Contestaţie la executare. Sentința nr. 5383/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5383/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 36153/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică din 11.04.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Z.-L. M.-O.
Grefier - B. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5383
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorii B. I. T. și B. C. C. în contradictoriu cu intimata C. B. SA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 04.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 18.03.2014, 28.03.2014, 04.04.2014 când, pentru același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Prin cererea introdusă la Judecătoria Iași sub nr._ din 08.11.2013 contestatorii B. C. C. și B. I. T., într-o acțiune având ca obiect contestație la executare, au solicitat, în contradictoriu cu intimata C. B. SA: anularea executării silite și primelor acte de executare emise de B.E.J.A. „D. C. și T. V. B.”, respectiv Încheierea 1664/2013, procesul verbal de constatare creanță, înștiințarea și somația 1664/2013.
În motivare, contestatorii arată că ., administrată de unul dintre contestatori, a încheiat un contract de credit cu C. B. SA, garantat cu mai multe contracte de ipotecă asupra unor bunuri imobile aflate în proprietatea contestatorului.
În primăvara anului 2010 împrumutatul a învederat băncii că în dosarul nr._ Curtea de Apel Iași a decis asupra stării de forță majoră în care s-au aflat SC AGROMEC SA, ., precum și societatea contestatorului, instanța constatând „existența cazului de forță majoră exonerator de răspundere pentru perioada 2003 la zi, pentru întreaga activitate a reclamantei și a firmelor de grup”.
Așadar, singura condiție pentru a putea opera cauza exoneratoare de răspundere este ca împrejurarea care generează forța majoră să fi fost constatată, condiție îndeplinită prin decizia sus-menționată. Iar, având în vedere că forța majoră a afectat activitatea societății debitoare, din 2003 la zi, atât împrumutatul, cât și garanții, sunt exonerați de la plata oricăror sume de bani către creditoare.
Contestatorii invocă excepția prescripției dreptului la acțiune a creditoarei, respectiv prescripția dreptului de a mai solicita executarea silită a Contractului de credit nr. 64/2006. Aceștia arată că, la data de 10.05.2006, . a contractat o linie de credit în valoare inițială de 400.000 de lei. Aceasta a fost prelungită cu 12 luni în data de 09.05.2007 și 06.05.2008 și suplimentată în data de 02.07.2007 la valoarea de 570.000. În data de 09.07.2009, creditul a fost restructurat pe o perioadă de 7 luni, din data de 09.05.2009 până la data de 23.12.2009. În data de 06.05.2008 linia de credit a fost transformată în credit pe termen scurt, iar în data de 17.06.2009, acesta a fost restructurat. Mai mult, ultima plată efectuată de contestatori a fosta la data de 23.11.2009, împlinindu-se și din acest punct de vedere termenul de prescripție.
Chiar dacă în intervalul termenului de prescripție creditoarea a demarat altă executare silită, având în vedere că aceasta a fost desființată, contestatorii apreciază că nu a fost întrerupt termenul de prescripție.
Astfel, contestatorii apreciază că executarea silită este formulată peste termenul de prescripție de 3 ani, aceasta împlinindu-se în 2012.
Contestatorii invocă, de asemenea, autoritatea de lucru judecat, în raport cu dispozițiile deciziilor 629/27.04.2011 și 753/14.10.2011 ale Tribunalului G. arătând că anterior încercării prezente de executare silită, creditoarea a mai demarat o alta, prin intermediul unui executor bancar, în baza unei alte Încheieri de încuviințare a executării silite, pronunțată de data aceasta la Judecătoria T., în dosarul nr._ . Această executare a fost contestată de reclamanți pe considerentul existenței unei cauze de forță majoră exoneratoare de răspundere constatate prin decizia nr. 1335/2009.
Contestatorii precizează că, la data de 20.01.2003, între S.C. AGROMEC S.A. B., firma mamă în raport cu ., și DGFP G. s-a încheiat convenția nr. 58/2003 în baza căreia s-a aprobat eșalonarea în 52 de rate lunare a plății datoriilor către bugetul de stat și scutirea de la plata majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere. La acel moment, . de achitat un debit în sumă totală de 4.678.690,356 lei vechi.
De asemenea, termenele de plată stabilite prin graficul anexat convenției au fost respectate de . în luna decembrie 2003, moment în care activitatea și situația financiară a fost grav afectată pe fondul pierderilor suferite în vara aceluiași an ca urmare a secetei pedologice și atmosferice care a compromis în proporție de 100% suprafețele de teren cultivate de .>
Întrucât . a primit de la instituțiile publice despăgubiri pentru culturile compromise pe fondul fenomenelor naturale catastrofale, aceasta a intrat în incapacitate de plată, fiindu-i imposibil să achite ratele de contribuții la bugetul de stat, împrejurare comunicată pârâtei.
Cu toate acestea, DGFP G. a anulat convenția nr. 58/2003, a decăzut reclamanta din beneficiul eșalonării plății datoriilor bugetare și a scutirii de la plata majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere și a declarat debitul scadent imediat și, fără a anunța în nici un fel . fiscale au început executarea silită. Ca urmare a acestui fapt, au fost poprite conturile societății reclamante deschise la Banca Comercială Carpatica, Raiffeisen B., BRD-GSG, a fost instituit sechestrul asupra bunurilor mobile și imobile ale societății și au fost executate silit.
În aceste condiții, . declanșat un litigiu de contencios administrativ. Prin decizia civilă nr. 1335/17.12.2009, al cărei dispozitiv a fost lămurit și completat prin Încheierea din 15.04.2010, Curtea de Apel G. a constatat că în mod nelegal pârâta DGFP G. a anulat Convenția de eșalonare nr. 58/2003, obligând organul fiscal să respecte și să execute această convenție. Prin aceeași decizie, instanța a constatat existența cazului de forță majoră pentru perioada 2003 la zi, pentru . a firmelor din grup.
În considerentele hotărârilor judecătorești sus menționate, Curtea de Apel G. a reținut că „deși cazul de forță majoră s-a petrecut în anul 2003, efectele sale s-au prelungit în timp până la momentul pronunțării deciziei nr. 1335/2009 datorită atitudinii pârâtei, care, deși a semnat actele constatatoare ale secetei ce s-a constituit într-un caz de forță majoră, a ignorat acest eveniment și a reziliat convenția de eșalonare 58/2003, demarând executarea silită, (…) împrejurare ce a antrenat alte datorii, de la partenerii publici și privați. (…) Persistența în timp a efectelor forței majore în executarea convenției nr. 58/2003 din 2003 și până în prezent a fost demonstrată pe deplin, deoarece prin blocarea conturilor societății și instituirea sechestrelor și chiar executarea silită a unor active ale societății reclamante, activitatea acesteia a fost complet paralizată.”
Contestatorii invocă aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei civile nr. 1335/17.12.2009 și al Încheierii din 15.04.2010.
Însă, în prezenta cauză, există mai multe hotărâri care se bucură de puterea lucrului judecat în raport de speță dedusă judecății, după cum urmează: prin decizia nr. 1335/2009 a Curții de Apel G. s-a constatat existența cazului de forță majoră care a afectat întreaga activitate a contestatoarei de la 2003 la 15.04.2010; prin decizia nr. 629/2011 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._ s-a stabilit că „efectele hotărârii nr.1335/2009 își extind aplicabilitatea asupra acestei relații motivat de faptul că sintagma întreaga activitate, folosită de Curtea de Apel G. acoperă toate relațiile cu orice terț”, inclusiv relația . cu intimata creditoare; prin decizia nr. 753/14.10.2011 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr. 753/14.10.2011 s-a reiterat aplicabilitatea deciziei 1335/2009 asupra raportului juridic existent între . și creditoare, insistându-se asupra puterii de lucru judecat de care se bucură decizia nr. 629/2011.
Contestatorii subliniază și faptul că decizia 1335/2009, fiind pronunțată în cadrul unei acțiuni în constatarea existenței unei situații de drept, are un caracter declarativ, nu constitutiv de drepturi. Acest lucru fiind stabilit, existența cazului de forță majoră este indivizibilă în raport de toate subiectele de drept care au intrat anterior, concomitent sau ulterior intervalului 2003-2010, în relații comerciale sau economice cu aceste societăți.
Astfel, în situația de față, la contractul supus analizei, sintagma „întreaga activitate”, folosită de Curtea de Apel în cuprinsul deciziei 1335 este de natură să acopere toate contractele încheiate în perioada respectivă (_10).
În susținerea contestației, contestatorii solicită proba cu înscrisuri, depunând la dosar, în copie: Decizia 1335/2009 a Curții de Apel G., Decizia 629/2011 a Tribunalului G., Decizia 753/2011 a Tribunalului G., Sentința 3519/2012 a Judecătoriei T., Sentința Penală 573/2012 a Tribunalului G., Încheierea din data de 16.09.2009, privind dosarul_ al Judecătoriei T., extras privind dosarele execuționale în care se încearcă executarea creditului:_/233/2013,_/233/2013,_/233/2013,_/233/2013, deciziile Tribunalului G. nr.: 876/16.06.2011, 27/09.11.2011, 275/27.06.2012, 864/09.06.2011, 865/09.06.2011, sentința nr. 16/21.01.2013, corespondența cu organele de control din UE, Contractul Cadru nr. C_/15.08.2006, procesul verbal nr. 350/14.10.2011, adresele nr.: 360/20.10.2011, 364/24.10.2011, 76/05.01.2012, 15/12.01.2012, 46/19.03.2012, 6563/17.04.2012, creanța bugetară înlăturată de la plata din tabelul definitiv datorită unei cauze de forță majoră exoneratoare de răspundere pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, Secția Comercială, sentința nr. 44/23.03.2007.
Prin rezoluția privind regularizarea cererii de chemare în judecată instanța a pus în vedere contestatoarei plata unei taxe de timbru de 1000 lei pentru contestație, să precizeze denumirea, sediul, codul fiscal și contul bancar al intimatei și să certifice conform cu originalul înscrisurile depuse la dosar.
În data de 26.11.2013 contestatorii au făcut dovada achitării taxei de timbru (chitanță fila 78 dosar).
La solicitarea instanței, B.E.J.A. „D. C. și T. V. B.”, înaintează la dosar copia dosarului de executare nr. 1664/2013, anexată consecutiv filei 80.
În data de 21.01.2014, la solicitarea instanței B.E.J.A. „D. C. și T. V. B.” depune copii conform cu originalul de pe actele de executare silită.
În ședința publică din 21.09.2013 intimata, în terenul legal, depune al dosar note scrise cu caracter de întâmpinare. În cadrul întâmpinării, intimata invocă excepția tardivității formulării contestației, raportat la dispozițiile art. 62, Legea 58/1934. Intimata apreciază că debitorii puteau formula contestație la executare în termen de 5 zile de la comunicarea somațiunii, dar, în cazul de față, somația a fost emisă la data de 11.09.2013, iar contestația depusă la data de 08.11.2013, termenul fiind încălcat.
Cu privire la legalitatea actelor îndeplinite de către executorul judecătoresc, intimata susține că acestea au fost legal și corect întocmite, arătând că încheierea prin care a fost încuviințată executarea, temeiurile avute în vedere de instanță sunt corecte, aceasta având în vedere existența unei creanțe certe, lichide și exigibile și a unui titlu executoriu, potrivit art. 623 alin. 1, NCPC, reprezentat de biletul de ordin, iar prin avalizarea acestuia, contestatoarea și-a asumat obligația de a garanta plata și îndeplinirea în întregime a obligațiilor rezultate din contractul de credit încheiat între C. B. SA și ..
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de solicita executarea silită, intimata susține că biletul la ordin contestat a fost emis cu titlu de garanție pentru executarea obligațiilor contractuale, iar legea prevede completarea cambiei în alb în termen de trei ani de la data reală a emiterii (pct. 78 NORMELE-CADRU, nr. 6, 8 martie 1994).
Cu privire la forța obligatorie pe care o are decizia nr. 1335/2009, pronunțată de către Curtea de Apel G., intimata arată că potrivit art. 1201 Cod Civil, pentru ca o hotărâre să se bucure de puterea lucrului judecat, ea trebuie să fie pronunțată de o instanță română, să fie pronunțată în materie contencioasă și să dezlege fondul cauzei, lăsând la latitudinea instanței valoarea pe care o are hotărârea în cauză.
Intimata mai învederează faptul că din succesiunea în timp a faptelor este evidentă reaua credință a contestatorilor, aceștia profitând de completarea Curții de Apel G., în invocarea cazului de forță majoră. Însă aceștia nu au avut în vedere că forța majoră nu este aplicabilă decât ținând cont de următoarele împrejurări: Convenția nr. 58/2003 se referă la eșalonarea la plata pe termen de 52 de luni a datoriilor la bugetul de stat. Instanța a reținut că reclamanta a solicitat acesteia compensarea creanței sale față de pârâta DGFP G. cu creanța pe care aceasta o are față de societatea reclamantă, justificându-și interesul prin faptul că a investit instanța cu o acțiune în constatarea valabilității unei convenții, asimilată actului administrativ conform art. 2, lit. c din Legea 554/2004. Conform art. 942, Codul Civil convențiile unui contract nu au efect decât între părțile contractante.
Mai mult, aprecierea cu privire la aplicarea cauzei de forță majoră a privit Convenția nr. 58/2003, față de care banca este terț. Astfel, extinderea efectelor cauzei de forță majoră și asupra contractelor încheiate cu banca reprezintă o solicitare neîntemeiată.
Cu privire la forța obligatorie pe care o au deciziile 629/2011 și 753/2011, niciuna din instanțele care le-au dat nu au constatat că Banca nu ar fi în posesia unui titlu executoriu, iar, astfel, banca fiind în posesia unui astfel de titlu, aceasta a procedat la reluarea procedurilor de executare silită, împotriva debitoarei.
Cu privire la cazul de forță majoră, intimata susține că prin forță majoră se înțeleg împrejurările care au intervenit după încheierea contractului, ca urmare unor evenimente extraordinare, neprevăzute și inevitabile pentru una dintre părți. Partea care o invocă va comunica în scris în termen de maxim 5 zile, celeilalte părți, dovada intervenției și încetării cazului de forță majoră. În cazul de față, forța majoră a intervenit în 2003, iar . nu exista încă, aceasta fiind înființată în 27.05.2005.
Mai mult, în data de 10.05.2006, . a contractat o linie de credit în valoare inițială de 400.000 lei, dată la care contestatoarea știa de cauza de forță majoră ivită în 2003, iar facilitatea de credit a fost acordată în vederea desfășurării activității curente, care nu are nimic de a face cu cazul de forță majoră invocată Ulterior linia de credit a fost suplimentată în vederea achitărilor datoriilor restante înregistrate către bugetul statului, activitate care excede cazului de forță majoră.
De asemenea, contestatoarea și-a exprimat acordul de voință cu privire la clauzele contractuale, prin semnarea contractelor de credit, ce au creat în sarcina sa o obligație, iar în sarcina băncii, un drept.
Mai mult, deși a procedat la semnarea contractelor de credit, contestatoarea nu numai că nu a înștiințat banca despre existența litigiului în care a fost pronunțată decizia nr.1335/2009, litigiu început în 2005, dar, de la data pronunțării hotărârii favorabile nu și-a mai onorat obligațiile față de bancă, folosindu-se, cu rea-credință de hotărârea pronunțată.
În drept, sunt invocate, pe lângă normele anterior menționate, dispozițiile art. 205-209 N.C.P.C.
Anexat întâmpinării, intimata depune la dosar înscrisuri probatorii, respectiv: cerere de executare silită din 22.07.2013, încheiere de încuviințare a executării silite, contract pentru linie de credit nr. 64/10.05.2006 și actele adiționale nr.1-4 la contract, contract de credit pentru finanțarea stocurilor nr. 64/10.05.2006.
În administrarea probei cu înscrisuri, la termenul din 18.02.2014, contestatorii au mai depus la dosar: decizia civilă nr. 265/21.10.2013 a Tribunalului G. pronunțată în dosarul nr._, decizia civilă nr. 5870/26.11.2013 a Curții de Apel G., pronunțată în dosarul nr._, încheierea din 16.09.2009, dată în dosarul nr._ al Judecătoriei G., acte de executare în dosarul nr. 36/2011 al executorului bancar N. S. I..
Prin încheierea interlocutorie din data de 18.02.2014, pentru considerentele reținute în conținutul acesteia, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației, invocată prin întâmpinare și a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin contestația la executare formulată contestatorii B. C. C. și B. I. T. au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C. B. SA: anularea executării silite și primelor acte de executare emise de B.E.J.A. „D. C. și T. V. B.”, respectiv Încheierea 1664/2013, procesul verbal de constatare creanță, înștiințarea și somația 1664/2013.
În fapt, în data de 22.07.2013, intimata creditoare C. B. SA a solicitat B.E.J.A. „D. C. și T. V. B.” încuviințarea executării silite a titlurilor executorii: contract pentru linie de credit nr.64/10.05.2006, actele adiționale nr.1-4 la contract, contract de constituire a unei garații personale nr. 32/10.05.2006 încheiat cu fidejusorul B. I. T. și contract de constituire a unei garanții personale nr. 29/09.05.2007 încheiat cu fidejusorul B. C. C..
Prin încheierea din data de 17.09.2013, dată în dosarul nr._/245/2013, Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită împotriva debitorilor fidejusor în vederea recuperării creanței în cuantum de 502.962,93 lei, în baza titlurilor executorii anterior menționate.
La data de 23.10.2013, executorul judecătoresc T. V. B. a emis încheierea nr. 1664/2013 prin care a stabilit cheltuielile de executare în sumă de_,3 lei și somația prevăzută de dispozițiile art. 667 N.C.P.C., acte de executare comunicate contestatorilor în data de 29.10.2013.
Față de motivele invocate de contestatori, instanța reține:
Prin decizia civilă nr. 1335/17.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ (filele 15-17), precum și prin Încheierea din data de 15.05.2010 (filele 18-19), pronunțată în același dosar, instanța a decis asupra stării de forță majoră în care s-au aflat SC AGROMEC SA, ., precum și societatea contestatorilor – ., instanța constatând „existența cazului de forță majoră exonerator de răspundere pentru perioada 2003 la zi, pentru întreaga activitate a reclamantei și a firmelor de grup”.
În cursul anului 2010, intimata, prin executor bancar propriu N. S. I. a demarat executarea silită împotriva . și a contestatorilor din prezenta cauză, în vederea punerii în executare silită a titlurilor executorii: contract pentru linie de credit nr.64/10.05.2006, actele adiționale nr.1-4 la contract, contract de constituire a unei garații personale nr. 32/10.05.2006 încheiat cu fidejusorul B. I. T. și contract de constituire a unei garanții personale nr. 29/09.05.2007 încheiat cu fidejusorul B. C. C. precum și a unui număr de șase contracte de ipotecă, executare silită încuviințată prin încheierea din 16.09.2010, dată în dosarul nr._ al Judecătoriei T..
Împotriva acestei executări silite atât . cât și B. I. T. și B. C. C. au formulat contestație la executare, soluționată irevocabil de Tribunalul G. prin decizia civilă nr. 629/27.04.2011 (filele 20-21), în sensul admiterii contestației și anulării tuturor formelor de executare silită emise de corpul executorilor bancari în baza contractului de credit nr. 64/10.05.2006. În considerentele susmenționatei decizii, instanța a constatat că „existența cazului de forță majoră în care s-a aflat societatea și firmele de grup, deci și . (…) a fost de natură să afecteze nu numai relația societății cu DGFP G., ci întreaga activitate a societății și a firmelor de grup. Instanța a constatat, astfel, că: „efectele deciziei civile nr. 1335/2009 își întind aplicabilitatea și asupra acestei relații, motivat de faptul că sintagma „întreaga activitate” folosită de Curtea de Apel G., acoperă toate situațiile cu orice terț. Astfel, seceta pedologică și atmosferică s-a constituit într-un caz de forță majoră, în sensul dispozițiilor art. 1082-1083 Cod civil, în sensul unui eveniment exterior, insurmontabil și de neprevăzut ce a afectat în mod determinant (100%) activitatea societății, astfel încât nu și-a mai putut îndeplini obligațiile contractuale”.
Tribunalul G. reține, în continuare că: „în ceea ce privește interpretarea forței majore ca pe o cauză de exonerare de răspundere contractuală, doctrina și practica judiciară au fost unanime în a considera că aceasta operează în puterea legii, chiar dacă nu a fost prevăzută expres în contractele dintre părți”.
Noua contestație la executare formulată împotriva aceleiași executări silite în dosarul nr._ a fost, de asemenea, admisă prind irevocabil decizia civilă nr.753/14.10.2013 a Tribunalului G. (fila 22), reținându-se puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 629/27.04.2011
Contestatorii invocă aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat al: deciziei civile nr. 1335/17.12.2009 și al Încheierii din 15.04.2010, al deciziei nr. 629/2011 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._ și al deciziei nr. 753/14.10.2011 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr. 753/14.10.2011.
În drept, instanța reține că, într-adevăr, art. 431 alin.2 NCPC reglementează prezumția legală de lucru judecat care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat, nefiind necesară existența triplei identități – obiect, părți, cauză, ci doar legătura cu chestiunea litigioasă, soluționată anterior, indiferent dacă această rezolvare s-a dat în dispozitiv sau doar în considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin.2 NCPC, lucru judecat având, așadar, o funcție pozitivă, aceea de a impune judecății ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase, tranșate într-o altă hotărâre.
„D. urmare, cea dea doua instanță nu mai poate face aprecieri proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească și pe care nici nu o poate ignora” (G. B., O. S.-M. ș.a - Noul Cod de Procedură Civilă – Comentariu pe articole, Ed. Hamangiu, 2013vol. I, p.811).
Transpunând instituția analizată și efectele ei la situația de fapt, instanța reține că chestiunile litigioase privind: existența cazului de forță majoră care a afectat întreaga activitate a .. de la 2003 la 15.04.2010, extinderea aplicabilității efectelor hotărârii nr.1335/2009 în relațiile cu orice terț, puterii de lucru judecat de care se bucură decizia nr. 629/2011. Apărările părților asupra acestor considerente nu mai pot face obiectul cercetării judecătorești în prezenta cauză.
Pe de altă parte, însă, instanța reține că, spre deosebire de executarea silită bancară, executarea care face obiectul dosarului nr. 1664/2013 al B.E.J.A. „D. C. și T. V. B.” este pornită exclusiv împotriva garanților fidejusori care, prin contractele de garanție personală arătate „s-au obligat în solidar cu debitorul principal față de beneficiar, garantând irevocabil și necondiționat executarea obligației debitorului principal (…)”. Aceste aspecte nu au fost analizate de instanțele de judecată în cuprinsul hotărârilor invocate de contestatori, instanța apreciind că exonerarea de răspundere contractuală a debitoarei principale . afectează și se răsfrânge asupra răspunderii fidejusorilor solidari care pot opune creditoarei intimate toate apărările pe care le-ar fi putut opune debitorul principal, așadar, inclusiv exonerarea de răspundere.
Întrucât argumentul analizat este suficient pentru aprecierea caracterului întemeiat al contestației la executare,instanța va constata că nu se impune analiza subsidiară a celorlalte apărări.
Față de cele de mai sus, instanța va admite contestația la executare și va anula executării silite și actele de executare emise de B.E.J.A. „D. C. și T. V. B.” în dosarul de executare nr. 1664/2013.
În temeiul dispozițiilor art.716 alin.2 N.C.P.C., va obliga contestatorii să plătească B.E.J.A. „D. C. și T. V. B.” suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli multiplicare dosar de executare, conform decontului de cheltuieli anexat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorii B. I. T., CNP_ și B. C. C., CNP_, ambii cu domiciliul în Bârlad, ., ., . în contradictoriu cu intimata C. B. SA, J_, CUI RO361897, cu sediul în București, Calea Victoriei nr.13, sector 3.
Obligă contestatoarea să plătească B.E.J.A. „D. C. și T. V. B.” suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli multiplicare dosar de executare.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.04.2014.
Președinte, Grefier,
Z.-L. M.-OanaBondar R.
Pentru judecător detașat la Tribunalul Iași,
semnează Președintele instanței, Pentru grefier aflat în C.O. Judecător F. D. M. semnează grefier șef Secție Civilă
L. P.
Red/ Tehnored Z-L M-O./B.R.
5 ex./07.10.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6308/2014. Judecătoria... → |
|---|
