Plângere contravenţională. Hotărâre din 27-10-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 15355/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Publică din data de 27 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător: E. L. A.
Grefier: S. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul B. V. și pe intimata I. IAȘI-POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI-BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 20.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.10.2014, când a hotărât următoarele
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 05.05.2014, petentul B. V. a solicitat în contradictoriu cu intimata I. IAȘI-POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI-BIROUL RUTIER, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 29.04.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că în data de 29.04.2014, ora 21.18 conducea autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ dinspre . C. I, iar după trecerea de pietoni, a fost oprit de un echipaj de poliție al intimatei care a reținut în sarcina sa că a forțat semaforul și a trecut pe culoarea galben în secunda a 4-a.
Petentul a mai arătat că deși i-a explicat agentului că era în mișcare, cu 2 clienți pasageri în taxi, că semaforul arăta culoarea verde, neputând să oprească în timp optim, sens în care a trecut pe culoarea galben intermitent în secunda a 4-a pentru a nu perturba sau împiedica circulația în zonă, asigurându-se și că pe trecere nu era angajat nici un pieton, acesta i-a întocmit procesul verbal contestat.
Sub aspectul nulității, petentul a arătat că procesul verbal contestat este lovit de nulitate în condițiile în care nu cuprinde semnătura unui martor asistent.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.2/2001.
În dovedirea acțiunii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și orice altă probă utilă cauzei, atașând în copie conformă: procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 29.04.2014 fila 6, dovadă . nr._ din 29.04.2014 fila 7, carte identitate fila 8, certificat profesional filele 9-10.
Acțiunea nu a fost regularizată în acord cu prevederile art.200 și următoarele Cod Procedură civilă în care petentul a făcut dovada achitării taxei judiciară de timbru în cuantum de 20 lei stabilită conform prevederilor art.19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură la data de 11.06.2014, intimată a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit, susținerile petentului fiind neîntemeiate, aspect care va rezulta din probatoriul ce se va administra.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.148, art.205, art.315 Cod procedură civilă, HG 1391/2006, OUG 195/2002 RMCU și OG nr.2/2001.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus prin serviciul registratură de la data de 24.06.2014 documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv, raport agent constatator fila 23.
În temeiul art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întâmpinarea a fost comunicată petentului, care a formulat răspuns la întâmpinare prin serviciul registratură de la data de 14.07.2014, prin care a reiterat cele arătate în acțiunea introductivă de instanță.
La termenul din 20.10.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și proba constând în documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 29.04.2014 de către agentul constatator al intimatei I. IAȘI-POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI-BIROUL RUTIER, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 340 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule.
S-a reținut că în data 20.04.2014, ora 19.18, petentul a condus autovehiculul taxi marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . Iași și la intersecția semaforizată cu . a respectat semnificația culorii roșu a semaforului electric, faptă prevăzută de dispozițiile art.52 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit. d) din OUG 195/2002, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 29.04.2014 fila 6, raport agent constatator I. Iași - Serviciul rutier filele 23.
De asemenea, s-a menționat faptul că petentul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, respectiv suma de 170 lei.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 29.04.2014 a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că în auto se mai aflau două persoane; am trecut pe secunda 4 de culoare galben.
În drept, potrivit art.52 alin.1 din Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în continuare HG 1391/2006, semnalul de culoare roșu interzice trecerea, iar potrivit art.100 alin.3 lit. d) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în continuare OUG 195/2002, nerespectarea semnificației culorii roșu a semaforului constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din 29.04.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent constând în aceea că procesul verbal contestat este lovit de nulitate având în vedere că nu cuprinde semnătura unui martor asistent, apare ca neîntemeiat, în condițiile în care procesul verbal contestat a fost semnat de petent, fiind necesară semnătura unui martor asistent doar în ipoteza în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze în acord cu cerințele art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, ipoteză ne-incidentă în speță.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hot. din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 29.04.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia agentul constatator a reținut în sarcina sa că a forțat semaforul și a trecut pe culoarea galben în secunda a 4-a, apare ca neîntemeiată în condițiile în care din cuprinsul procesului verbal contestat, rezultă ca s-a reținut că petentul nu a respectat culoarea roșu a semaforului.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia era în mișcare, cu 2 clienți pasageri în taxi, că semaforul arăta culoarea verde, neputând să oprească în timp optim, sens în care a trecut pe culoarea galben intermitent în secunda a 4-a pentru a nu perturba sau împiedica circulația în zonă, asigurându-se și că pe trecere nu era angajat niciun pieton, apare ca neîntemeiat în condițiile în care nu aduce nicio probă în acest sens sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Cu alte cuvinte, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nefiind suficientă. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
În ce privește temeinicia sancțiunii aplicate, instanța va avea în vedere prevederile art.52 alin.1 din HG 1391/2006 coroborat cu art.100 alin.3 lit. d) din OUG 195/2002 conform cărora nerespectarea semnificației culorii roșu a semaforului constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 340 RON), se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art.52 alin.1 din HG 1391/2006 coroborat cu art.100 alin.3 lit. d) din OUG 195/2002 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei de a trece pe culoarea roșu a semaforului este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind circulația pe drumurile publice în interiorul orașelor, cu atât mai mult cu cât petentul este un șofer profesionist de auto taxi, astfel cum rezultă din certificat profesional filele 9-10, care transportă zilnic persoane. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea siguranței rutiere în general.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petentul a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
Cu toate acestea, instanța apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii complementare, având în vedere pe de o parte, fapta contravențională de care se face vinovat petentul cât și gravitatea acesteia.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, dozate în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din 29.04.2014 este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare a contravenției.
În temeiul art.451 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. V. CNP_ cu domiciliul în ., ., prin reprezentant convențional av. A. D. C. în contradictoriu cu intimata I.P.J. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI-BIROU RUTIER CF4541831, cu sediul în Iași, ..6, județul Iași, prin reprezentant legal S. I. și prin reprezentant convențional consilier juridic C. C. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 29.04.2014.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 29.04.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E.-LoredanaSimona M. G.
Red.Tehno
E.L.A.-05.12.2014
4 ex.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7363/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 3679/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
