Pretenţii. Sentința nr. 4427/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4427/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 40232/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 25.03.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Z. L. F. M.
Grefier: R. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4427/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . pe pârât M. T. C. C. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul prin reprezentant legal M. T. C. C. legitimat cu CI . nr._, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că reclamanta a solicitat judecata în lipsă.
La interpelarea instanței, pârâta arată că instanța este competentă.
Instanța, in temeiul art. 94 pct. 1 lit. j Cod Procedură Civilă, constată că este competentă material și teritorial să judece cauza de față.
Pârâta depune dovezi de la Ministerul de interne, un înscris, că a luat foc spațiul.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod Procedură Civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, având în vedere că pârâta nu a depus înscrisurile odată cu întâmpinarea, constată decăzută pârâta din dreptul de administrare a probei cu înscrisuri, având în vedere necesitatea amânării cauzei pentru comunicarea lor.
Instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâta, prin administrator, lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 11.12.2013, sub nr. mai sus menționat, în antet, reclamanta S.C. S. S.A. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâtul M. T. C. - C. (Întreprindere Individuală) la plata sumelor de 252,99 lei, cu titlu de preț și 46,22 lei, cu titlu de penalități, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Pârâta nu a înțeles să-și achite obligațiile izvorâte din contractul_/25.09.2012, privind plata prețului, astfel încât s-a acumulat debitul menționat, reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada decembrie 2011 - septembrie 2012.
Penalitățile solicitate sunt datorate în temeiul art.8.3 din contract, în coeficient egal cu cel utilizat pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat.
Pârâta este obligată conform art.8 pct.6 și 6.2 din contract să achite contravaloarea serviciilor prestate în termen de 15 zile de la primirea facturii.
Pârâta a refuzat soluționarea litigiului pe calea medierii.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.1516 C.Civ..
În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri. A depus la dosar: notificare; contractul_/25.09.2012; declarație administrator; certificat de înregistrare; grafic cu calculul penalităților; certificat de informare privind medierea; facturile aferente debitului indicat.
Pârâtul nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări, arătând că punctul de lucru respectiv a ars și lăsând soluționarea cauzei la aprecierea instanței. A depus un proces-verbal de intervenție din 30.09.2012.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Instanța, la ultimul termen, a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând lucrările dosarului și legislația incidentă, instanța constată următoarele:
Între reclamantă (în calitate de furnizor) și pârâtă (în calitate de beneficiar) a intervenit contractul de prestări servicii de salubritate nr._/25.09.2012, prin care aceasta din urmă se angaja să plătească în schimbul respectivelor servicii prețul stabilit, conform art.6.2.
Cu privire la acest tarif s-a mai stabilit că acesta nu poate face obiectul negocierii, modificându-se „fiind aprobate de organele abilitate, în condițiile legii” (art.9.1).
Conform art.8.3 din contractul mai sus menționat, “neachitarea facturii, în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
În perioada arătată, reclamanta a emis mai multe facturi, în cuantumul total indicat, ce nu au fost contestate de pârâtă, care nici nu a dovedit plata lor sau faptul că ar fi adus la cunoștința cocontractantei faptul că punctul de lucru respectiv este dezafectat și, în orice caz, facturile emise de reclamantă sunt anterioare momentului la care se presupune că s-ar fi produs incendiul respectiv.
Totodată, graficul cu calculul penalităților, depus de reclamantă, a fost întocmit corect, pe bază de calcul matematic, potrivit verificărilor instanței.
În aceste condiții, instanța constată că următoarele:
Potrivit art.1270 alin.1 din Noul cod civil (aplicabil în speță, ținând cont de data contractului), contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Totodată, potrivit art.1516 din Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Potrivit art.43 alin.5 din legea 51/2006, prețurile și tarifele pentru plata serviciilor de utilități publice se propun de operatori și se stabilesc, se ajustează sau se modifică prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale. Având în vedere această prevedere legală, apare ca fiind justificată clauza contractuală menționată anterior potrivit căreia tarifele nu se negociază cu beneficiarii.
În fine, art.1 din O.G. 13/2011 prevede că părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. În cazul de față, părțile au stabilit rata prin trimitere la nivelul dobânzii în cazul obligațiilor bugetare, prevăzut de art.120 alin.7 C.pr.fiscală.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt, din care a rezultat că beneficiarul nu și-a achitat obligațiile contractuale față de furnizoare, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumelor solicitate de aceasta.
În temeiul art.453 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat în mod corespunzător și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea sumelor achitate de reclamantă cu titlul de taxă de timbru.
Nu vor fi acordate cheltuielile de mediere, având în vedere că serviciile respective ar fi trebuit să fie gratuite, conform art.2 alin.14 din legea 192/2006. Astfel, nu i se poate imputa pârâtului faptul că reclamanta a făcut cheltuieli la care nu era obligată prin lege, chiar dacă acesta a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. S. S.A. (cu sediul în Iași, Șoseaua Națională nr.45, jud. Iași), în contradictoriu cu pârâtul M. T. C.-C. (Întreprindere Individuală - cu sediul în satul S., .).
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 252,99 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate neachitate emise în perioada decembrie 2011 - septembrie 2012, precum și a sumei de 46,22 lei, reprezentând penalități de întârziere acumulate în raport de aceste facturi.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 24 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând contravaloare taxe judiciare, fără cheltuieli de mediere).
Cu apel, în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2014.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. R.M.G.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
4 ex./15.05.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5656/2014. Judecătoria... → |
|---|
