Contestaţie la executare. Sentința nr. 5720/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5720/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 25726/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. G. T.
GREFIER M. P.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5720/2014
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe contestator B. E. JUDECĂTORESC A. C. PRIN A. C. și pe intimat T. G., intimat B. ASOCIAȚI M. I. ȘI L., terț poprit B. G. SOCIETE GENERALE SUCURSALA IAȘI, având ca obiect contestație la executare încetare executare silită; amendă judiciară; despăgubiri; suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 10.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când instanța, pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței sub nr. de dosar_, contestatorul B. A. C. a formulat, în contradictoriu cu intimații B. M. I. & M. L. și T. G., contestație la executare, la poprire și refuz, solicitând anularea încheierii de încuviințare a executării silite din 04.07.2013 pronunțată în dosarul nr._/245/2013 și a executării silite începute în dosarul de executare nr.447/2013, anularea tuturor actelor de executare și încetarea executării silite înseși, obligarea creditoarei și a executorului la plata unei amenzi judiciare iar executorul să plătească despăgubiri echivalente cu cheltuielile de judecată efectuate. A solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea pe fond a contestației. Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat contestatorul că nu i-a fost comunicată copia certificată a încheierii de încuviințare a executării silite, a fost încălcată legea de procedură privitor la cererea de încuviințare a executării silite, deoarece instanța a pronunțat o singură încheiere de încuviințare a executării silite deși erau puse în executare trei titluri executorii cu date diferite. Unul dintre debitori achitase la data pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite majoritatea debitului, creanța nu este certă și lichidă, suma încuviințată a fi executată este fără legătură cu creanța reală rămasă de achitat iar debitorul care a achitat benevol nu poate fi urmărit silit și era ținut ca terț poprit.
Persoanei fizice A. C., obligată prin titlu executoriu, nu i-a fost comunicat nici un act de executare și nu a fost săvârșit nici un act de executare în contradictoriu cu ea.
Deși debitorul achitase majoritatea debitului iar pentru diferența este ținut în calitate de terț poprit, el trebuie să suporte cheltuieli și onorarii disproporționate, fiind încălcate disp. art.669 C.pr.civ., creditorul nu a dovedit achitarea cheltuielilor de executare, cu toate acestea, procesul-verbal privește onorariul de executare și cheltuielile de executare ca deja efectuate și achitate integral, imputându-le contestatorului.
Onorariul executorului judecătoresc este excesiv având în vedere că nu trebuie suportată nici o sumă cu acest titlu, creanța fiind îndestulată sau în curs de îndestulare, pe de altă parte, din calculul matematic nu reiese suma pretinsă de către executorul judecătoresc. Solicită înlăturarea onorariului avocațial deoarece avocatul a produs prejudiciul clientului prin îndrumarea unei executări silite anulabile.
Se impune amendarea executorului judecătoresc și a intimatei, având în vedere că imediat ce primele acte de executare silită au fost primite, debitorul a comunicat executorului judecătoresc o adresă prin care solicita acestuia să îndeplinească actele de executare în conformitate cu legea și să ia măsurile prevăzute de lege, adresa fiind însoțită de dovezi de plată.
Debitorul a îndeplinit de bunăvoie obligația însă executorul refuză să constate acest lucru. Faptul de a ignora cu bună știință plățile efectuate constituie un abuz, impunându-se amendarea petentei cât și a executorului pentru exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale.
Se impune suspendarea executării silite având în vedere că a fost blocat în mod eronat contul biroului, din acesta fiind achitate sumele necesare desfășurării executării silite, banii popriți constituie cheltuieli de executare din alte dosare de executare silită. Debitorul a plătit, benevol, aproape 6000 lei, această sumă fiind din nou poprită în mod abuziv.
În drept, au fost invocate disp. art.711 și urm. C.pr.civ.
Alăturat cererii, au fost anexate înscrisuri, în copie certificată.
Contestația a fost legal timbrată.
La data de 12.08.2013, contestatorul a formulat cerere de suspendare provizorie a executării silite. A fost consemnată cauțiunea stabilită de către instanță.
La solicitarea instanței, B. M. I. & M. L. a comunicat copia certificată a dosarului de executare silită nr.447/2013.
Prin încheierea interlocutorie din 26.08.2013 instanța s-a pronunțat asupra cererii de suspendare provizorie a executării silite.
Intimata T. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, motivat, în esență, de următoarele: executorului judecătoresc A. C. i s-a solicitat să-și achite obligațiile ce îi reveneau în urma sentințelor judecătorești pronunțate de Tribunalul B.. Dup aproximativ 15 luni de așteptare, a apelat la un executor judecătoresc pentru recuperarea creanței, fiind întocmit dosarul de executare nr.447/2013 pentru care a plătit taxele necesare.
După puțin timp, a primit acasă notificări din partea B. A. C. pentru plata unor obligații personale iar după 2-3 zile a primit înștiințare de compensare a datoriilor: cele care erau pe numele S. E. cu datoria menționată în dosarul de executare nr.447/2013.
La data de 22.10.2013, B. M. I. & M. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
A invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în temeiul disp. art.2 din Legea nr.188/2000 coroborate cu disp. art.644 C.pr.civ.
Pe fond, a arătat că nu a fost dovedită de către contestatoare, împrejurarea că nu i-a fost comunicată încheierea de încuviințare a executării silite. Necomunicarea acesteia nu este sancționată de către legiuitor, mai mult, încheierea prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac, susținerile contestatorului privind existența unei vătămări nu pot fi primite.
Excepția nulității încheierii de încuviințare a executării silite nu poate fi primită, având în vedere că toate cele trei hotărâri judecătorești pentru care s-a cerut încuviințarea executării silite au în comun pe debitorul B. A. C..
Susținerea contestatoarei potrivit căreia la data încuviințării executării silite achitase deja benevol majoritatea debitului nu poate fi primită, întrucât contestatorul-debitor nu a executat de bunăvoie obligația. La data de 18.06.2013, B. A. C. a înființat poprire pentru suma de 1237,60 lei (900 lei debit și 237,60 lei cheltuieli de executare) față de terțul poprit B. A. C., pentru sumele datorate debitoarei T. G..
La data de 07.08.2013, B. A. C. a înființat o nouă poprire împotriva debitoarei T. G., comunicată terțului poprit B. A. C., pentru creanța de 1220 lei. Astfel, a da curs unor popriri înființate nu este similar cu executarea benevolă a obligațiilor.
În cele trei titluri executorii puse în executare și care formează obiectul dosarului de executare nr.447/2013, este menționat în calitate de debitor B. A. C. și nu A. C. persoană fizică.
Anterior începerii executării silite, la data de 18.03.2013, debitoarea a fost notificată pentru plata către T. G. a sumei totale de 3238 lei dar nu a dat curs notificării, creanță în raport de care au fost calculate și cheltuielile de executare.
Executorul judecătoresc nu putea cunoaște faptul că debitoarea a achitat parțial creanța, plătind în anul 2012 suma de 2266 direct creditoarei, având în vedere că T. G. a solicitat executarea silită în baza celor trei titluri executorii iar executorul judecătoresc nu putea refuza executarea silită.
Ulterior emiterii somației din data de 22.07.2013, debitoarea a înștiințat executorul judecătoresc despre înființarea popririi de către B. A. pentru suma de 1237,60 lei, situație în care a fost emisă o nouă somație către debitoare prin care aceasta a fost înștiințată despre diminuarea creanței.
La data de 26.07.2013, debitorul a atenționat executorul judecătoresc despre faptul că nu mai datorează nici o sumă de bani către T. G., fapt nereal întrucât din totalul creanței de recuperat, la data prezentei, mai exista un rest neachitat în valoare de aproximativ 900 lei, la care trebuie adăugate cheltuielile de executare silită și onorariul avocațial în executarea silită.
Nu a fost dovedită existența vreunei solicitări către B. M. pentru ridicare înscrisuri din dosarul de executare nr.447/2013.
Nu poate fi admisă cererea de amendare a executorului judecătoresc având în vedere că acesta nu a ignorat cu bună știință dovezile produse de către contestatoare ci, pur și simplu contestatoarea nu i-a adus la cunoștință vreun înscris care să lămurească ce sumă a fost achitată și cât ar mai fi de achitat din creanța creditoarei.
Nu este dovedit nici un prejudiciu care ar fi fost suferit de către contestatoare și care să poate determina obligarea celorlalte părți litigioase la plata de despăgubiri.
Nimic nu a împiedicat contestatoarea să achite creditoarei T. G. toate obligațiile decurgând din cele trei titluri executorii, benevol, încă din aprilie 2012, când a fost notificată de către creditoare sau măcar în luna martie 2013 când a fost din nou notificată prin B. M..
La data de 20.11.2013, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare.
La data de 23.01.2014, intimata T. G. a formulat precizări iar la data de 28.01.2014, în temeiul disp. art.78 NCPC, contestatoarea a solicitat introducerea în cauză a terțului poprit B.R.D. – G.S.G.
Prin încheierea interlocutorie din 06.03.2014 instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. M. I. și L. în sensul respingerii acesteia iar prin încheierea interlocutorie din 24.03.2014 s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării silite, în sensul admiterii acestei cereri.
În cadrul cercetării judecătorești, au fost administrate proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți și interogatoriul intimatului B. M. I. și L..
Contestatorul a depus la dosar note de concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține:
Față de data cererii de executare silită (26.06.2013), raportat la prevederile art.24 NCPC, instanța reține incidența în cauza de față a dispozițiilor NCPC.
În temeiul titlurilor executorii: decizia civilă nr.117/2012 din 10.02.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, decizia civilă nr.3013/2011 din 14.11.2011, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ * și decizia civilă nr.809/05.12.2011, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, la cererea creditoarei T. G. a fost demarată executarea silită împotriva contestatorului-debitor B. A. C., pentru recuperarea pe cale silită a sumei de 5504 lei, debit reprezentând cheltuieli de judecată.
Cererea de executare silită a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 26.06.2013.
Reține instanța, potrivit disp. art.711 C. pr. civ., că împotriva executării silite însăși precum și a oricărui alt act de executare, partea interesată sau vătămată prin executare poate formula contestație.
Constată instanța că prin decizia civilă nr.117/2012 din 10.02.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și decizia civilă nr.809/05.12.2011, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, a fost obligat intimatul B. A. C. la plata către T. G. a cheltuielilor de judecată iar prin decizia civilă nr.3013/2011 din 14.11.2011, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ * obligația achitării cheltuielilor judiciare a fost stabilită, în sarcina B. A. C. și a persoanei fizice A. C., în solidar, în această din urmă situație, creditorul se poate îndrepta împotriva oricăruia dintre cei doi debitori pentru recuperarea întregii creanțe.
În speță, instanța reține că executarea silită a fost demarată împotriva B. A. C. nu și împotriva persoanei fizice A. C., astfel încât nici nu era necesară comunicarea actelor de executare silită către aceasta din urmă
Reține instanța că prin încheierea dată în ședința camerei de consiliu din 04.07.2013, pronunțată în dosarul nr._/245/2013, a fost încuviințată executarea silită. La data de 22.07.2013 executorul judecătoresc a emis înștiințarea nr.447/2013 și somația nr.447/2013, care împreună cu titlurile executorii au fost comunicate contestatorului-debitor, astfel cum reiese din copia dovezii de comunicare aflată în copie la f.106 dosar.
Instanța nu poate primi susținerea contestatorului potrivit căreia, în mod nelegal a fost încuviințată o singură executare silită pentru toate cele trei hotărâri judecătorești, întrucât era necesară obținerea încuviințării pentru fiecare titlu după care se aplica instituția conexării.
Motivul invocat este neântemeiat și, fără îndoială, în defavoarea contestatorului. Instanța reține că nu există dispoziție procedurală care să nu permită unui creditor ce deține mai multe titluri executorii împotriva aceluiași debitor, pentru creanțe certe, lichide și exigibile (art.662 alin.1 NCPC), să le execute silit în cadrul aceluiași dosar de executare silită. Încuviințarea executării silite pentru fiecare titlu în parte presupune existența a trei dosare de executare silită, fiecare dintre acestea generând cheltuieli de executare în sarcina debitorului.
Instanța reține, în speță, că procedura urmată de către creditoare, formularea unei singure cereri de executare silită, a fost una corectă.
A invocat contestatorul faptul că executarea silită a fost demarată în mod nelegal împotriva sa în condițiile în care obligația de plată fusese stinsă integral, prin plata benevolă a sumelor datorate creditoarei T. G..
Reține instanța, potrivit celor trei titluri executorii în temeiul cărora a fost începută executarea silită, că suma totală urmărită era în valoare de 5594 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Din probatoriul administrat reiese că, ulterior notificării primite la data de 05.04.2012, f.26 dosar, contestatorul-debitor a achitat creditoarei suma de 2266 lei, prin ordinul de plată nr.01 din 11.04.2012, f.29 dosar, aceasta fiind singura plată efectuată benevol de către contestator.
La data de 18.06.2013, în dosarul de executare nr.93/2013 al B. A. C., a fost indisponibilizată suma de 1237,60 lei, pe care înființată poprire asupra sumei de 1237,60 lei pe care B. A. C., în calitate de terț poprit o datora debitoarei T. G.. Executarea silită a fost solicitată de către T. G. la data de 26.06.2013 pentru întreaga creanță în valoare de 5594 lei. Având în vedere că anterior începerii executării silite creanța fusese achitată parțial, respectiv 3.503,60 lei, instanța reține că, în mod greșit, a fost demarată executarea silită pentru întreaga sumă, aceasta trebuia solicitată doar pentru diferența de 2090,40 lei.
După achitarea sumei de 1237,60 lei, plată despre care a fost înștiințat de către creditor, executorul judecătoresc a emis o nouă încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită, nr.447/2013 din 22.07.2013 prin care a stabilit cheltuielile de executare raportat la valoarea creanței rămase prin scăderea sumei de 1237,60 lei.
Instanța reține că era necesară diminuarea creanței și cu suma de 2266 lei, achitată de către contestatorul-debitor la data de 11.04.2012 dar, în virtutea principiului disponibilității care guvernează și etapa executării silite, diminuarea creanței nu putea fi făcută din proprie inițiativă de către executorul judecătoresc ci doar la inițiativa creditorului. Astfel, chiar dacă la data de 26.07.2013, debitorul B. A. C. a comunicat B. M. I. & M. L. copia ordinului de plată privind achitarea sumei de 2266 lei, în lipsa acordului creditoarei, din proprie inițiativă, executorul judecătoresc nu putea să procedeze la diminuarea creanței urmărite și recalcularea cheltuielilor de executare.
Instanța va deduce această sumă din totalul creanței urmărite, având în vedere că, potrivit ordinului de plată, suma achitată reprezintă cheltuieli de judecată, plata a fost efectuată la data de 11.04.2012, după ce debitorul B. A. C. a fost notificat de către creditoarea T. G. iar aceasta din urmă nu a invocat și nici nu a înfățișat instanței vreun alt titlu executoriu, în afara celor trei hotărâri judecătorești în temeiul cărora a fost începută executarea silită în dosarul nr.447/2013, prin care să fie stabilită obligația de plată a B. A. C. față de T. G. pentru suma de 2266 lei.
Prin urmare, față de considerentele expuse, instanța constată că executarea silită trebuia demarată doar pentru suma de 2090,40 lei, care era de achitat și la data înființării popririi, 01.08.2013, în raport de această sumă urmând a fi calculate și cheltuielile de executare silită.
Chiar dacă ulterior începerii executării silite a fost achitată și diferența de debit, respectiv 1220 lei, plătită de către contestatorul-debitor în calitate de terț poprit în dosarul de executare nr. nr.93/2013 al B. A. C., la data de 07.08.2013 și suma de 870,40 lei ce a fost achitată direct în dosarul de executare nr.447/2013 al B. M. I. & M. L. la 12.08.2013, instanța nu va dispune încetarea executării silite întrucât, din probatoriul administrat nu rezultă dacă au fost achitate și cheltuielile de executare.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de a dispune amendarea executorului judecătoresc și a intimatei, precum și obligarea executorului judecătoresc la plata de despăgubiri, instanța apreciază că este neântemeiată și urmează a fi respinsă.
Este neândoielnic faptul că obligația de plată a debitorului B. A. C. exista la data solicitării executării silite, chiar dacă acesta nu mai datora integral creanța în valoare de 5594 lei ci doar 2090,40 lei, nu poate fi sancționat creditorul pentru încercarea de recuperare a creanței, cu atât mai mult cu cât anterior formulării cererii de executare silită, creditoarea a notificat debitorul în vederea executării obligației dar acesta a achitat, de bunăvoie, doar parțial suma datorată.
Față de considerentele expuse, instanța urmează a admite în parte contestația la executare, în sensul anulării în parte a actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr.447/2013 al B. M. I. & M. L. până la concurența sumei de 2090,40 lei și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 22.07.2013 în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc la valoarea de 209,04 lei.
Față de soluția de admitere în parte a contestației la executare, raportat la valoarea pretențiilor admise, în temeiul disp.453 NCPC, instanța va obliga intimata T. G. să achite contestatoarei 356,20 lei cheltuieli de judecată, din care 156,20 lei taxă judiciară de timbru și 200 lei onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul B. A. C., cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu intimații T. G., cu domiciliul procesual ales în Iași, ., ..1, la cabinet avocat „I. I.” și B. M. I. și L., cu sediul în Iași, ..21, ..1, .> Anulează în parte actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.447/2013 al B. M. I. și L. până la concurența sumei de 2090,40 lei.
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 22.07.2013 în sensul reducerii onorariului executorului judecătoresc la valoarea de 209,04 lei.
Respinge celelalte pretenții ale contestatorului.
Obligă intimata T. G. să plătească contestatorului 356,20 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial, calculată raportat la valoarea pretențiilor admise.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
Președinte, Grefier,
T.M.G.P.M.
Red./Tehnored. T.M.G
8 ex. / 29.09.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3679/2014. Judecătoria IAŞI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 7766/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
