Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 15713/245/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 19.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. D. M.
GREFIER: B. A. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect “cerere de valoare redusă”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 17.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.09.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 6.05.2014, pe calea specială prevăzută de dispozițiile art.1025-1032 Noul Cod de procedură civilă, reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâta . pentru ca aceasta să fie obligată să plătească suma de 3723 lei cu titlu de preț și la plata sumei de 394,4 lei, reprezentând penalități de întârziere. S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și de mediere.
Instanța a fost legal investită prin completarea de către reclamantă a formularului de cerere prevăzut de dispozițiile art.1028 Noul Cod de procedură civilă (filele 2-5 dosar) în motivarea căruia s-a arătat în esență faptul ca între părți este încheiat contractul de prestări servicii de salubritate nr._/15.04.2013 în baza căruia pârâta a beneficiat de serviciile reclamantei, pe care nu le-a achitat în perioada noiembrie 2012 – aprilie 2013, debit la care s-au calculat penalități de întârziere „egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat”, fiind de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, conform lg.51/2006 și OUG nr.88/2010. Debitoarea a fost chemată la conciliere, însă aceasta nu a înțeles să ia vreo măsură în sensul realizării concilierii directe cu privire la debitul datorat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1516 din Noul Cod Civil, iar în temeiul art.223 C.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune s-au solicitat probe cu înscrisuri, fiind anexate formularului în copii certificate pentru conformitate cu originalul: adresă convocare conciliere, dovadă comunicare, contract de prestări servicii, tabel calcul penalități de întârziere, proces verbal de informare, chitanță contravaloare contract de pregătire mediere.
Formularul a fost depus în două exemplare însoțit de duplicatul înscrisurile depuse în dovedire.
Prin formularul de investire a instanței reclamanta nu a solicitat ca în cauză să aibă loc dezbateri orale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 200 lei.
La solicitarea instanței, reclamanta a mai depus copii facturi fiscale, în 2 exemplare.
Fiindu-i comunicat formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia precum și formularul de răspuns, conform dispozițiilor art. 1029 alin.3 din N.C.P.C., pârâta nu a depus la dosar, în termenul prevăzut de dispozițiile art.1029 alin.3 NCPC, un răspuns la pretențiile afirmate de reclamantă.
Față de atitudinea procesuală a pârâtului instanța se va pronunța cu privire la cererea cu care a fost investită în raport de actele aflate la dosar, pe care analizându-le reține următoarele:
Prin contractul de prestări servicii de salubritate nr._/15.04.2013, reclamanta s-a obligat, în conformitate cu dispozițiile art.3-4 să ridice și să transporte deșeurile menajere conform graficului stabilit, să factureze contravaloarea serviciilor executate lunar, la sfârșitul fiecărei luni, iar pârâta s-a obligat să achite integral și la termen contravaloarea serviciilor prestate ( termenul de plată – conform art. 8 alin. 2 din contract – 15 zile de la data primirii facturii), iar, în caz contrar, să achite și penalitățile de întârziere, așa cum este prevăzut în art. 8 alin. 3 din contract.
În baza contractului, au fost emise facturi în perioada noiembrie 2012 – aprilie 2013 aflate în copie la dosar, pentru debitul de 3723 lei, pârâta nefăcând dovada stingerii debitului prin plată, deși, față de pretențiile reclamantei probate prin înscrisurile de la dosar, pârâtei îi revenea sarcina probei liberațiunii conform art.249 NCPC.
Penalitățile de întârziere însă, nu au fost calculate corect, raportat la data scadenței calculată în concordanță cu dispozițiile contractuale și cele ale Legii nr.51/2006. Astfel, instanța reține că contractul dintre părți este unul cu clauze predeterminate de legiuitor prin dispozițiile Legii nr.51/2006, mai exact art.36 și art.42 din lege, care prevăd în art.42 al.9 Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu pânã la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care prestația a fost efectuatã. Utilizatorii serviciilor de utilitãți publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați sã achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadențã de 15 zile lucrãtoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe facturã. Termenul de scadențã privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii, dispoziții agreate și de părți prin clauzele contractuale de la art.8. Or, din tabelul de calcul depus de reclamantă la dosar, rezultă că acestea au fost calculate începând cu a 15-a zi de la emiterea facturii, fiind încălcate dispozițiile contractuale implicite presupuse de normele legale amintite, fiind neverosimilă primirea facturii în chiar ziua emiterii ei, cu consecința calculării unor penalizări de întârziere mai mari decât cele efectiv datorate.
În drept, potrivit art.1270 Cod civil, contractul legal încheiat are putere de lege între părțile contractante, creditorul având dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.
Față de cele de mai sus, instanța reține că, prin înscrisurile depuse la dosar pretenția reclamantei este dovedită în ceea ce privește debitul în totalitate și doar în parte în privința penalităților, conform argumentelor prezentate anterior, sens în care va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 3723 lei reprezentând debitul principal (facturi neachitate noiembrie 2012 – aprilie 2013) și să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere, calculate asupra fiecărui debit lunar neachitat din perioada noiembrie 2012 – aprilie 2013, începând din a 16-a zi de la data primirii facturilor de către pârâta până la 15.11.2013 (data calculului penalităților din acțiune), fără ca valoarea penalităților să depășească valoarea debitului lunar asupra căruia sunt calculate.
Față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dând eficiență dispozițiilor art. 453 C.proc.civ. potrivit cu care „partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată”, instanța constata că acest capăt de cerere accesoriu este întemeiat numai în parte, cu privire la taxa de timbru.
Cheltuielile de mediere nu vor fi acordate, întrucât pentru acțiunile promovate în procedura cererilor de valoare redusă participarea reclamantului la ședința de informare nu este o condiție de admisibilitate a acțiunii, astfel că solicitarea serviciilor mediatorului este opțiunea reclamantei, iar onorariul pretins contravine indirect dispozițiilor art.26 al.3 din Legea nr.192/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta .>(înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_), cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta . (înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_), cu sediul în Iași, .-11, . și II, parter și subsol, jud. Iași.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3723 lei reprezentând debitul principal (facturi neachitate noiembrie 2012 - aprilie 2013) și să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere calculate asupra fiecărui debit lunar neachitat din perioada noiembrie 2012 - aprilie 2013 începând din a 16-a zi de la data primirii facturilor de către pârâtă până la 15.11.2013, fără ca valoarea penalităților să depășească valoarea debitului lunar asupra căruia sunt calculate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.09.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
F. D. MariaBerbece A. M.
Reh./Thred. F.D.M. / B.A.M
4ex/ 24.10.2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 914/2014.... → |
|---|
