Plângere contravenţională. Sentința nr. 4076/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4076/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 36522/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4076/2014
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe petent H. G. G. și pe intimat I. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine de pe lista de ședință, răspunde petentul personal și asistat de avocat Tomașeschi S., intimatul răspunde prin consilier juridic Z. G.. Răspunde la apelul nominal și martorul D. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante, precum și faptul că prin mijlocirea compartimentului registratură al instanței intimatul a depus la dosarul cauzei fișa de cazier auto a petentului.
Instanța procedează la identificarea petentului H. G. G. care se legitimează cu CI . nr._,cnp-_, MARTORUL D. E. se legitimează cu CI . nr._,CNP-_.
Interpelat fiind martorul D. E. precizează că își recunoaște semnătura din cadrul procesului verbal contestat. Declară că a semnat procesul verbal în calitate de martor asistent, însă nu a fost prezent la momentul săvârșirii presupusei contravenții.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Având cuvântul asupra propunerii probelor, apărătorul ales al petentului solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile și planșele foto depuse la dosarul cauzei.
Având cuvântul asupra propunerii probelor, consilier juridic Z. pentru intimat, solicită de asemenea încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 255 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă încuviințează și administrează pentru părți proba cu înscrisurile și planșele foto depuse la dosarul cauzei de către petent.
În temeiul dispozițiilor art. 392 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța dispune deschiderea dezbaterilor, și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, apărătorul ales al petentului, solicită instanței, admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal contestat, se poate observa din planșele foto depuse la dosar că vizibilitatea conducătorul auto era obstrucționată.
Fără cheltuieli de judecară.
Având cuvântul pe fondul cauzei, consilier juridic Z. pentru intimat, solicită instanței, respingerea plângerii formulate, menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit.
În temeiul dispozițiilor art.394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale, reține:
Prin plângerea înregsitrată la data de 12.11.2013, sub numărul_, petentul H. G. G. a constat în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI procesul-verbal . nr._/10.11.2013.
Arguementele petentului:
În data de 10.11.2013 a fost oprit în trafic, în zona C., de un agent al poliției rutiere care i-a adus la cunoștință că nu a acordat prioritate de trecere la doi pietoni angajați în traversarea de la dreapta spre stânga.
Petentul afirmă că la momentul la care a trecut cu autoturismul pe trecerea pentru pietoni, a permis trecerea unui pieton sin stânga către dreapta și nu a sesizat persoane angajate în travesarea trecerii de la dreapta spre stânga, astfel cum s-a reținut în cuprinsul procesului-verbal.
În dreptul trecerii pentru pietoni se efetua lucrări, iar prima bandă era blocată și masinile care tre pe banda a doua nu au deloc vizibilitat din cauza grilajelor.
Agentul constatator nu a fost în măsură să îi prezinte o probă video sau o planșă foto din care să reiasă cele susținute.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 și jurisprudența CEDO.
Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată (f. 10).
Plângerea contravențională a fost formulată în termen și a fost însoțită de înscrisuri și de planșe foto.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și anularea procesului-verbal ca legal și temeinic întocmit.
Intimatul a depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator și a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și cu declarația martorului asistent D. E..
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat, practic, argumentele invocate în cuprinsul plângerii contravențioale.
Instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisuri și cu planșe foto.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 10.11.2013, a condus auto AUDI, cu nr. de înamtriculare IMA 5986, pe . Mun. Iași, către C., în dreptul Secției II Poliție, nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat cu marcaj și indicator.
Conform art. 108 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
În conformitate cu art. 17 din O.G. nr. 2/2001 „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu”.
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea, instanța constată că petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate virtuală.
Pentru aceste considerente, instanța reține că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia actului sancționator, petentul a fost sancționat pentru că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară străzii și care se afla pe sensul său de deplasare.
Pretinsa contravenție a fost constatată de agentul constatator cu propriile simțuri, situație în care prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate a actului administrativ își produce plenar efectele.
Cu toate acestea, instanța reține că, în materie contravențională, operează simultan două prezumții relative care se neutralizează reciproc, respectiv prezumția de nevinovăție a petentului și prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate a actului administrativ.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură condițiile specifice pentru exercitarea efectivă și eficientă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Din toate acestea se desprinde concluzia că prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept, procesul verbal de constatare a contravențiilor, nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par. 2 și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.
Astfel, în măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6.
Prezumția de legalitate și temeinicie ar putea încălca art. 6 CEDO, în măsura în care instanța nu procedează înainte de aplicarea acesteia la o analiză a circumstanțelor întocmirii procesului-verbal, respectiv să analizeze în concret toate împrejurările de ordin obiectiv și subiectiv anterioare sau concomitente întocmirii procesului-verbal.
Prezumția trebuie aplicată numai după analiza constatărilor agentului constatator în funcție de criteriile stabilite în fiecare caz concret, iar nu de plano, iar în măsura în care există dubii, acestea vor profita acuzatului.
Prezumția de legalitate a procesului verbal poate fi luată în considerare în examenul extrem de sensibil al priorității dintre cele două prezumții legale incidente doar în măsura în care aceasta este fundamentată pe o . probe apte a susține și detalia împrejurările consemnate în cadrul actului.
În lipsa oricăror probe suplimentare, care să justifice reținerea faptei, prezumția de legalitate a procesului verbal nu poate fi aplicată în detrimentul prezumției de nevinovăție a petentului, garantată acestuia.
Inversarea sarcinii probei ar putea fi realizată doar în contextul în care legalitatea procesului verbal, dublată de probele inserate în mențiunile acestuia ar fi în măsură a susține în mod just și concludent existența faptei descrise și săvârșirea acesteia de către persoana sancționată contravențional.
Este adevărat că petentul nu a oferit nici o probă care să îi susțină nevinovăția, dar acesta se afla într-o imposibilitate obiectivă să își dovedească nevinovăția, fiind singur în autoturism. Planșele foto depuse la dosarul cauzei sunt nerelevante, întrucât, astfel cum precizează și agentul constatator în raportul depus la dosar, ilustrează o altă trecere de pietoni decât cea unde se pretinde că a fost săvârșită contravenția.
Cu toate acestea, instanța notează că agentul constatator, deși avea în mod cert posibilitatea să oprească pietonul căruia petentul nu i-a acordat prioritate și să solicite acestuia datele de identificare pentru a se prezenta în instanță în vederea audierii sale în calitate de martor, nu a procedat în această manieră, lipsind practic petentul de orice posibilitate obiectivă de apărare. Procedând astfel, agentul constatator nu a efectuat o anchetă efectivă și nu conservat probe esențiale în dovedirea vinovăției contravenientului, deși avea această posibilitate și obligație.
În situația în care agenții intimatei nu au procedat la identificarea martorului și menționarea datelor de identificare ale acestuia în cuprinsul procesului-verbal, petentului îi este practic imposibil să probeze o altă situație de fapt decât cea reținută în actul de sancționare. Or tocmai lipsa acestor probe ce erau în sarcina intimatei determină imposibilitatea aplicării prezumției de legalitate și înclină balanța în favoarea unei prezumții extrem de importante – cea a nevinovăției oricărei persoane până la proba contrară. În lipsa oricărei probe contrare realizate de către intimată, prezumția de nevinovăție urmează a-și produce plenar efectele sale.
În condițiile în care petentul nu recunoaște săvârșirea faptei, iar intimata nu poate dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că petentul a săvârșit pretinsa contravenție, instanța urmează să acorde prioritate prezumției de nevinovăție a contravenientului.
Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul verbal întocmit în cauză nu este temeinic, având în vedere argumentele invocate mai sus.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul HRIȘCA G. G., cu domiciliul în ., jud. Iași în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI, cu sediul în Iași, .. 6, jud. Iași.
Anulează procesul-verbal contestat.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2014.
Președinte,
Pentru grefier, aflat în C.O., semnează grefierul șef al secției civile.
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/04.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2101/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2327/2014.... → |
|---|
