Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1395/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1395/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 17963/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1395
Ședința publică din data de 31ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . VIENNA INSURANCE GROUP SA SUCURSALA IAȘI și pe pârâtul T. M., având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 24-01-2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 31-01-2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, având ca obiect răspundere delictuală, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5.06.2013, pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta S.C. A. R. - Asirom Vienna Insurance Group S.A, în contradictoriu cu pârâtul T. M., a solicitat instanței obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 8753 lei reprezentând despăgubire, reactualizată la data plății efective, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că la data de 25.02.2008 a avut loc un accident rutier în urma căruia a fost avariat un autoturism proprietatea Selena România SRL, la volanul căruia se afla M. F.. Organele de poliție ar fi reținut vinovăția pârâtului pentru pătrunderea pe contrasens, fiind sub influența băuturilor alcoolice. Se mai subliniază că o instanță penală a reținut prin sentință definitivă, faptul că pârâtul ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, acesta fiind condamnat la pedeapsa închisorii. Autoturismul avariat din cauza conduitei culpabile a pârâtului beneficia de asigurare CASCO la societatea ., sens în care această societate a achitat contravaloarea reparațiilor, regresându-se împotriva societății reclamante, asigurător RCA al pârâtului. . a plătit suma de 9477,05, însă Asirom a plătit doar 8753 lei. se subliniază că în drept acțiunea e întemeiată pe art. 58 lit. b din legea 136/1995. sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtului.
Au fost anexate cererii: proces verbal informare avantaje mediere, proces verbal de constatare daune auto, borderou sumă achitată, convocare conciliere, acte dosar daună.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 637 lei taxă de timbru.
Deși legal citat pârâtul nu s-a prezentat și nici nu a formulat întâmpinare în termen legal.
La termenul din data de 20.09.2013, instanța a pus în vedere obligația reclamantei de a depune copia sentinței penale despre care a făcut vorbire în cerere.
La termenul de judecată din data de 11.102.013, instanța a suspendat cauza pentru neîndeplinirea obligației puse în vedere reclamantei.
La data de 5 decembrie 2013, reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol, admisă la data de 10 ianuarie 2014, fiind acordat termen pentru continuarea judecății.
La termenul din data de 24 ianuarie 2014, instanța a pus în discuție excepția prescripției extinctive a acțiunii, acordat cuvântul asupra acesteia și a reținut cererea spre soluționare.
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
La data de 25.02._ a avut loc incidentul rutier ce a implicat autoturismul asigurat RCA de reclamantă. Procesul verbal de constatare pagube poartă data de 31.03.2011, iar aprobarea plății s-a realizat în aprilie 2011. plata a fost efectuată conform ordinului de plată depus la fila 8 dosar la data de 19.04.2011. procesul verbal inițial de constatare daune ( aferent dosarului de daune) a fost încheiat la data de 27.02.2008. prima informare a Ministerului de Interne referitoare la persoana responsabilă de producerea incidentului rutier a fost realizată la data de 25.02.2008. se constată de asemenea faptul că sentința penală de condamnare a pârâtului a fost pronunțată la data de 29.01.2009.
Cu privire la persoana vinovată de producerea accidentului, această problemă a fost tranșată prin sentința penală nr.355/29.01.2009, depusă la dosarul cauzei chiar de către reclamantă, sentință prin care pârâtul ( asigurat al societății reclamante) a fost condamnat pentru infracțiuni referitoare la regimul circulației pe drumurile publice, pentru evenimentul rutier din data de 25.02.2008.
Sunt nereale susținerile reclamantei referitoare la momentul de la care trebuie să fie calculat termenul general de prescripție de 3 ani – respectiv momentul plății sumei de bani și cel al rămânerii definitive a sentinței penale.
Astfel, termenul de prescripție aplicabil prezentei acțiuni nu este cel general de 3 ani, ci cel special de 2 ani ( potrivit vechii reglementări, dată de momentul la care a început să curgă termenul de prescripție – nașterea dreptului la acțiune), reglementat de fostul art. 3 alin. 2 din decretul 167/1958. incidența acestui termen este dată de raporturile de care se prevalează asigurătorul - izvorâte fără echivoc din contractul de asigurare. Astfel, prin intermediul acestui contract se stabilește obligația asiguratului de a achita o primă de asigurare în schimbul obligației asumate de asigurător de a suporta riscul asigurat și de a plăti suma asigurată cu excepția cazurilor convenționale de excludere. În contextul în care asigurătorul se îndreaptă împotriva propriului asigurat, raporturile juridice nu pot fi guvernate decât de convenția părților, termenul general de 3 ani fiind aplicabil regresului asigurătorului în cazul persoanei responsabile, cu excepția propriului asigurat. Raporturile de asigurare cuprind raporturile ce izvorăsc din contractul de asigurare între asigurător și asigurat, astfel cum este cazul în prezenta acțiune. Regresul împotriva altor persoane se întemeiază pe subrogația legală și este situat în afara raporturilor de asigurare, din această cauză el fiind supus prescripției în termenul de drept comun.
Această recalificare s-a realizat în temeiul principiului potrivit căruia instanța nu este ținută de articolul expres indicat, precum și de susținerile reclamantei referitoare la art. 58 litera b din legea 136/1995 și regresul împotriva propriului asigurat.
Cu privire la momentul la care se naște dreptul de regres împotriva propriului asigurat, se poate reține pe de o parte cunoașterea motivului producerii accidentului ( prin sentința penală din ianuarie 2009), iar pe de altă parte cunoașterea cuantumului exact al indemnizației achitate - în aprilie 2011 ( 19.04.2011). instanța apreciază că termenul de 2 ani va începe să fie calculat de la data efectuării plății, împlinindu-se la data de 19 aprilie 2013. Or, prezenta acțiune este promovată la data de 5.06.2013, la mai mult de o lună de la data împlinirii termenului. Reclamanta nu a probat existența unei cauze de suspendare sau întrerupere a termenului, motiv pentru care instanța va admite excepția invocată și va respinge ca prescrisă acțiune, ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă, luând act totodată de lipsa unei solicitări a pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției extinctive a acțiunii, excepție invocată din oficiu de instanța de judecată.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. R. - Asirom Vienna Insurance Group S.A, cu sediul social în București, ..31-33 și sediul procesual ales la sucursala societății din Iași, . și Sfînt . director vânzări T. N., în contradictoriu cu pârâtul T. M., domiciliat în Iași, ..125.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Ia act că pârâtul nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 31 ianuarie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 18.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 914/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2328/2014.... → |
|---|
