Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 773/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 773/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 26741/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința camerei de consiliu din data de 22 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. – L. M. - O.
GREFIER - C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 773/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta P. J. E. C., având ca obiect „cerere de valoare redusă”.
La apelul nominal, făcut în ședința camerei de consiliu, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra excepțiilor de inadmisibilitate a cererii și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă, prin întâmpinare, și a fondului au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 07.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 09.01.2014, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 14.01.2014, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 22.01.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 21.08.2013 sub număr de dosar_, pe calea specială prevăzută de dispozițiile art.1025-1032 Noul Cod de procedură civilă, reclamanta S.C. D. G. SRL, în contradictoriu cu pârâta P. J. E. C. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri de obligarea a acesteia la plata sumei de 2896,64 lei reprezentând debit neachitat și la plata unor penalități de 5%/zi de întârziere, în sumă de _,74 lei, calculate până la data de 22.08.2013, după cum urmează: de la 02.02.2011 pentru avizul nr. 130/2011 pentru suma de 1593,40 lei, de la data de 20.03.2012 pentru avizul nr.233/2012 pentru suma de 789,88 lei și de la data de 03.05.2012 pentru avizul nr.25/2012 pentru suma de 513,36 lei, precum și penalități de întârziere de 5%/zi, calculate în continuare, până la plata debitului. Se solicită actualizarea debitului principal cu rata inflației și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Instanța a fost legal investită prin completarea de către reclamantă a formularului de cerere prevăzut de dispozițiile art.1028 Noul Cod de procedură civilă (filele 2-6 dosar) în motivarea căruia s-a arătat în esență faptul că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin contractul de consignație . nr. 54/10.11.2011, între reclamant, în calitate de consignant și pârâtă, în calitate de consignatar. În baza acestui contract, consignatarul se obliga să vândă produsele consignantului în nume propriu și pe cont propriu; de asemenea, se preciza că produsele menționate prin avizul de însoțire sunt proprietatea consignantului care poate să dispună de ele până în ziua vânzării lor de către consignatar (art.2.3).
Reclamanta arată că a chemat-o în judecată pe pârâta persoană fizică în calitate de semnatar al contractului întrucât, prin art. 14.3, aceasta și-a asumat în mod expres și necondiționat, răspunderea solidară cu societatea pe care a reprezentat-o pentru neplata prețului și contravaloarea penalităților de întârziere, renunțând la beneficiul de diviziune și de discuțiune.
Reclamanta solicită instanței a corobora aceste dispoziții contractuale cu cele înscrise în art. 1443-1447 din Noul Cod Civil, potrivit cărora: „creditorul are alegere între mai mulți debitori solidari”.
Sub aspectul scadenței obligațiilor de plată sunt invocate dispozițiile art. 2.6 din contract potrivit cărora: „consignatarul are obligația de a păstra produsele spre vânzare timp de 3 luni de la data facturii/avizului/procesului verbal cu care au fost trimise produsele. La expirarea acestui termen consignatarul are obligația de a returna de îndată consignantului produsele vândute”. Potrivit dispozițiilor art. 6.3 din contract, mai arată reclamanta: „consignatarul va achita consignantului contravaloarea produselor vândute/înstrăinate de îndată ce acestea au fost vândute/înstrăinate. Consignatarul va achita consignantului contravaloarea produselor nereturnate la termenele din contract, de îndată ce aceste termene au fost împlinite”. În temeiul art. 14.3 din contract, aceeași obligație revenea și pârâtei persoană fizică, codebitor solidar.
Reclamanta solicită instanței să constate, în privința debitului principal menționat în avizele de însoțire a mărfii, că toate aceste avize au fost primite de pârâtă și conformate prin semnătură și ștampilă.
În privința penalităților de întârziere, reclamanta arată că acestea sunt solicitate și au fost calculate potrivit dispozițiilor art. 9.4 din contratul părților.
În drept s-au invocat dispozițiile art.1025 și urm N.C.P.C., art.1270, 1443 N.C.C.
În probațiune s-au solicitat probe cu înscrisuri, fiind anexate formularului în copii certificate pentru conformitate cu originalul: situație sold neîncasat, contractul de consignație . nr. 54/10.11.2011, avizele de însoțire a mărfii nr. 25/03.02.2012, nr. 130/2011, nr.233/2012.
Formularul a fost depus în două exemplare însoțit de duplicatul înscrisurile depuse în dovedire, pin avocat G. A. G., cu împuternicire la fila 9 dosar.
Prin formularul de investire a instanței reclamanta nu a solicitat ca în cauză să aibă loc dezbateri orale. Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei și timbru judiciar de 3 lei.
În data de 22.03.2013 reclamanta depune la dosar cerere scrisă prin care solicită ca judecarea cauzei să se desfășoare și în absența reprezentanților săi, raportat la dispozițiile art. 411 alin.1 pct 2 teza aIIa N.C.P.C.
Pârâta J. E. C. răspunde cererii de chemare în judecată prin formularul de răspuns în data de 22.10.2013. Pârâta arată că nu este de acord cu pretențiile reclamantei și invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția de inadmisibilitate a acesteia.
În susținerea excepției lisei calității procesuale pasive pârâta arată că nu este semnatară a contractului invocat de reclamantă, în nume personal, contractul nefiindu-i opozabil; în susținerea excepției de inadmisibilitate se invocă faptul că procentul de penalitate aplicat debitului nu poate fi justificat în temeiul contractului reprezentând o îmbogățire fără justă cauză, cuantumul penalităților solicitate aflându-se într-o disproporție vădită în raport cu orice prejudiciu ce ar fi putut fi în mod rezonabil anticipat și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerinței bunei credințe.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și apreciază că dispozițiile contractuale care prevăd obligația de restituire a bunurilor sunt abuzive, dispozițiile art. 1270 N.C.C. prevăzând doar obligația de restituire a contravalorii bunurilor, în situația în care au fost vândute, clauza contractuală care privește plata contravalorii bunurilor înainte ca acestea să fi fost vândute de către consignatar consignantului fiind străină de însăși natura contractului de consignație. Pârâta apreciază că părțile contractului nu pot prevedea dispoziții în contradicție cu reglementarea legală a contractului de consignație, respectiv cu normele înscrise în art. 2059-2060 N.C.C. Se solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, în drept fiind invocate dispozițiile art. 1025-1032 N.C.P.C.
Prin rezoluția privind fixarea primului termen de judecată, instanța a dispus citarea părților, în temeiul dispozițiilor art. 1029 alin.2 N.C.P.C.
La termenul acordat în camera de consiliu la data de 21.11.2013 reclamanta, prin reprezentant convențional, a formulat și depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei persoane fizice, reclamanta arată că aceasta din urmă are calitatea de codebitor solidar, în temeiul dispozițiilor art. 14.3 din contract, devenind incidente, totodată, dispozițiile art. 1443 și 1445 din Noul Cod Civil, obligația solidară fiind menționată expres în contract.
Excepția de inadmisibilitate este neîntemeiată întrucât pârâta nu invocă și nici nu se impune, existența unei condiții speciale de exercițiu a acțiunii civile care să nu fi fost îndeplinită.
Pe fondul cauzei reclamanta solicită instanței să constate caracterul neîntemeiat al apărărilor formulate de pârâtă, prevederile contractului de consignație încheiat între părți nefiind în contradicție cu dispozițiile Noului Cod Civil. Contractul de consignație a prevăzut acest regim al bunurilor pentru o perioadă de trei luni, obligația de plată care stă la baza litigiului raportându-se la bunuri care, dat fiind expirarea termenului, au ieșit din acest regim. Pe de altă parte, exigibilitatea obligațiilor de plată rezultă din dispozițiile art. 2.6 și 6.3 din contractul părților, nefiind nevoie de emiterea unor facturi în acest sens.
În privința contestării clauzei privind penalitățile, reclamanta arată că nu există nicio prevedere legală care să impună limitarea lor, aceeași penalitate fiind prevăzută, în temeiul dispozițiilor art. 9.4 din contract, în sarcina ambelor părți contractante în caz de neîndeplinire a unei obligații, iar penalitatea a fost asumată de pârâtă prin semnarea contractului, debitoarea fiind de drept în întârziere prin raportare la dispozițiile art.1523 alin.2 lit.d N.C.C. Se depune practică judiciară în susținere.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, fiind cenzurate toate întrebările interogatorului în prealabil încuviințat pentru motivele reținute în încheierea de dezbateri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține :
În fapt, la data de 10.11.2011 între reclamanta S.C. D. G. SRL, în calitate de consignant și S.C. Hellerau Heist S.R.L. în calitate de consignatar, a fost încheiat contractul de consignație . nr. 54. Pârâta J. E. C., în calitatea de reprezentant al consignatarului, s-a obligat, în temeiul dispozițiilor art. 14.3 din contractul părților „să răspundă solidar cu societatea pentru plata prețului stabilit în contract precum și pentru orice alte prejudicii ce s-ar aduce consignantului prin neexecutarea sau executarea defectuoasă a contractului, renunțând la beneficiul e diviziune și la beneficiul de discuțiune”.
Instanța constată că pârâta a semnat contractul invocat de reclamantă astfel încât susținerile sale potrivit cărora nu ar fi parte în contractul de consignație . nr. 54/10.11.2011 sunt netemeinice.
Potrivit art.102 alin.(1) din Legea nr.71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Astfel, în raport de data încheierii contractului de consignație . nr. 54/10.11.2011, instanța constată că legea în vigoare la momentul încheierii contractului este Noul Cod Civil.
Potrivit dispozițiilor art. 1443 N.C.C.: „obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate fi ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi eliberează pe ceilalți față de creditor”. În contractul părților solidaritatea fiind expres menționată, instanța va constata că este, totodată, îndeplinită și condiția impusă de dispozițiile art. 1445 N.C.C. Această clauză reprezintă, practic, o asumare a calității de fideiusor, iar, conform art.2293 C.Civil, fideiusorul nu este ținut să îndeplinească obligația debitorului decât dacă acesta nu o execută. Potrivit art.2300 însă, atunci când se obligă împreună cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solidar sau de codebitor solidar, fideiusorul nu mai poate invoca beneficiile de discuțiune și de diviziune.
Față de excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare,
În raport cu dispozițiile imperative ale art.248 alin.1 N.C.P.C., constatând că în cauză a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța urmează să se pronunțe asupra acesteia cu prioritate:
Potrivit dispozițiilor art. 36 N.C.P.C.: „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.
Având în vedere aspectele de fapt și de drept reținute anterior, instanța apreciază că între persoana obligată în raportul juridic litigios și cea chemată în judecată există cuvenita identitate, astfel încât excepția invocată apare ca neîntemeiată și va fi respinsă.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a pretenției privind obligarea pârâtei la plata penalităților, instanța urmează a reține caracterul acesteia de excepție de fond, absolută și peremptorie, care poartă asupra exercițiului dreptului la acțiune.
Astfel, o acțiune poate fi inadmisibilă atunci când pentru folosirea acelei căi procesuale legiuitorul impune condiții suplimentare speciale de exercițiu a dreptului la acțiune, pe lângă condițiile generale: afirmarea unui drept legal și actual, calitatea procesuală, justificarea unui interes, capacitatea procesuală.
Față de excepția inadmisibilității pretenției privind plata penalităților, pe motiv că procentul solicitat este excesiv, instanța constată că acest obiect de cerere nu impune condiții speciale de exercițiu a acțiunii, iar în raport cu pretenția principală, apare ca un accesoriu al său, astfel încât calea procesuală aleasă de reclamanta, în ansamblu, satisface condiția specială impusă de dispozițiile art. 1025 N.C.P.C., valoarea obiectului cererii principale situându-se sub 10.000 lei.
Pârâta, în fapt, nu invocă motive de inadmisibilitate a acțiunii, ci apărări de fond care vor fi analizate în cele ce urmează în raport cu temeinicia și legalitatea pretenției deduse judecății. Prin urmare și această excepție apare ca neîntemeiată și va fi respinsă.
Pe fondul litigiului, față de capătul de cerere principal, privind obligarea pârâtei P. J. E. C. la plata sumei de 2896,64 lei ,reprezentând debit neachitat, instanța reține:
În baza contractului încheiat între părți, consignatarul se obliga să vândă produsele consignantului în nume propriu și pe cont propriu; de asemenea, se preciza că produsele menționate prin avizul de însoțire sunt proprietatea consignantului care poate să dispună de ele până în ziua vânzării lor de către consignatar (art.2.3). În baza dispozițiilor art. 2.6 din contract: „consignatarul are obligația de a păstra produsele spre vânzare timp de 3 luni de la data facturii/avizului/procesului verbal cu care au fost trimise produsele. La expirarea acestui termen consignatarul are obligația de a returna de îndată consignantului produsele vândute”. Potrivit dispozițiilor art. 6.3 din contract: „consignatarul va achita consignantului contravaloarea produselor vândute/înstrăinate de îndată ce acestea au fost vândute/înstrăinate. Consignatarul va achita consignantului contravaloarea produselor nereturante la termenele din contract, de îndată ce aceste termene au fost împlinite”.
În fapt, prin avizele de însoțire a mărfii nr. 130/02.02.2011, 233/20.03.2012 și nr. 25/03.05.2012 (filele 19, 20, 22) reclamanta a livrat societății al cărui reprezentat legal era pârâta marfa în valoare totală de 2896,64 lei (incluzând TVA), aceasta din urmă răspunzând solidar cu societatea pentru neîndeplinirea obligației de returnare a mărfii de în dată ce termenul de trei luni pentru fiecare dintre ele a fost împlinit. Avizele de însoțire a mărfii au fost însușite prin semnătură și ștampilă. Instanța, reține, totodată, că marfa specificată în aceste avize, nu a fost returnată reclamantei nici direct și nici prin echivalent, în sensul plății contravalorii sale, aspect care nu este, de altfel, contestat de către pârâtă. De altfel, pârâta nu invocă în cuprinsul întâmpinării faptul că ar fi returnat, chiar și mai târziu, aceste bunuri sau că este gata să le returneze, la cerere.
Față de apărările formulate de pârâtă, prin întâmpinare, instanța reține: obligația de plată derivă direct din contract, astfel încât nu este necesară emiterea unei facturi în raport cu debitoarea persoană fizică; potrivit principiului libertății de a contracta, enunțat de dispozițiile art. 1160 N.C.C.: „părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora”, singurele limite fiind cele impuse de „lege, ordinea publică și bunele moravuri” astfel încât, chiar dacă obligația analizată nu este una proprie contractului de consignație, potrivit normelor înscrise în art. 2059-2060 N.C.C., ea nu poate fi apreciată ca nescrisă, urmând a se constata că, potrivit voinței părților, contractul dintre ele conține si dispoziții specifice altor contracte civile.
În ceea ce privește, însă, pretenția privind obligarea pârâtei la plata unor penalități de 5%/zi de întârziere, în sumă de _,74 lei, calculate până la data de 22.08.2013, precum și penalități de întârziere de 5%/zi, calculate în continuare, până la plata debitului, instanța reține că apărările celei din urmă sunt parțial întemeiate. Chiar dacă dispozițiile art. 1535 N.C.C. nu limitează cuantumul daunelor moratorii (cum este și cazul celei de față), acestea trebuie coroborate cu cele înscrise în art. 1541 alin.1 și 2 N.C.C., întrucât, o penalitate nelimitată de 5% pe zi de întârziere, poate, până în pragul prescripției, să atingă o sumă cu de peste 52 de ori valoarea debitului principal, fiind vădit excesivă în raport cu orice prejudiciu ar fi putut fi prevăzut de părți la încheierea contractului.
Dând eficiență dispozițiilor art. 1541 alin.2 N.C.C., instanța apreciază, astfel, că un cuantum al penalității de 0,5% pe zi de întârziere, acoperă orice potențial prejudiciu ar putea fi produs reclamantei prin neîndeplinirea obligației de restituire a bunurilor de îndată după împlinirea termenului de trei luni.
Față de cele reținute și dezvoltate anterior, instanța urmează, așadar, să admită în totalitate capătul de cerere principal și, în parte, pretenția accesorie, apreciind, totodată, că prin aplicarea unor penalități de 0,5% pe zi de întârziere sumelor datorate cu titlu de contravaloare marfă se acoperă integral orice prejudiciu decurgând din neexecutarea obligației analizate, astfel încât nu se impune și actualizarea sumei cu indicele de inflație.
Observând soluția promovată, reținând culpa procesuală a pârâtei într-un grad proporțional, precum și dispozițiile art. 1031 și 453 NCPC, instanța va admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă și o va obliga pe pârâtă, de asemenea, la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 35 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru parțială.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile de inadmisibilitate a cererii și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă, prin întâmpinare.
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. D. G. S.R.L., J_, CUI RO16736314, cu sediul în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta P. J. E. C., CNP_, cu domiciliul în București, ..7, ., ., sector 6.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2896,64 lei reprezentând debit neachitat, precum și penalități de 0,5% pe zi de întârziere calculată șa suma datorată, după cum urmează: de la data de 02.02.2012 pentru suma de 1593,40 lei, de la data de 20.03.2012 pentru suma de 789,88 lei și de la data de 03.05._ pentru suma de 513,36 lei.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 35 lei cu titlul de cheltuieli de judecata constând în taxa judiciara de timbru parțială.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2014.
Președinte, Grefier,
Z. – L. M. – O. C. D. C.
Pentru grefier aflat în C.O.
semnează grefierul șef al secției civile, L. P.
Red / Tehnored. Z-l M.-O.
4 exemplare, 09.07. 2014
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6240/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 739/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
