Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1067/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1067/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 17379/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1067
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. D. și pe pârâții P. IAȘI și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect acțiune în răspundere delictuala pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 13 Ianuarie 2014 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20 Ianuarie 2014 și ulterior pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.05.2013 sub nr._, ca urmare a declinării competenței materiale de către Tribunalul Iași, reclamantul B. D. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor și P. Iași la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de despăgubire pentru suferințele provocate în timpul detenției, începând cu data de 22.09.1998 până în prezent. Reclamantul a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că suferințele pentru care solicită despăgubiri i-au fost provocate din pricina condițiilor de detenție. Reclamantul a susținut că a solicitat pârâților respectarea tuturor articolelor din legile naționale și internaționale cu privire la condițiile de detenție, cererile sale fiind respinse atât de către conducerea penitenciarului cât și de către judecătorul delegat la P. Iași.
A mai arătat reclamantul că nu sunt respectate regulile referitoare la iluminatul natural, care este insuficient, și cel artificial, care este asigurat de un bec de 25W. Pe gratiile de la geam este sudată tablă de 4 mm grosime, găurită, reclamantul locuind în aceste condiții timp de aproximativ 8 ani. În cameră nu este efectuată dezinsecția, astfel încât sunt șobolani, gândaci, ploșnițe.
S - a mai arătat că aerisirea nu este asigurată în condiții normale, existând o singură fereastră de 90x90 la o înălțime de 2 metri, acoperită cu o tablă cu o grosime de 4mm care împiedică pătrunderea în cameră atât a luminii cât și a aerului. În cameră sunt 26 de persoane, cu paturi așezate pe 3 rânduri, cu o distanță de 25-30 cm, în loc de cel mult 10 persoane. Reclamantul nu are acces la comutatorul de lumină, iar după orele 800 dimineața până la orele 1800nu există lumină în cameră. În cameră nu există mobilier, iar vesela și mâncarea sunt ținute pe jos.
Reclamantul a mai arătat că hrana nu este diversificată și nu corespunde meniului afișat, nefiind corespunzătoare din punct de vedere cantitativ și calitativ. A subliniat că, deși a fost diagnosticat cu diabet zaharat insulino-dependent, nu sunt respectate normele de hrană pentru acești bolnavi. Reclamantul a prezentat detaliat meniul asigurat zilnic de către P. Iași.
În ceea ce privește asistența medicală, reclamantul a arătat că aceasta nu este corespunzătoare, că nu este asigurată plata contravalorii tratamentelor medicale, că P. Iași nu deține laborator dentar, nu are angajat tehnician dentar, intenția pârâtului fiind aceea de a-i scoate dinții, și nu de a-i trata. La momentul arestării reclamantul era sănătos, starea sănătății sale deteriorându-se în timpul detenției.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 3 C.E.D.O., ale Legii nr. 275/2006, ale H.G. nr. 1897 din 2006.
Prin încheierea din ședința din camera de consiliu din 17.06.2013 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar și a dispus scutirea reclamantului de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 6611 lei (fila 10).
Pârâtul P. Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii exercitate de către reclamantul B. D..
În motivare, pârâtul a arătat că situațiile prezentate în cererea de chemare în judecată nu corespund realității. Astfel, cazarea reclamantului în P. Iași s-a efectuat în camere de deținere care respectă prevederile art. 33 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată și completată și ale art. 81, 82, 83 din H.G. nr. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006. Dimensiunile camerei sunt de 5,05mx6,60 m, cu o suprafață de 33,3 mp, înălțime de 3,10m, volum de 103,3 mc, grup sanitar cu ușă de acces din camera de detenție, cu spălător jgheab cu robineți și 2 cabine (cu uși, cu acces din spălător), cu vase wc cu tălpi, iluminat natural prin fereastră de 1,10mx1,70m și la grupul sanitar prin fereastră (0,40x0,50m). Spațiul de detenție beneficiază de apă rece potabilă permanent, agent termic în sezonul friguros-permanent. Plasele instalate la ferestrele camerelor de deținere confecționate din tablă perforată sunt prevăzute ca măsură de siguranță pentru a împiedica transferul eventualelor obiecte interzise între camerele de deținere, ori între acestea și exterior și nu afectează pătrunderea luminii naturale și circulația aerului în încăpere. Camera de deținere în care este cazat reclamantul dispune de iluminat natural și de instalațiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător. Unele camere de deținere sunt prevăzute cu 3 rânduri de paturi din pricina supraaglomerării. Referitor la susținerea reclamantului că ar fi cazat împreună cu o persoană infectată cu virusul hepatitei C, pârâtul a arătat că această afecțiune nu se transmite prin aer sau simplă atingere, chiar dacă persoanele private de libertate sunt cazate mai multe în aceeași cameră.
În ceea ce privește condițiile igienico-sanitare în anul 2012, pârâtul a învederat că, la nivelul unității, s-au efectuat 3 acțiuni de dezinsecție, iar pentru anul 2013, din pricina unor prevederi bugetare insuficiente s-a reușit achiziționarea substanței necesare unei asemenea acțiuni ce urma a fi efectuată în perioada 15-19.04.2013. În anul 2012 s-au efectuat și 3 acțiuni de deratizare, iar în anul 2013 o singură acțiune de acest gen. Pentru curățenia spațiilor sunt distribuite materiale de resort, de regulă lunar, în limita fondurilor disponibile. Substanțele dezinfectante (clorigene)se distribuie săptămânal. S – a efectuat igienizare, prin zugrăveală, în trim.I/2012, iar începând cu 04.04.2013 s-a demarat igienizarea spațiilor de detenție, activitate ce se află în derulare. Săptămânal se asigură spălatul rufelor personale la spălătoria unității.
Cu privire la alimentația reclamantului, pârâtul a susținut că aceasta se face în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 275/2006, reclamantul beneficiază de un meniu specific persoanelor diagnosticate cu diabet zaharat. Meniurile sunt structurate pe 5 sau 6 mese, la realizarea meniurilor ținându-se seama de stocurile de produse alimentare existente în depozite, capacitatea de preparare și servire separată a hranei, posibilitățile de aprovizionare a alimentelor specifice. Norma de hrană ce stă la baza întocmirii meniurilor specifice bolnavilor cu diabet zaharat de către medicul unității, este norma nr. 18 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2713/2001. Prevederile Ordinului ministrului Justiției nr. 2549/2006 – Indicații privind hrănirea persoanelor privative de libertate diagnosticate cu diabet zaharat au caracter orientativ și nu obligatoriu. Se acordă o atenție sporită respectării regulilor de prelucrare a alimentelor, de preparare a hranei și regulilor igienico-sanitare specifice ceea ce conduce la concluzia că aspectele referitoare la calitatea hranei, așa cum sunt prezentate de reclamant, nu se confirmă. Mai mult, reclamantul ignoră recomandările făcute cumpărându-și în repetate rânduri, de la punctul comercial din incinta penitenciarului, mai multe produse alimentare interzise persoanelor bolnave de diabet (zahăr, ciocolată, biscuiți, napolitane, dulceață, halva, coca-cola) sau care trebuie consumate doar cântărite (fructe, legume proaspete sau conservate, lapte și produse lactate) aceasta conducând la ineficiența tratamentului și implicit la menținerea/agravarea parametrilor specifici afecțiunii de diabet.
Pârâtul a mai arătat că asistența medicală se face în conformitate cu prevederile art. 50 și art. 51 din Legea nr. 275/2006 și art. 23, art. 25, art. 26, art. 27, art. 28, art. 29, art. 30 din H.G. nr. 1897/2006 și ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 429/C/2012 privind asigurarea asistenței medicale persoanelor privative de libertate aflate în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor. Pe parcursul detenției, reclamantul a fost supus examinărilor medicale, însă de nenumărate ori pacientul a refuzat administrarea tratamentului recomandat de medicii specialiști (psihiatric, neurologic, insulinic). De asemenea, reclamantul a încălcat și regimul alimentar recomandat. Lucrările protetice solicitate de persoana privată de libertate, pârâtul a precizat că acestea au fost efectuate de P. Rahova, iar contravaloarea sumei, nedecontate de CASA OPSNAJ urmează a fi decontată din bugetul unității.
Pârâtul a mai adăugat că persoanele nemulțumite de condițiile de detenție se pot adresa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, care supraveghează și controlează asigurarea legalității, conform procedurii reglementate de art. 38 din Legea nr. 275/2006.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 – art. 208 Cod procedură civilă, ale Legii nr. 275/2006, ale H.G. nr. 1897/2006, ale ordinului Ministrului Justiției nr. 429/C/2012 și ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 433/2010.
Pârâtul a depus în susținerea apărărilor, înscrisuri.
Potrivit art. 411 alin.1 punctul 2 Cod procedură civilă, pârâtul a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța a procedat la audierea martorilor M. I. (fila 30) și M. D. (fila 32), declarațiile acestora fiind consemnate separat și atașate la dosarul cauzei.
Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a depus concluzii scrise prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția netimbrării acțiunii, iar pe fondul cauzei a invocat apărările menționate de către pârâtul P. Iași prin întâmpinare.
În motivarea excepției invocate, pârâta a arătat că potrivit art. 10 alin. 1, 3 și 4 din H.G. nr. 1849/2004, P. Iași are personalitate juridică, aceasta fiind unitatea în care este cazat reclamantul.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115 – art. 118 din codul de procedură civilă anterior.
Pârâta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
La solicitarea instanței, pârâtul P. Iași a comunicat plângerile și sesizările formulate de către reclamant precum și încheierile judecătorului delegat ce conțin modul de soluționare a acestora (filele 45-74). Totodată a precizat că reclamantul nu a formulat cereri adresate conducerii unității legate de condițiile de detenție.
La termenul de judecată din 13.01.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării acțiunii.
Analizând susținerile părților coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul se află în executarea pedepsei detențiunii pe viață, începând cu data de 22.09.1998, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 176 Cod penal și reclamă nerespectarea dispozițiilor referitoare la condițiile de detenție din cadrul Penitenciarului Iași, nerespectare ce ar fi condus la producerea unui prejudiciu moral pentru repararea căruia solicită obligarea pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor și P. Iași la plata sumei de 250.000 lei.
I.Potrivit prevederilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă aplicabile la data înregistrării acțiunii, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin.1 și 3 din H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea si atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, pentru îndeplinirea atribuțiilor, in subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor se înființează, se organizează si funcționează penitenciare, penitenciare-spital, penitenciare pentru minori si tineri, penitenciare pentru femei, centre de reeducare, Școala Naționala de Pregătire a Agenților de Penitenciare Târgu Ocna, Centrul de Formare si Specializare a Ofițerilor din Administrația Penitenciara, Baza de Aprovizionare, Gospodărire si Reparații si Subunitatea de Paza si Escortare Deținuți Transferați. Unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor se înființează prin hotărâre a Guvernului si au personalitate juridica. Directorii acestora sunt ordonatori terțiari de credite.
Având în vedere faptul că pârâtul P. Iași, unde este cazat reclamantul, are personalitate juridică și că, prin prezenta acțiune, se invocă producerea unui prejudiciu ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la condițiile de detenție, instanța apreciază ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor, motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea exercitată de către reclamant în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
II.Pe fondul cauzei, instanța reține că prezenta acțiune este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a pârâtului P. Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 1349 alin.1 și art. 1357 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Astfel, angajarea răspunderii civile delictuale impune verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor referitoare la existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre acțiunea sau inacțiunea ilicită a pârâtului și paguba suferită, precum și existența vinovăției autorului faptei ilicite.
A.Reclamantul B. D. a susținut că fapta ilicită a pârâtului P. Iași constă în acțiuni sau omisiuni prin care au fost încălcate prevederile legale referitoare la condițiile de detenție.
1)Reclamantul a susținut că nu sunt respectate normele referitoare la iluminatul natural și artificial, aerisirea camerei suprapopulate, dezinsecția acesteia, prevenirea transmiterii de boli contagioase.
Potrivit art. 33 din Legea nr. 275/2006, modificată și completată, persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun. Camerele de cazare și celelalte încãperi destinate persoanelor condamnate trebuie sã dispunã de iluminat natural și de instalațiile necesare asigurãrii iluminatului artificial corespunzãtor. Fiecãrei persoane condamnate i se pune la dispoziție un pat. Normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiției.
De asemenea, potrivit art. 81 alin.5 și art. 84 din H.G. nr. 1897/2006, camerele permit iluminatul natural si artificial, aerisirea si sunt dotate cu instalatii de incalzire si utilitati igienico-sanitare. toate spatiile de cazare sunt prevazute cu sisteme de supraveghere si siguranta, in raport de necesitatile impuse de tipul regimului de executare. Pe timpul noptii, in functie de regimul de executare aplicat, se poate folosi iluminatul de veghe in scopul asigurarii supravegherii.
Martorul M. I. a susținut că în camera în care este cazat reclamantul sunt 26 de persoane, camera are 33,3 mp și 103,3 mc aer, înălțimea este de 3,10m. Paturile sunt așezate suprapus de câte 3, fiind avantajați deținuții care ocupă paturi în apropierea ferestrei. Ceilalți deținuți nu pot citi întrucât există un singur corp de iluminat, astfel încât lumina se dovedește a fi insuficientă. Nu ex istă întrerupător pentru ca deținuții să poată stinge lumina sau să o aprindă când doresc. Zilnic se oprește curentul electric în intervalul orar 0800-1600. In același sens a declarat și martorul M. D. care a susținut că iluminatul natural există în proporție de 60% (cu indulgență), în cameră sunt locuri unde nu ajunge lumina din pricina paturilor așezate pe 3 rânduri înălțime. In cameră este un singur bec de veghe de 40W, cu o lumină gălbuie care distruge vederwa. De asemenea, mai există un neon pentru lumina de zi, însă cele două nu funcționează concomitent. Persoanele cazate în cameră nu au posibilitatea să aprindă sau să întrerupă lumina atunci când doresc. Intrerupătorul se află pe hol. De dimineață până la amiază lumina este întreruptă din raționamente de economie.
Mai reține instanța că plasa de tablă a fost montată la fereastra camerei din pricina efectuării de către deținuți de schimburi de obiecte.
Prin încheierea nr. 626 din 21.06.2011 dată în dosarul nr. 110/2011 (filele 57 - 64), judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate a respins plângerea formulată de către reclamantul din prezenta cauză prin care acesta reclama nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează condițiile de detenție. Au fost analizate dispozițiile legale din art. 81 alin.5, art. 81 alin.7, art. 83 alin.3 și 5, art. 86 alin.2 din H.G. nr. 1897/2006, art. 35 alin.1 și 2 din Legea nr. 275/2006, art. 69 alin.3 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2549/C/2006, punctul d din Norma nr. 18 completată prin Ordinul nr. 2549/C/2006.
Pentru a pronunța soluția menționată mai sus, judecătorul delegat a arătat că reclamantul este inclus în regimul de maximă siguranță, iar din data de 19.10.2010 a fost repartizat la camera nr. 73 din cadrul secției a VII a. Potrivit art. 81 din H.G. nr. 1897/2006, accesul efectiv al persoanelor private de libertate la comutatorul de lumină se asigură autorizat în funcție de regimul de executare a pedepsei. Verificând evidența informatizată a Administrației Naționale a Penitenciarelor, la rubrica „Cereri”, s-a constatat că după data de 19.10.2010, când a fost repartizat în camera nr. 73, petentul nu a adresat conducerii Penitenciarului Iași nicio cerere prin care să solicite acces la comutatorul de lumină. Ordinul nr. 1676/C/2010 al Ministrului Justiției pentru aprobarea Regulamentului privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, anexa nr. 20 nu prevede dotarea acestor camere cu comutatoare de lumină la care condamnații să aibă acces. Cât privește instalația electrică, la art. 12 alin.1 se prevede că priza pentru semnal TV se montează pe peretele cu ușă, lângă priza de alimentare cu energie electrică (220V), iar la art. 13 se prevede iluminatul de veghe (tensiunea 24V) permite supravegherea pe timpul nopții fără a perturba somnul persoanelor private de libertate. În condițiile în care nu există o dispoziție legală care să reglementeze dotarea cu comutatoare de lumină a camerelor în care sunt repartizate persoanele private de libertate care execută pedeapsa în regimul de maximă siguranță ori accesul acestor persoane la comutatoarele amplasate pe holul secției, solicitarea petentului a fost reținută ca lipsită de temei legal.
De asemenea, s-a mai constatat că nu se confirmă susținerea reclamantului condamnat cu privire la faptul că nu se asigură iluminatul artificial corespunzător în camera de deținere. S –a mai reținut că în camerele din cadrul secției de maximă siguranță iluminatul artificial se asigură cu becuri de 60W alimentate la 24V, iar intensitatea luminoasă este aceeași cu cea a unui bec cu puterea de 60W alimentat la 220V.
Prin plângerea soluționată prin încheierea menționată mai sus, reclamantul a mai susținut că iluminatul natural în camera de deținere este afectat deoarece hainele se aduc umede de la spălătorie și este nevoit să le întindă la uscat în cameră, (aspect ce nu a fost menționat și prin prezenta acțiune), însă conducerea unității a arătat că spălătoria este dotată cu uscător electric destinat exclusiv persoanelor private de libertate tocmai pentru a se evita uscarea în condiții improprii și obturarea iluminatului natural al camerelor de deținere. În aceste condiții, s-a apreciat că administrația penitenciarului asigură condițiile necesare, împrejurarea că reclamantul și alți condamnați optează pentru uscarea hainelor umede în camera de deținere neputând fi imputată administrației.
Soluția pronunțată de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate nu a fost contestată de către reclamant, potrivit prevederilor art. 38 alin.7 din Legea nr. 275/2006, modificată și completată.
Instanța constată că pârâtul a confirmat că, în ceea ce privește camera în care este cazat reclamantul, aceasta are o suprafață de 33,3 mp, înălțime de 3,10 m, cu un volum de 103,3 mc, însă potrivit prevederilor art. 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 433 din 2010 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, normele prevãzute în anexã (care prin art. 1 alin.3 prevede: camerele de cazare din penitenciarele existente trebuie sã asigure: a) cel puțin 4 metri pãtrați pentru fiecare persoanã privatã de libertate, încadratã în regimul închis sau de maximã siguranțã; b) cel puțin 6 metri cubi (mc) de aer pentru fiecare persoanã privatã de libertate, încadratã în regimul semideschis sau deschis.) sunt obligatorii la elaborarea documentațiilor pentru obiective noi de investiții, modernizare, transformare și extindere a fondului construit. Dispozițiile art. 4 alin.5 din Anexa la Ordinul nr. 433 din 2010 permit aranjarea camerelor cu paturi suprapuse pe 3 rânduri, în mod excepțional.
Pârâtul a arătat că imposibilitatea asigurării a cel puțin 4 mp pentru fiecare persoană privată de libertate, încadrată în regimul închis sau de maximă siguranță, este justificată de supraaglomerarea unității. De asemenea, s-a învederat că aerisirea se face în mod natural, prin fereastra de la cameră (1,10mx1,70m) și fereastra de la grupul sanitar (0,40mx0,50m).
De asemenea, din procesele-verbale depuse la dosarul cauzei (filele 25-36) instanța reține că în cadrul Penitenciarului Iași au fost realizate lucrări de dezinsecție și de prevenire a transmiterii bolilor contagioase. Acest aspect a fost reținut și prin încheierea nr. 626 din 21.06.2011 prin care judecătorul delegat a apreciat că, prin măsurile întreprinse administrația unității și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 83 alin.5 din H.G. nr. 1897/2006, conform căruia administrația penitenciara derulează programe de informare, educație sanitara si de prevenire a bolilor cu transmitere sexuala, contagioase, a consumului de droguri, precum si de punere la dispoziția persoanelor private de libertate a mijloacelor de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuala.
2) Reclamantul a susținut că nu sunt respectate normele referitoare la asigurarea asistenței medicale.
Martorii audiați au susținut că serviciul medical nu își face datoria, deținuții sunt tratați cu indiferență, chiar dacă prezintă boli cronice, nu este respectată legea pacienților în sensul că urgențele medicale nu sunt asigurate în mod continuu. Martorul M. D. a apreciat că actul medical este pur formal și că medicul șef este depășit.
Instanța analizează în prezenta cauză dacă au fost respectate normele referitoare la asistența medicală acordată, în caz concret, reclamantului.
Astfel, din înscrisurile cu caracter medical depuse la dosarul cauzei (filele 46-72), instanța constată că reclamantul a fost supus mai multor investigații medicale. Chiar prin cererea adresată în prezenta cauză, la data de 08.07.2013 (fila 16), reclamantul a arătat că motivul pentru care solicită amânarea judecății este dat de necesitatea prezentării sale la Spitalul M. în vederea efectuării unei investigații RMN.
Instanța reține că prin încheierile nr. 15/05.01.2010 și nr. 1177/06.11.2012 ale judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate au fost soluționate mai multe plângeri ale reclamantului legate de asistența medicală acordată în penitenciar, plângeri ce au fost respinse. Soluțiile judecătorului delegat, prin care s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, respectarea reglementărilor în vigoare, nu au fost contestate de către reclamant potrivit art. 38 alin.7 din Legea nr. 275/2006, modificată și completată.
Astfel, prin încheierile menționate mai sus s-a arătat că potrivit art. 64 din Ordinul comun nr. 1361/C – 1016 din 2007, în vigoare la acea dată, toate medicamentele sunt administrate de cãtre personalul medico-sanitar. Administrarea medicamentelor antidiabetice, tuberculostatice, antiepileptice, antipsihotice, anxiolitice, hipnotice și sedative, precum și a altor medicamente la recomandarea medicului se face strict supravegheat, în funcție de caz. Deținutul semneazã pentru primirea acestor medicamente, la fiecare administrare, într-o evidențã specialã.
Așadar, în stabilirea diagnosticului și administrarea tratamentului medicamentos, personalul medical nu este subordonat administrației penitenciarului.
Cât privește temerea reclamantului în sensul că există posibilitatea contractării altor boli, această temere nu este justificată în condițiile în care administrarea tratamentului se face de către personalul medico-sanitar.
Judecătorul delegat a mai reținut că potrivit prevederilor art. 28 din H.G. nr. 1897 din 2006, serviciile de medicina dentara sunt acordate prin cabinetele de medicina dentara din locurile de detinere. Serviciile de medicinã dentarã preventivã, tratamentele odontale prevãzute în Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordãrii asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate și radiografiile dentare sunt gratuite și sunt decontate din Fondul național unic de asigurãri sociale de sãnãtate, în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordãrii asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia. Orice alt tratament de medicinã dentarã, cu excepția celor prevãzute la alin. (2) și acordate în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordãrii asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia, solicitat de persoanele private de libertate, se va efectua contra cost. Prețurile pentru lucrãrile protetice și alte servicii de medicinã dentarã, care nu sunt prevãzute la alin. (2) și nu sunt acordate în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordãrii asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia, sunt stabilite anual de fiecare loc de deținere în parte, potrivit metodologiei de calcul aprobate prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. Lista prețurilor astfel stabilitã va fi adusã la cunoștința persoanelor private de libertate prin afișare în locuri vizibile. Tratamentele protetice sunt asigurate conform prevederilor Contractului-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate si cu respectarea normelor metodologice de aplicare a acestuia. Contravaloarea contributiei personale pentru lucrarile protetice se suporta de catre persoana privata de libertate. La solicitarea persoanei private de libertate care are afectatã grav funcția masticatorie în perioada detenției, cu consecințe asupra funcției digestive, situație identificatã de un medic specialist din sistemul penitenciar, și atunci când se constatã din analizarea veniturilor sale cã nu are mijloacele financiare necesare, contravaloarea contribuției personale va fi suportatã din bugetul unitãții, în limita fondurilor alocate în acest scop, sau din alte surse, potrivit legii.
Față de referatul medical din 02.11.2012, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate a reținut că reclamantul și-a pierdut funcția masticatorie în perioada detenției, cu afectarea concomitentă a funcției digestive, fiind necesară efectuarea unui tratament protetic al cărui cost estimat este de 600 lei. Petentul a fost programat pentru efectuarea lucrărilor protetice dentare pentru data de 20.02.2013, la Spitalul Penitenciar Rahova. Solicitarea reclamantului ca lucrările protetice să fie efectuate din fondurile penitenciarului a fost apreciată drept contrară prevederilor art. 28 alin.3 și 6 din H.G. nr. 1897 din 2006 întrucât din verificările realizate s-a constatat că acesta dispune de mijloace financiare.
Instanța mai constată refuzul reclamantului la administrarea tratamentului medicamentos (filele 63-65).
3)Reclamantul a susținut că nu sunt respectate normele referitoare la alimentația necesară bolnavilor de diabet și nici meniul zilnic asigurat de către administrația penitenciarului.
Aspecte legate de alimentația reclamantului au fost soluționate, cu autoritate de lucru judecat, prin încheierile nr. 826/03.08.2011 (fila 51), nr. 626/21.06.2011 (fila 57), nr. 450/25.06.2009 (fila 69) ale judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
Astfel, s-a reținut respectarea dispozițiilor Legii nr. 275/2006, ale H.G. nr. 1897/2006 și ale Normei nr. 18 referitoare la alimentația specifică persoanelor bolnave de diabet zaharat, meniul este alcătuit de către medicul unității, iar structura meniului este realizată ținând seama de necesarul de glucide. S- a mai reținut că reclamantului i se asigură un număr de 6 mese pe zi. Deși reclamantul a susținut că nu i se asigură fructe și legume, din meniul stabilit pentru perioada 01.04.2011 – 30.04.2011 a rezultat că aceste produse se regăsesc în alimentație, zilnic.
Mai constată instanța că, anterior, prin încheierea nr. 450/25.06.2009, judecătorul delegat a reținut că până la data de 01.06.2009, pentru persoanele bolnave de diabet hrana corespunzătoare celor 6 mese/zi, a fost distribuită în 3 tranșe în loc de 6, iar după data de 01.06.2009, datorită programului de lucru al personalului de la blocul alimentar, se asigură 5 mese/zi, deficiența semnalată de către reclamant fiind remediată. Cu privire la modul de preparare și calitatea hranei, conducerea unității a precizat că, în lipsa unui angajat cu pregătire de specialitate în domeniu hrana este preparată de persoane private de libertate fără calificarea corespunzătoare. Recomandarea judecătorului delegat dată conducerii Penitenciarului Iași a fost cea de a întreprinde demersuri pentru respectarea dispozițiilor art. 35 alin.1 din Legea nr. 275/2006, ale art. 86 alin.5 din H.G. nr. 1897/2006 și cele ale punctului d, 1.6/5 din Nota la Norma nr. 18, completată prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2549/14.11.2006.
Mai reține instanța că anumite solicitări ale reclamantului cu privire la achiziționarea unor produse alimentare sau fructe ( o jumătate de litru de oțet și un kilogram de lămâi) au fost respinse prin încheierea nr. 826 din 03.08.2011 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor private de libertate întrucât, potrivit art. 13 punctul 8 din Ordinul nr. 2714/2008 privind durata si periodicitatea vizitelor, greutatea si numărul pachetelor, precum si categoriile de bunuri ce pot fi primite, cumpărate, păstrate si folosite de persoanele aflate in executarea pedepselor privative de libertate, persoanelor private de libertate le este interzisã: a) primirea de produse alimentare care necesitã încãlzire, coacere, fierbere sau alte tratamente termice în vederea consumului; b)cumpãrarea de produse alimentare care necesitã încãlzire, coacere, fierbere sau alte tratamente termice în vederea consumului, cu excepția cafelei, ceaiului și laptelui; c) primirea și cumpãrarea de lãmâi și derivate ale acestora. Această interdicție este jusitificată de evitarea preparării de băuturi alcoolice, refuzul conducerii unității fiind apreciat legal și justificat.
Soluțiile menționate mai sus nu au fost contestate de către reclamant conform art. 38 alin.7 din Legea nr. 275/2006, modificată și completată.
B. Referitor la pretinsul prejudiciu suferit de către reclamantul B. D., instanța arată că despăgubirea solicitată, în cuantum de 250.000 lei, nu ar avea un alt scop decât atenuarea, prin mijloace bănești, a condițiilor de viață alterate ale acestuia.
Curtea Europeană a drepturilor Omului a subliniat că măsurile privative de libertate implică în mod obișnuit anumite inconveniente pentru deținuți, limitarea spațiului personal nefiind suficientă pentru a se reține o încălcare a prevederilor art. 3 din Convenție. Articolul menționat impune autorităților o obligație pozitivă care constă în a se asigura că orice prizonier este deținut în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității umane, că modalitățile de executare a pedepsei nu supun persoana în cauză unei suferințe sau unei încercări de o intensitate care să depășească nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că, ținând seama de cerințele practice din închisoare, sănătatea și confortul prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător [Kudła împotriva Poloniei (GC), nr._/96, CEDO 2000-XI, Norbert Sikorski împotriva Poloniei, nr._/05, pct. 131, 22 octombrie 2009].
Mai arată instanța că existența prejudiciului moral trebuie să fie susținut în primul rând de un probatoriu adecvat care să reflecte întinderea sa precum și gravitatea măsurii abuzive, sau cel puțin toate acestea să poată fi prezumate, lucru care în cauză nu s-a realizat. Trebuie să existe o echivalență între valoarea prejudiciului și valoarea despăgubirii și, în mod similar dacă dauna morală nu prezintă nicio gravitate, nici reparația echitabilă nu poate fi acordată.
Instanța apreciază că, dintre motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, numai faptul cazării a 26 de persoane în camera astfel cum este descrisă prin întâmpinarea depusă de către pârât ar putea fi reținut drept o încălcare a condițiilor de detenție, susceptibilă a produce reclamantului o suferință de natură morală, ce depășește inconvenientele inerente ale privării de libertate.
C.Cu toate acestea, instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția referitoare la vinovăția pârâtului P. Iași, cazarea unui număr de 26 de persoane în camera descrisă prin întâmpinare fiind rezultatul supraaglomerării din unitatea de detenție.
Prin urmare, instanța constată că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 1357 Cod civil, motiv pentru care urmează a respinge prezenta acțiune ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor, și pe cale de consecință,
Respinge acțiunea civilă exercitată de către reclamantul B. D., fiul lui G. și V., născut la data de 10.06.1963, deținut în P. Iași din Iași, .. 10, județul Iași în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în București, .. 47, sector 2, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea exercitată de către reclamantul B. D., fiul lui G. și V., născut la data de 10.06.1963, deținut în P. Iași din Iași, .. 10, județul Iași, în contradictoriu cu pârâtul P. Iași, cu sediul în Iași, .. 10, județul Iași.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./25.02.2014, 5ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 434/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
