agentului termic ( reclamanta), respectiv achitarea contravalorii serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise.

Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub nici un aspect de nici una dintre părțile contractante.

În baza acestora relații stabilite, reclamanta, în calitate de furnizor de servicii a pus la dispoziția asociației serviciile promise, emițând facturi fiscale aferente. Asociația nu a realizat nici un fel de apărări legate de o eventuală excepție de neexecutare a contractului, efectuarea unor plăți sau caracterul nereal al calculelor efectuate de societatea reclamantă.

Se poate observa așadar că societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În atare situație, este suficient ca partea reclamantă să dovedească existența unui contract valabil încheiat și a caracterului cert al creanței sale, revenind pârâtei obligația de a dovedi îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate sau excepții de neexecutare a contractului încheiat, or chiar cauze exoneratoare de răspundere.

Pentru a stabili caracterul cert al sumelor de bani pretinse cu titlul de debit si penalități, instanța a pus în discuția părților și ulterior a procedat la încuviințarea unei expertize financiar contabile ale cărei obiective au vizat stabilirea separată a celor două tipuri de sume solicitate, identificarea plăților efectuate în contul acestor sume și stabilirea sumelor rămase de achitat ca urmare a realizării imputației sumelor plătite.

Studiind listele privind calculul penalitatilor si facturile fiscale aferente emise, instanța reține faptul că debitul include penalități preluate din perioada anterioară luniinoiembrie 2006 . Cu toate acestea, luând în considerare soluția promovată cu privire la excepția prescripției extinctive a debitelor si a penalităților de întârziere aferente, instanța va avea în vedere doar penalitățile calculate pentru debitele facturate în perioada ianurie 2011- septembrie 2013 ( cuantumul procentual aplicabil pentru fiecare zi de întârziere variind în funcție de cel stabilit pentru neplata la timp a obligațiilor fiscale). Astfel, pe segmentul temporal cuprins între lunile ianurie 2011- septembrie 2013, cuantumul penalităților de întârziere este de 1312,04 lei .

Față de argumentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 3193,52 lei reprezentând contravaloare energie termica furnizata in perioada februarie 2011-octombrie 2011 si la plata sumei de 1312,04 lei reprezentand penalități de întârziere pentru debitele aferente perioadei ianurie 2011- septembrie 2013, admițând acțiunea reclamantei doar în parte.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, reclamanta nu făcut dovada existenței și întinderii acestora, astfel cum prevede art. 452/Cod proc.civilă.

Având în vedere cele arătate mai sus instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului cu privire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune referitor la solicitarea acordării penalităților de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada noiembrie 2006- decembrie 2010, excepție invocată din oficiu de către instanță.

Respinge, ca fiind prescrisa, cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta S.C. C. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr.25, societate aflată în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., cu sediul în Iași, . in contradictoriu cu parata ASOCIATIA DE L. „PT 10 B”-pentru .>, cu sediul in mun. Iasi, ., jud. Iasi privin obligarea acesteia la plata penalităților de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada noiembrie 2006- decembrie 2010.