Contestaţie la executare. Sentința nr. 5381/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5381/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 33858/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică din 11.04.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Z.-L. M.-O.
Grefier - B. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5381
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorii C. D. L., C. M. în contradictoriu cu intimata B. G. SA PRIN G. IAȘI, având ca obiect contestație la executare - suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 04.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 14.03.2014, 25.03.2014, 28.03.2014, 04.04.2014 când, pentru același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei Iași, sub numărul de înregistrare_ /17.10.2013, contestatorii C. D. L. și C. M. au formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata B. Groupe Societe Generale, solicitând: anularea somației din data de 25.09.2013 și a executării silite înseși ce face obiectul dosarului de executare nr. 820/2013 al B.E.J. „C. C. R.”, suspendarea executării silite și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorii arată că somația din data de 25.09.2013, prevăzută de art. 667 N.C.P.C. este lovită de nulitate necondiționată raportat la art. 176 pct.6 N.C.P.C. deoarece termenul care trebuia acordat este de 15 zile, și nu de o zi, întrucât cererea de executare silită este una generală, implicând și urmărirea/executarea directă silită, pentru care legea prevede acordarea unui termen de 15 zile.
Mai mult, executarea este lovită de nulitatea necondiționată expresă prevăzută de art. 828 teza a IIIa N.C.P.C., întrucât, în ipoteza în care se solicită debitorului detalii cu privire la executarea silită, executorul judecătoresc, sub sancțiune de nulitate a executării, va indica debitorului că, în lipsa unor relații, însoțite de acte doveditoare, privind descrierea imobilului spre a se face posibilă evaluarea, se va recurge la demersurile prevăzute la art. 659 N.C.P.C. Acest lucru a fost solicitat de executorul judecătoresc, dar în cuprinsul înștiințări prin care s-a făcut cererea nu se regăsește nicio mențiune legată de consecințele la care se va expune în cazul în care nu dă curs solicitării.
Contestatorii mai arată că urmărirea silită este lovită de nulitate absolută, întrucât creditorului îi lipsește încuviințarea de urmărire silită imobiliară, distinct de încuviințarea executării silite prevăzută de art. 665 N.C.P.C.
În susținerea contestației se invocă și caracterul neexigibil al creanței puse în executare, întrucât declararea scadenței anticipate a creditului nu ar fi opozabilă contestatorilor. În speță, banca nu a notificat declararea scadenței anticipate a creditului, ceea ce face ca suma reprezentând valoarea ratelor declarate scadente anticipat să nu fie exigibilă. Contestatorii arată că nu critică actul declarării scadenței anticipate a creditului, ci împrejurarea că, în calitatea acestuia de act unilateral, nu le/a fost notificat, potrivit dispozițiilor art. 1326 alin.1 N.C.C.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 176, art. 627, art. 659, art. 662, art. 665, art. 667, art. 703, art. 718, art. 818, art. 819, art. 820, art. 828 NCPC, art. 1324, art. 1325, art. 1326 NCC, art. 10 OUG 80/2013.
Contestatorii solicită proba cu înscrisuri, depunând la dosar, în copie certificată: Contractul de credit nr. 50, cu actele adiționale aferente, Înștiințarea din 25.09.2013, Somația din 25.09.2013, Încheierea din 25.09.2013, Încheierea de încuviințare a executării silite din 29.08.2013, Somația imobiliară din 07.10.2013.
Contestația este formulată și depusă prin avocat P. F. C., cu împuternicire la fila 9 dosar.
La cererea instanței, în data de 29.10.2013, B.E.J. „C. C. R.” înaintează copie certificată de pe dosarul execuțional nr. 820/2013, atașată consecutiv filei 61 dosar.
În data de 11.11.2013, contestatorii formulează cerere de ajutor public judiciar, soluționată prin admitere în parte, potrivit încheierii din 26.11.2013, în sensul scutirii acesteia de la plata taxei de 500 de lei, reprezentând ½ din cuantumul taxei de timbru. Prin încheierea din data de 15.01.2014 în soluționarea cererii de reexaminare, s-a dispus eșalonarea taxei de timbru de 500 lei în 3 rate lunare a câte 100, 200 și 200 de lei, plătibile la 10.02.2014, 10.03.2014 și 10.04.2014.
În termenul legal acordat, intimata B. Groupe Societe Generale formulează întâmpinare, depusă la dosar în data de 13.12.2013, solicitând respingerea contestației la executare. Intimata arată că, pentru a opera nulitatea necondiționată a somației, invocată de contestatori, trebuie ca actul respectiv să nu respecte cerințe extrinseci acestuia, conform art. 176 alin. 6 N.C.P.C. Astfel, contestatorii nu precizează care este cerința legală exterioară somației care nu a fost respectată.
Cu privire la faptul că li s-ar fi pus în vedere contestatorilor să achite debitul în termen de o zi, aceștia recunosc ulterior că au primit și somația imobiliară din 07.10.2013 prin care li se pune în vedere să achite debitul în termen de 15 zile, așa cum prevăd dispozițiile art. 820 alin. 1 N.C.P.C.
Intimata arată că executorul judecătoresc a obținut încuviințarea executării silite prin toate formele de executare, inclusiv încuviințarea executării silite imobiliare și că nu era necesară o a doua încuviințare a executării silite, în condițiile art. 818-820 NCPC.
În ceea ce privește somația din 25.09.2013, legea nu prevede un termen în care i se pune în vedere debitorului să își execute de bună voie obligația, astfel încât, în mod legal îi este indicat în cadrul somației termenul de o zi, în vreme ce somația imobiliară emisă la data de 07.10.2013, respectă termenul de 15 zile, impus de dispozițiile art. 820 alin.1 N.C.P.C.
În legătură cu precizarea pe care executorul judecătoresc trebuie să o facă în invitația comunicată debitorului legată de sancțiunea aplicată în cazul în care nu precizează informațiile solicitate, intimata solicită instanței să observe că textul art. 828 N.C.P.C. se regăsește la secțiunea a 4-a – Vânzarea la licitație publică, astfel încât aceasta nu se aplică în cauză întrucât înștiințarea din data de 25.09.2013 nu a fost emisă de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de vânzare la licitație publică, la data formulării contestației nefiind demarate procedurile pentru executarea silită imobiliară. Intimata apreciază, în context, că încuviințarea executării silite în condițiile art. 818 N.C.P.C. este necesară numai în cazul în care creditorul solicită ca executarea silită să se facă exclusiv asupra bunurilor imobile ale debitorului, aceasta fiind rațiunea pentru care textele de lege la care fac trimitere reclamanții se regăsesc în titlul al doilea al Cărții a V-a – „Urmărirea silită asupra bunurilor debitorului”.
Ultimul argument adus de contestatori este acela că nu le-a fost adus la cunoștință actul unilateral de declarare a scadenței anticipate, fapt neadevărat, întrucât această cerință a fost îndeplinită prin notificarea din data de 22.07.2013, cu dovada comunicării acesteia către reclamanți, prin care li se pune în vedere să achite datoriile restante în termen de 15 zile, în caz contrar creditul fiind scadent anticipat, notificare căreia contestatorii nu i-au dat curs astfel încât executarea silită a fost demarată în mod corect pentru întreaga sumă derivând din contractul de credit nr. 50/22.01.2008.
În drept, nu sunt invocate alte dispoziții în afară de cele sus-menționate.
În apărare, se solicită proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie: cerere de executare silită/21.08.2013, somație/25.09.2013, somație imobiliară/07.10.2013, înștiințare/25.09.2013, invitație/30.10.2013, încuviințare executare silită/11.09.2013, notificare/22.07.2013.
Întâmpinarea este formulată și depusă prin avocat A. M., cu împuternicire de reprezentare la fila 149 dosar.
În data de 14.01.2014, contestatorii depun răspuns la întâmpinare prin care solicită anularea întâmpinării, conform art. 206, alin. 2, art. 205, alin. 2, lit. d, raportat la art. 194, lit. e și art. 150, alin. 2 NCPC, întrucât înscrisurile anexate acesteia nu sunt conforme cu originalul.
Contestatorii susțin că cerința duratei termenului de executare pus la dispoziția debitorului este exterioară somației pentru că urmărește constituirea unui termen de grație legal în favoarea debitorului, termen în care poate să execute benevol plata debitului. Termenul acordat debitorului trebuia să fie de 15 zile, chiar în cazul somației emise potrivit dispozițiilor art. 667 N.C.P.C., nefiind relevantă, în opinia acestora, împrejurarea că s-a emis ulterior somația în condițiile art. 820 N.C.P.C.
În legătură cu încuviințarea urmăririi silite imobiliare, aceasta este necesară, conform art. 819-820 NCPC, în caz contrar aplicându-se sancțiunea nulității absolute a urmăririi silite .
Referitor la neaplicarea art. 828, alin.1, teza a III-a, în cazul de față, contestatorii susțin că situarea topografică a textului de lege nu are relevanță, acesta aplicându-se în cazul oricărei invitații.
Cu privire la normele de drept tranzitoriu aplicabile pentru determinarea legii care reglementează actul juridic civil, contestatorii susțin că acestea sunt cele cuprinse în Legea nr. 71/2011, nu cele din art. 6 N.C.C..
Mai mult, contestatorii învederează faptul că nu a fost efectuată notificarea declarării scadenței anticipate a creditului, fapt ce reiese din plicul anexat, ce nu a fost comunicat, ci doar avizat.
În plus, contestatorii completează motivele contestației, arătând că prin actul adițional nr. 1/21.06.2012 s-a efectuat o modificarea contractului de credit, introducându-se la art. 7 o clauză standard, care pentru a intra în vigoare trebuie să fie acceptată în mod expres și scris de către ambele părți. Clauza în cauză nu a fost acceptată în mod expres și scris.
În drept, sunt invocate disp. art. 1202, art. 1203 NCC, art. 150, art. 194, art. 204, art. 205, NCPC.
Anexat răspunsului, contestatorii anexează copie conform cu originalul după înscrisurile din dosarul de executare.
În data de 04.02.2014, intimata B. Groupe Societe Generale formulează precizări, susținând că niciunul dintre textele de lege invocate la punctul 1 al răspunsului la întâmpinare nu prevede sancțiunea anulării întâmpinării, singurele care o fac se referă la anularea acțiunii introductive.
Mai mult, notificarea declarării scadenței anticipate a creditului a fost făcută către contestatori, plicul însă întorcându-se cu mențiunea „avizat, reavizat, expirat termenul de păstrare”, fapt ce înseamnă că reclamanții nu și-au ridicat corespondența de la oficiul poștal.
Referitor la completările motivelor contestației, intima invocă excepția de tardivitate a acestora, întrucât somația în cauză a fost primită de contestatori la data de 03.10.2013, iar invocarea lipsei de efect a fost făcută de aceștia abia la data de 09.01.2014, în mod evident, tardiv.
De asemenea, acestea nu sunt nici admisibile, întrucât pentru invocarea sau constatarea lipsei de efect a unei clauze contractuale există o altă acțiune, aceasta nu își are locul în contestația la executare. Chiar premisa de la care reclamanții pleacă, aceea că posibilitatea intimatei de a declara scadența anticipată a fost introdusă prin art. 7 din actul adițional, este una falsă, această posibilitate fiind prevăzută în art. 6.8, 6.9 și 6.10 din condițiile generale ale contractului de credit nr. 50/22.01.2008 în forma sa inițială; clauza nu a făcut obiectul modificărilor aduse prin actul adițional nr. 1/21.06.2008.
Prin încheierea dată la același termen de judecată, în 04.02.2014, pentru considerentele reținute în conținutul acesteia, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestatori.
La cererea instanței, B.E.J. „C. C. R.” depune la dosar copii certificate de pe actele de executare efectuate ulterior datei de 18.10.2013, anexate consecutiv filei 285 dosar.
Analizând actele și lucrările efectuate în dosar, prin raportare la normele de drept incidente, instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în fapt, prin cererea de executare înregistrată la data de 21.08.2013, intimata B. Groupe Societe Generale a solicitat B.E.J. „C. C. R.” executarea silită a creanței în sumă totală de 95.544,15 euro, decurgând din contractul de credit 50/22.01.2008, modificat prin actul adițional nr.1 din 21.06.2012 și contractul de ipotecă nr. 55/22.01.2008, completat prin actul adițional nr. 1/21.06.2012 față de debitorii C. D. L. și C. M..
Prin încheierea din data de 21.08.2013 executorul judecătoresc C. C. R. a dispus înregistrarea cererii de executare și deschiderea dosarului de executare, iar prin încheierea din 29.08.2013 dată în dosarul nr._/245/2013, Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită.
În data de 25.09.2013 executorul judecătoresc a emis înștiințarea și somația prevăzute de dispozițiile art. 666 și art. 667 N.C.P.C. precum și procesul verbal privind stabilirea cuantumului cheltuielilor de executare, acte de executare comunicate contestatorilor, potrivit proceselor verbale de la filele 93-94 dosar în data de 03.10.2013.
Ulterior, în data de 07.10.2014, executorul judecătoresc a emis somația imobiliară privind imobilul din Iași, ., ., ., comunicată contestatorilor în data de 09.10.2013 (dovezi de comunicare - filele 103-104 dosar) și a formulat cerere de înscriere a acestei somații în Cartea Funciară, la data de 22.10.2013.
Ulterior acestei date, executarea silită a continuat, actele de executare succesive fiind atașate, în copie la dosar, la filele 239-267 și 286-314 dosar.
Prin prezenta contestația la executare, înregistrată la data de 18.10.2013, contestatorii C. D. L. și C. M. au solicitat, în contradictoriu cu intimata B. Groupe Societe Generale, anularea somației din data de 25.09.2013 și a executării silite înseși și suspendarea executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 820/2013 al B.E.J. „C. C. R.”.
Instanța reține în mod prealabil, că dispozițiile privind nulitatea cererii de chemare în judecată nu se aplică și întâmpinării.
De asemenea, instanța reține că prin răspunsul la întâmpinare de la fila 174 dosar, contestatorii nu au formulat o solicitare distinctă (un capăt nou de cerere) și nici măcar nu au invocat un motiv nou de contestație la executare, așa cum motivează intimata în susținerea excepțiilor de inadmisibilitate și tardivitate a „ completării”. În fapt, apărarea contestatorilor are un caracter incidental motivului invocat în cererea de chemare în judecată la punctul 3 privind caracterul neexigibil al creanței. Chiar în cuprinsul cererii, contestatorii arată că actul declarării scadenței anticipate, pe care îl apreciază ca fiind supus dispozițiilor Noului cod civil „nu le este opozabil”, singurul aspect nou fiind indicarea, în cuprinsul răspunsului la întâmpinare și în susținerea motivului de contestație enunțat, a unui text de lege suplimentar, respectiv dispozițiile art. 1203 Cod civil. În fapt, contestatorii urmăresc ca instanța, reținând în mod incidental ineficacitatea clauzei indicate, să admită contestația la executare pentru caracterul neexigibil al creanței. Așadar, fiind o simplă dezvoltare a motivului 3 din contestația la executare, apărare contestatorilor nu apare ca un motiv nou și, prin urmare nu se poate reține că este tardiv formulată.
În ceea ce privește inadmisibilitatea aceleiași apărări, analizată de data aceasta prin prisma normelor înscrise în art. 712 alin.2 N.C.P.C., instanța reține, de asemenea, caracterul său neîntemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 712 alin.2 N.C.P.C: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlu executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”. Așa cum se arată în mod constant în doctrină și contrar opiniei exprimate de intimată, o acțiune în anularea/constatarea ineficacității unei clauze contractuale nu este o cale procesuală specifică în sensul legii, cu una cu caracter general (sunt, spre exemplu, căi procesuale specifice: plângerea contravențională, cererea în anulare etc). prin urmare, apărările formulate de contestatori în raport cu clauzele contractuale și cu referire la exigibilitatea creanței puse în executare apar ca admisibile pe calea procesuală a contestației la executare.
Pe fondul contestației la executare, instanța reține:
În raport cu actele de executare și executarea înseși ce face obiectul dosarului de executare nr. 820/2013 al B.E.J. „C. C. R.”, contestatorii au invocat, în esență, patru motive de anulare:
1. împrejurarea că somația din data de 25.09.2013, prevăzută de art. 667 N.C.P.C. este lovită de nulitate necondiționată raportat la art. 176 pct.6 N.C.P.C. deoarece termenul care trebuia acordat este de 15 zile, și nu de o zi, întrucât cererea de executare silită este una generală, implicând și urmărirea/executarea directă silită, pentru care legea prevede acordarea unui termen de 15 zile;
2. faptul că urmărirea silită este lovită de nulitate absolută, întrucât creditorului îi lipsește încuviințarea de urmărire silită imobiliară, distinct de încuviințarea executării silite prevăzută de art. 665 N.C.P.C.
3. faptul că executarea este lovită de nulitatea necondiționată expresă prevăzută de art. 828 teza a IIIa N.C.P.C., întrucât, în ipoteza în care se solicită debitorului detalii cu privire la executarea silită, executorul judecătoresc, sub sancțiune de nulitate a executării, va indica debitorului că, în lipsa unor relații, însoțite de acte doveditoare, privind descrierea imobilului spre a se face posibilă evaluarea, se va recurge la demersurile prevăzute la art. 659 N.C.P.C.;
4. caracterul neexigibil al creanței puse în executare, întrucât declararea scadenței anticipate a creditului nu ar fi opozabilă contestatorilor. Se susțin, în context, două argumente: banca nu a notificat declararea scadenței anticipate a creditului, ceea ce face ca suma reprezentând valoarea ratelor declarate scadente anticipat să nu fie exigibilă, obligația băncii fiind prevăzută de dispozițiile art.1326 alin.1 N.C.C.; clauza privind declararea scadenței anticipate a creditului din actul adițional nr. 1 la contractul de împrumut este ineficace datorită încălcării de către bancă a dispozițiilor art. 1203 N.C.C.
1. În raport cu primele două motive de contestație invocate, instanța reține:
Executorul judecătoresc a respectat dispozițiile procedurale care reglementează executarea silită, obținând încuviințarea executării silite prin încheierea din 29.08.2013, pronunțată în dosarul nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 664 alin.4 N.C.P.C.: „Încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea să recurgă simultan sau succesiv la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale”.
Având în vedere că executorul judecătoresc a obținut încuviințarea executării silite prin toate formele de executare, inclusiv încuviințarea executării silite imobiliare, instanța apreciază că, în ipoteza analizată, nu mai era necesară o a doua încuviințare a executării silite, în condițiile art. 818-819 N.C.P.C. urmând ca executarea silită imobiliară, sub sancțiunea nulității, să se desfășoare în continuare cu respectarea dispozițiilor art.820 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă.
De altfel, cum dispozițiile art. 819 N.C.P.C. fac trimitere în mod expres la normele înscrise în art. 664, 665 NCPC, referitoare la încuviințarea executării silite, care se aplică în mod corespunzător și în cazul executării silite imobiliare, nu se poate reține că debitorilor contestatori li s-ar fi produs o vătămare prin faptul că executorul judecătoresc nu a formulat o nouă cerere de încuviințare a executării silite. O interpretare contrarie ar lipsi de orice conținut dispozițiile art. 664 alin.4 N.C.P.C, care permit executorului ca, în urma încuviințării executorii silite obținute, să recurgă simultan sau succesiv la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, instanța reținând că încuviințarea executării silite în condițiile art. 818 și următoarele apare ca necesară doar în cazul în care creditorul solicită ca executarea silită se facă exclusiv asupra bunurilor imobile ale debitorului, aceasta fiind și rațiunea pentru care textul de lege care o prevede este plasat în Titlul II al Cărții a V-a - Urmărirea silită asupra bunurilor debitorului.
Contestatorii susțin că cerința duratei termenului de executare pus la dispoziția debitorului este exterioară somației pentru că urmărește constituirea unui termen de grație legal în favoarea debitorului, termen în care poate să execute benevol plata debitului. Termenul acordat debitorului trebuia să fie, în opinia acestora, de 15 zile, chiar în cazul somației emise potrivit dispozițiilor art. 667 N.C.P.C., nefiind relevantă, în opinia acestora, împrejurarea că s-a emis ulterior somația în condițiile art. 820 N.C.P.C. Interpretarea dată de contestatori dispozițiilor legale, reține instanța, este incorectă din punct de vedere juridic. Somația emisă în temeiul dispozițiilor art. 667 N.C.P.C., comunicată, sub sancțiunea nulității, alăturat înștiințării prevăzute de dispozițiile art. 666 N.C.P.C. are un caracter general și rolul de a informa debitorul că: „în cazul în care nu își va îndeplini obligația deîndată sau în termenul acordat, se va proceda la continuarea executării silite”. Pentru a continua, însă, executarea silită în modalitatea executării silite imobiliare, este necesară emiterea unei noi somații, de data aceasta, în temeiul dispozițiilor art. 820 alin.1 N.C.P.C.
Cum termenul de 15 zile nu este prevăzut de dispozițiile art. 667 N.C.P.C., instanța apreciază că interpretarea contestatorilor este o adăugare la text și că, o atare cerință nu se impune a fi respectată cu privire la somația emisă în data de 25.09.2013, somație, care, prin urmare, nu este lovită de nulitate.
3. În raport cu cel de-al treilea motiv de contestație invocat, instanța reține:
Potrivit dispozițiilor art. 828 teza a IIIa N.C.P.C.: „În invitația comunicată debitorului potrivit art. 627, executorul judecătoresc, sub sancțiune de nulitate a executării, va indica debitorului că, în lipsa unor relații, însoțite de acte doveditoare, privind descrierea imobilului spre a face posibilă evaluarea, se va recurge la demersurile prevăzute la art. 659”.
Contestatorii ignoră, însă, faptul că executorul judecătoresc, ulterior emiterii înștiințării și somației prevăzute de dispozițiile art.666-667 N.C.P.C., a emis și actele de executare prevăzute de dispozițiile art. 820 și următoarele N.C.P.C., acte identificate în descrierea în fapt a executorii.
Astfel, în cuprinsul invitației emise la data de 30.10.2013 și comunicate contestatorilor la data de 01.11.2013 (filele 239-244 dosar), instanța a pus în vedere obligația prevăzută de dispozițiile art. 828 teza a IIIa N.C.P.C., fiind respectate în totalitate normele invocate de contestatori.
Prin urmare, și acest motiv al contestației la executare apare ca neîntemeiat.
4. Față de caracterul neexigibil al creanței puse în executare, întrucât declararea scadenței anticipate a creditului nu ar fi opozabilă contestatorilor, pentru lipsa notificării și întrucât clauza privind declararea scadenței anticipate a creditului din actul adițional nr. 1 la contractul de împrumut este ineficace datorită încălcării de către bancă a dispozițiilor art. 1203 N.C.C., instanța reține:
În raport de data încheierii contractului de credit nr. 50/22.01.2008, legea aplicabilă este Vechiul Cod Civil, prin aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 6 alin.2 N.C.C. potrivit cărora: „Actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii ori, după caz, a săvârșirii ori a producerii lor”, dar și a dispozițiilor art. 102 alin.(1) din Legea nr.71/2011 potrivit cărora: „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Contestatorii tind să acrediteze argumentul potrivit căruia scadența anticipată a creditului ar fi fost declarată în baza art.7 din actul adițional nr. 1/21.06.2012, act adițional survenit ulterior intrării în vigoare la Noului Cod Civil și, prin urmare, supus regimului juridic instituit de art. 1203 NCC.
Instanța, constată, însă, că împrejurarea nu este reală – clauza privind declararea scadenței anticipate a creditului nu a suferit modificări potrivit actului adițional menționat, fiind prevăzută de dispozițiile art. 6.10 din condițiile generale ale contractului în forma sa inițială (a se vedea fila 16 dosar). Prin urmare, dispozițiile art. 1203 NCC nu sunt aplicabile în speță. În consecință, clauza nu este lipsită de efecte juridice.
Pe de altă parte, așa cum arată și creditoarea, scadența anticipată a creditului a fost notificată contestatorilor prin scrisoare recomandată, cu conformare de primire (filele 163-164 dosar), însă aceștia nu s-au prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea confirmării.
Așadar, în raport cu argumentele prezentate, și contestația la executare apare ca neîntemeiată și va fi respinsă.
În temeiul dispozițiilor art. 453 cu referire la art. 22 N.C.P.C. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în prezentul dosar.
Văzând și dispozițiile art. 19 alin.1 O.U.G. nr. 51/2008,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile de tardivitate și inadmisibilitate invocate în raport cu motivul privind ineficacitatea dispozițiilor art. 7 act adițional la contractul de credit nr. 50/22.01.2008.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorii Ciubotraru D. L., CNP_ și C. M., CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat „P. F.” în Iași, ..24, ., parter, județul Iași în contradictoriu cu intimata B. Groupe Societe Generale, CUI RO361579, J_ , cu sediul în București, ..1-7, sector 1, prin G. Iași, cu sediul în Iași, ..1B-2A, județul Iași.
Cu apel în 10 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.2014
Pt. președinte, Pt. Grefier,
Z.-L. M.-O., B. R., aflat în c.o.
delegată la Tribunalul Iași semnează grefierul șef al Secției civile,
semnează președintele Judecătoriei Iași P.-F. L.
judecător, D. M. F.
Red./tehnored. Z.L.M.O./B.R.
6 ex./13.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 242/2014.... | Uzucapiune. Sentința nr. 1434/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
