Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5656/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5656/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 841/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 15 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: C.-T. D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5656/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 08.04.2014 și ulterior, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Iași la data de 13.01.2014, sub dosar nr._, reclamanta S.C. Q. G. DISTRIBUTION S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta .., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 910,03 lei, actualizată cu rata inflației, reprezentând contravaloare facturi restante, a dobânzii legale calculate de la data scadenței, la data plății efective, a plății contravalorii în lei a sumei de 40 euro, reprezentând daune interese suplimentare minimale, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat raporturi comerciale concretizate în livrarea de mărfuri către pârâtă, în acest sens fiind restantă plata sumei de 910,03 lei, corespunzătoare facturii fiscale anexate la dosar, ce nu a fost achitată de către pârâtă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025-1032, art. 126 și art. 280 NCPC, art. 1270, art. 1535 C.civ, OG nr. 13/2011, Legea nr. 72/2013.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie certificată, facturi fiscale, fișă calcul dobândă legală.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din chitanța anexată la dosarul cauzei (f. 10).
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile litigante s-au derulat raporturi juridice de natură comercială, concretizate în livrarea de mărfuri, raporturi în considerarea cărora reclamanta a emis facturile fiscale corespunzătoare bunurilor livrate, sens în care se evidențiază ca restantă plata sumei de 910,03 lei reprezentând debit restant aferent facturii fiscale . nr. 2012/18.04.2013, anexată la dosar (f. 12).
Sub aspectul sumei de 910,03 lei reprezentând debit aferent facturii fiscale . nr. 2012/18.04.2013, instanța reține că, din perspectiva forței probante a facturilor fiscale, acestea reprezintă înscrisuri sub semnătură privată care, în ipoteza în care au fost acceptate la plată, prin semnătură olografă, produc efecte juridice împotriva debitorului, în acord cu dispozițiile art. 268 și art. 277 NCPC. Documentul fiscal anexat la dosarul cauzei a fost acceptat la plată de către pârâtă, prin aplicarea semnăturii, angajând astfel voința societară și, în consecință, probând existența obligației astfel cum a fost opusă de către reclamantă în cererea introductivă de instanță.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și face cunoscută poziția procesuală, aspect ce a condus la imposibilitatea de a administra un probatoriu propus de către aceasta pentru o eventuală negare a creanței opuse.
De asemenea, dovada existenței creanței atrage prezumția relativă a neexecutării, aspect operant în cauza supusă analizei instanței. În acest sens, instanța reține că pârâta nu a achitat contravaloarea facturii fiscale . nr. 2012/18.04.2013, neexecutând astfel obligațiile ce îi reveneau, conduită ce a generat existența unui debit restant în cuantum de 910,03 lei.
Astfel, potrivit art. 662 NCPC, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. După cum se poate observa, creanța rezultă în mod direct din facturile depuse, cuantumul sumei facturate este expres indicat, iar în contul facturii au fost efectuate plăți parțiale, astfel cum rezultă din conținutul chitanțelor aflate la dosar (f. 13).
Reclamanta se prevalează de un caz de răspundere contractuală, factura fiind un contract în formă simplificată, iar potrivit dispozițiilor legale, aceasta are obligația de a dovedi temeiul contractual, caracterul legal și în vigoare al contractului, revenind celeilalte părți obligația de a dovedi stingerea obligațiilor asumate, fie în modalitatea plății, fie în orice altă modalitate admisă de legiuitor.
Conform art. 1270 din Noul cod civil contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1516 din Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar având dreptul la daune interese.
Potrivit principiului general statuat de art. 249 Noul C.pr. civ, care dispune că acela care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege, precum și în aplicarea art. 10 alin. 1 teza finală Noul C.proc.civ, instanța constată că reclamanta a demonstrat existența creanței sale, astfel încât revenea pârâtei sarcina de a dovedi stingerea acesteia.
Pârâta nu a dovedit stingerea obligațiilor contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației ce îi incumbă, astfel încât instanța apreciază că aceasta nu a respectat obligația de plată a facturii anexate la dosar, încălcând astfel principiul de drept enunțat de art. 1270 Cod civil, respectiv principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți.
În considerarea faptului că reclamanta a făcut dovada obligației și a neexecutării acesteia, în materie contractuală culpa debitorului fiind prezumată, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata sumei de 910,03 lei reprezentând contravaloare marfă livrată, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, instanța reține că, în cauza supusă analizei, sunt incidente dispozițiile art. 1535 Cod civil, ce stabilesc că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel convenit de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În conformitate cu dispozițiile art. 1350 Cod civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
În prezenta cauză, părțile litigante nu au stabilit nivelul daunelor moratorii la care se obligă debitorul obligației în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate, în consecință devenind operante prevederile care stabilesc aplicarea dobânzii legale. Mai mult, potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d din C.civ., pârâta se afla de drept în întârziere la data scadenței, întrucât executarea avea ca obiect obligația de plată a unei sume de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
Conform fișei de calcul al dobânzii legale anexate la dosarul cauzei (f. 8), pârâta datorează până la data formulării cererii, dobândă în cuantum de 83,33 lei.
În considerarea celor anterior expuse, instanța va obliga pârâta și la plata dobânzii legale, în cuantum de 83,33 lei, calculată de la data scadenței facturii – 25.04.2013, până la data de 13.01.2014, ce va curge în continuare până la plata efectivă a debitului principal.
Relativ la posibilitatea cumulării dobânzii legale cu actualizarea debitului principal cu rata inflației, instanța reține că cele două aspecte nu se exclud, ci conduc la o reparație integrală a prejudiciului produs ca urmare a executării cu întârziere, dobânda legală constituind o sancțiune pentru neplata la termen a obligațiilor asumate, iar actualizarea debitului cu rata inflației fiind de natură să asigure recuperarea integrală a unui prejudiciu suferit ca urmare a fluctuațiilor monetare intervenite între data scadenței și data achitării efective a debitului.
În ceea ce vizează daunele-interese suplimentare minimale în cuantum de 40 euro, prevăzute de art. 10 din Legea nr. 72/2013, instanțe reține că astfel cum stabilește textul normativ anterior menționat, în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile întârzierii la plată, debitorul datorează suma de 40 euro cu titlul anterior menționat, în mod independent de obligarea acestuia la plata dobânzii legale, cele două putând fi cumulate. Întrucât din cuprinsul celor redate rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată pe care și le-a asumat în exercițiul activității, instanța urmează a o obliga la plata către reclamantă a sumei de 40 euro, în echivalent lei la data plății.
În considerarea celor anterior expuse, instanța va admite în totalitate cererea.
În baza art. 453 NCPC, reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. Q. GROUP DISTRIBUTION S.R.L., cu sediul în Iași, ., .. 2, ., înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, având cod unic de înregistrare RO25168353, în contradictoriu cu pârâta .., cu sediul în sat Sabaoani, ., ., înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_ .
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 910,03 lei reprezentând contravaloarea restantă a facturii . nr. 2012/18.04.2013, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației până la data plății efective, a sumei de 83,33 lei reprezentând dobânda legală, calculată de la data scadenței până la data de 13.01.2014, ce va curge în continuare până la plata efectivă a debitului principal, precum și a daunelor interese minimale în sumă de 40 euro, în echivalent lei la data plății.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2014.
Președinte, Grefier,
I. T. C.-T. D.
Red./Tehnored./I.T.
4 ex./22.05.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4427/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2101/2014.... → |
|---|
