Daune cominatorii. Sentința nr. 4299/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4299/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 5654/245/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 24 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4299
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul T. C. și pe pârâtul PAȘAN V., având ca obiect acțiune în constatare obligația de a face; daune cominatorii - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10 Martie 2014 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 17 Martie 2014 și ulterior pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20.02.2012 sub nr._, reclamantul T. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul Pașan V. să constate că a vândut acestuia, în luna iulie 2006, autoturismul marca ARO tipul 243, cu nr. de înmatriculare_, să-l oblige pe pârât să încheie înscrisul care să ateste această vânzare-cumpărare în forma cerută de lege și să-l oblige pe pârât la plata daunelor cominatorii în valoare de 50 lei/zi calculate până la îndeplinirea efectivă a acestei obligații. Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în luna iulie 2006 a vândut pârâtului autoturismul marca ARO cu nr. de înmatriculare_ în schimbul sumei de 2500 lei. În acel moment reclamantul i-a înmânat pârâtului cheile autovehiculului și actele acestuia. Părțile nu au întocmit niciun act cu privire la vânzarea-cumpărarea ce a intervenit, înțelegându-se să facă acest act mai târziu. Deși reclamantul i-a cerut pârâtului să întocmească înscrisurile necesare, acesta a amânat de fiecare dată îndeplinirea obligației, profitând de buna-credință a reclamantului.
A mai arătat reclamantul că autovehiculul este înregistrat în evidențele fiscale pe numele său, deși pârâtul îl folosește din anul 2006.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1528 Cod civil, art. 111 și art. 5803 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, legal timbrate, reclamantul a depus, în copie certificată, notificarea adresată pârâtului.
Pârâtul Pașan V., legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, pârâtul a arătat că reclamantul a vândut autovehiculul marca ARO numitului T. D., pârâtul asistând la vânzare și fiind singurul martor când a fost achitat prețul.
A mai arătat pârâtul că înțelegerea părților a fost ca numitul T. D. să efectueze inspecția tehnică periodică și să încheie asigurare pentru autovehicul. Ulterior cumpărătorul a mers la reclamant pentru a radia autovehiculul, însă acesta a arătat că nu-l mai interesează. Pârâtul a mai arătat că reclamantul trebuia să ceară îndeplinirea formalităților la momentul încheierii înțelegerii și nu după 6 ani.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
La termenul de judecată din 23.04.2012 reclamantul, prin apărător ales, a precizat că prin cererea de chemare în judecată solicită obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare (fila 17).
Instanța a procedat la audierea martorilor G. V. (fila 38) și P. V. (fila 37), declarațiile acestora fiind consemnate separat și atașate la dosarul cauzei.
Instanța, având în vedere precizările reclamantului din ședința publică din 23.04.2012, a invocat, din oficiu, potrivit prevederilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr._ din 12.11.2012 pronunțată în prezenta cauză, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, și, pe cale de consecință, a respins ca prescrisă acțiunea.
Prin decizia civilă nr. 2134 din 11.10.2013 pronunțată în cauza cu nr._, Tribunalul Iași – Secția I Civilă a admis recursul declarat de către reclamant, a casat sentința civilă menționată mai sus, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a arătat că limitele investirii primei instanțe erau clar stabilite, reclamantul beneficiind, de altfel, de asistență juridică calificata. În aceste condiții, prima instanța, în soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune, trebuia să se pornească de la obiectul cererii de chemare în judecată. Acțiunea formulată de reclamantul T. C. a fost introdusă și susținută ca fiind o acțiune în constatare, fiind întemeiata pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă din 1865. În aplicarea principiului disponibilității, prima instanță nici nu putea califica cererea de chemare în judecată ca fiind o acțiune în realizarea unui drept patrimonial, întrucât, pe de o parte calificarea obiectului/cauzei juridice, în temeiul art.84 Cod procedură civilă din 1865 intervine doar în caz de îndoiala asupra limitelor învestirii instanței, iar, pe de alta parte, în temeiul art.129 alin.4 Cod procedură civilă orice calificare trebuie pusă în discuția contradictorie a părților și reflectată în actele procedurale publice. Mai mult, chiar în exercitarea rolului activ, potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Or, fiind învestită procedural cu soluționarea unei cereri principale în constatare, în lipsa unei modificări a acțiunii, prima instanța era obligată să analizeze excepția prescripției dreptului material în raport de capătul principal al acțiunii. Acțiunea în constatare spre deosebire de acțiunea în realizare, este imprescriptibilă extinctiv, astfel că excepția invocată instanța din oficiu este neîntemeiată, capetele accesorii de cerere depinzând de soluția ce se va pronunța asupra capătului principal.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 09.01.2014, sub nr._ .
Pârâtul Pașan V. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța o apreciază ca întemeiată, motiv pentru care o va admite, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a susținut că a vândut pârâtului autovehiculul marca ARO cu nr. de înmatriculare_, în luna iulie 2006, însă acesta refuză să îndeplinească formalitățile necesare radierii autovehiculului de pe numele său. Părțile nu au încheiat niciun înscris în acest sens. În aceste condiții, reclamantul a solicitat instanței să constate că a intervenit între părțile din prezenta cauză, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autovehiculul marca ARO tipul 243, cu nr. de înmatriculare_ .
In conformitate cu dispozițiile art. 1294 și art.1295 alin.1 Cod civil, în vigoare la momentul încheierii pretinsei înțelegeri a părților, vânzarea este o convenție prin care două părți se obligă între sine una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta celei dintâi prețul lui, contractul fiind valabil încheiat și proprietatea fiind de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
În analizarea prezentei acțiuni, instanța este datoare a verifica îndeplinirea condițiilor necesare încheierii valabile a contractului de vânzare-cumpărare: calitatea reclamantului de proprietar al autovehiculului, calitatea pârâtului de cumpărător, obiectul contractului (lucrul vândut – autovehiculul marca ARO tipul 243, cu nr. de înmatriculare_ și prețul acestuia).
Raportat la probatoriul administrat în prezenta cauză instanța constată că reclamantul nu a probat încheierea convenției de vânzare – cumpărare a autovehiculului cu pârâtul Pașan V.. De asemenea, reclamantul nu a probat calitatea sa de proprietar al autovehiculului marca ARO tipul 243, cu nr. de înmatriculare_ și nici prețul vânzării.
Astfel, martorul P. V. (fila 37) a susținut că nu cunoaște dacă părțile au încheiat vreo convenție cu privire la vreun autovehicul. Ulterior, martorul a revenit și a declarat că știe că reclamantul a vândut autovehiculul, însă nu a fost de față atunci când a primit banii. Convenția a fost încheiată în anul 2007 când a avut loc și predarea autovehiculului. Martorul a mai arătat că știe de la ambele părți că a intervenit contractul de vânzare-cumpărare.
La rândul său martorul Grosul V. (fila 38) a arătat că îl cunoaște numai pe pârât, din vedere. Martorul a declarat că nu știe nimic în legătură cu vânzarea de către reclamant a unui autovehicul către pârât și a precizat că a luat de la numitul T. D. un autovehicul marca ARO, fără număr de înmatriculare, întrucât dorea să își facă un tractor, însă l-a dat la fier vechi. Martorul nu a cunoscut nimic în legătură cu acest autovehicul.
Astfel față de probatoriul administrat, instanța constată că reclamantul nu a probat, conform art. 129 alin.1 Cod procedură civilă din 1865, calitatea sa de proprietar al autovehiculului în cauză, împrejurarea că a vândut bunul pârâtului, declarația martorului G. V. fiind de natură a confirma apărarea pârâtului Pașan V., și nici prețul vânzării. În aceste condiții, cererea reclamantului având ca obiect constatarea intervenirii contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect autovehiculul marca ARO tipul 243, cu nr. de înmatriculare_, și ca părți pe reclamantul T. C., în calitate de vânzător, și pârâtul Pașan V., în calitate de cumpărător, apare ca neîntemeiată.
Cu toate acestea, instanța este ținută a se pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Pașan V..
Astfel, calitatea procesuală, condiție a exercitării dreptului la acțiune, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Având în vedere argumentele arătate mai sus, instanța, constatând că reclamantul nu a probat calitatea pârâtului de cumpărător al autovehiculului marca ARO tipul 243, cu nr. de înmatriculare_, apreciază ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârât, motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea exercitată de către reclamantul T. C. în contradictoriu cu pârâtul Pașan V. ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, constatând că pârâtul nu a probat cheltuielile de judecată suportate în prezenta cauză și nici cuantumul acestora, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea acestuia de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Pașan V., invocată de către acesta, și, pe cale de consecință,
Respinge acțiunea exercitată de către reclamantul T. C., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat I. M. A., din Valea L., ..51, județul Iași în contradictoriu cu pârâtul Pașan V., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat „M. M.” din Iași, ..7, Casa cu Absidă „L. U.”, ., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./25.04.2014, 4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7626/2014. Judecătoria... → |
|---|
