Contestaţie la executare. Sentința nr. 2676/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2676/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 40241/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 21 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. V. C.
GREFIER - C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2676/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE AȘI în contradictoriu cu intimații M. E. și B.E.J. D. C. ȘI T. V. B., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 14.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 21.02.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii formulate, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.12.2013, sub nr._, contestatorul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata M. E., să se dispună anularea înștiințării de poprire nr.513/21.11.2012 din data de_ emisă în dosarul de executare nr.513/2012al B.E.J. D. C. și T. V. B., solicitând, totodată, ca până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare să se dispună suspendarea executării silite.
În motivarea cererii formulate, contestatorul a arătat că în data de 25 noiembrie 2013 i-a fost comunicată adresa de înființare a popririi precum și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 2380/2013prin care a fost înștiințată cu privire la faptul că s-a instituit poprire asupra conturilor Direcției Generale a Finanțelor Publice Iași potrivit titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 1383/23.01.2012 pentru suma de 2197 lei. De asemenea i s-a comunicat și cuantumul cheltuielilor de executare în sumă de 1007,8 lei.
Întrucât contestatoarea a formulat o contestație la executare împotriva somației și a procesului verbal nr. 513/2012 în dosarul nr._/245/2012 al Judecătoriei Iași, care nu a fost soluționat irevocabil, contestatoarea nu a putut întocmi documentația privind restituirea sumei din titlul executoriu.
Totodată, a arătat contestatorul că întreaga procedură de executare silită este ilegală și abuzivă, întrucât contravine dispozițiilor O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, act normativ care nu a fost luat în considerare.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr.92/2003, precum și dispozițiile art.711 alin.1 și art.714 Cod procedură civilă și art.172-174 din codul de procedură fiscală..
A fost depusă la dosar, de către contestator, copia înștiințării de poprire emisă în data de 21.11.2013 în ds. de executare nr. 513/2012 al B.E.J. D. C. și T. V. B. (f.5 ) și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 09.11.2012.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În cauză s-a dispus atașarea dosarului de executare nr. 513/2012al B.E.J. D. C. și T. V. B..
Având în vedere că din actele dosarului de executare silită rezultă că s-a declanșat procedura executării silite prin poprire, la data de 21.11.2013 emițându-se adresa de înființare a popririi către terțul poprit Trezoreria Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că cererea formulată de către contestator este neîntemeiată.
Referitor la motivul contestației la executare și anume faptul că nu s-au respectat dispozițiile O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1 din O.G. nr.22/2002 „Executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.”
De asemenea, conform art.2 din același act normativ, „Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii”
Așa cum rezultă din dispozițiile sus-citate ale art.2 din O.G. nr.22/2002, organelor statului le revine obligația să dispună toate măsurile necesare pentru asigurarea în bugetele lor a resurselor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, neputându-se admite ca executarea unei hotărâri judecătorești să fie lăsată la latitudinea debitoarei, care prin pasivitatea sa poate împiedica sau întârzia în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești. O interpretare contrară ar contraveni nu doar dispozițiilor din Constituția României, respectiv art.16, 21, 53 și 44, ultimul prevăzând că „Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate”, dar și celor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și din Protocolul adițional nr.1 la Convenție, ratificate de țara noastră prin Legea nr.30/1994.
Astfel, art. 6 paragraful 1 din Convenție garantează dreptul la un proces echitabil, stipulând că „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil”.
Executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art.6 din Convenție. Protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică obligația statului de a se conforma hotărârilor judecătorești. Or, administrația publică constituie un element al statului de drept, iar dacă aceasta refuză să execute o hotărâre judecătorească sau întârzie să o facă, toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție, de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procesului și-ar pierde toată rațiunea de a fi.
De asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție garantează protecția proprietății și tinde, în esență, să apere individul contra oricărei atingeri adusă respectului bunurilor sale, de către stat, prevăzând că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea folosinței bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor”. Or, un drept de creanță stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă reprezintă un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, iar imposibilitatea în care s-ar găsi creditorul de a obține executarea titlului executoriu, în cazul în care ar fi lăsată la latitudinea ordonatorului de credite al debitorului, ar constitui o ingerință în respectarea bunurilor.
Față de cele ce preced și cum, potrivit art. 20 din Constituția României, drepturile și libertățile constituționale ale cetățenilor trebuie intrepretate și aplicate în concordanță cu tratatele internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (în caz de neconcordanță între acestea, tratatele internaționale având prioritate în aplicare în raport cu legile interne, cu excepția cazului în care reglementările interne conțin dispoziții mai favorabile), instanța reține că și cel de-al doilea motiv invocat de către contestator în susținerea nelegalității urmăririi silite, respectiv nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, este neîntemeiat, motiv pentru care va respinge, ca atare, contestația la executare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de debitoarea Direcția G. a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, ..26, jud. Iași în contradictoriu cu creditoarea M. E., domiciliată în Iași, ., jud. Iași, cu domiciliul procedural ales la cab. Av. Moșuți C. N. și Biroul Executorului Judecătoresc D. C. și T. V. B., cu sediul în Iași, ..1-3, ., jud. Iași, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 februarie 2014
Președinte, Pt. Grefier,
V. V. C. C. D. C.
aflat în c.o., semnează grefierul șef al Secției civile,
P.-F. L.
Red./tehnored. V.V.C./C.D.C.
5 ex./03.07.2014
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7062/2014. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8508/2014. Judecătoria... → |
|---|
