Pretenţii. Sentința nr. 22/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 6303/245/2014
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 22 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . pe pârâta ..N. SRL, pârât ..N. SRL PRIN ADM. R. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâta, prin reprezentant convențional, curator special T., lipsă fiind reclamanta, prin reprezentanți legali sau convenționali.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
La interpelarea instanței, reprezentantul convențional al pârâtei arată că reclamanta și-a îndeplinit obligația de achitarea a onorariului provizoriu de curator, în dovedirea acestui aspect prezentând instanței chitanța de plată, pe care o depune la dosar.
Instanța ia act de susținerile reprezentantului convențional al pârâtei referitoare la achitarea in mod corespunzător a onorariului provizoriu de curator stabilit în sarcina reclamantei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reprezentantul convențional al pârâtei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Constatând că este concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 N.c.p.c. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Apreciind administrarea completă a materialului probatoriu încuviințat în prezenta cauză, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul convențional al pârâtei aduce la cunoștința instanței faptul că a încercat în mod repetat să ia legătura cu administratorul societății pârâte, însă nu a reușit să îl contacteze. Față de această împrejurare, înțelege să își formuleze apărările exclusiv pe înscrisurile depuse de partea adversă. În ceea ce privește fondul prezentei cauze, în lumina înscrisurilor și susținerilor reclamantei, consideră că prezenta cerere de chemare în judecată pare a fi întemeiată, însă lasă la aprecierea instanței.
Interpelat fiind cu privire la onorariul definitiv solicitat în calitate de curator special, reprezentantul convențional al pârâtului precizează că nu înțelege să solicite o diferență de onorariu, cuantumul inițial stabilit de instanță fiind suficient și corespunzător activității prestate efectiv în cauză.
Instanța ia act de concluziile reprezentantului convențional al pârâtei și în temeiul dispozițiilor 394 N.c.p.c. declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului prezentei cauze.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin acțiunea promovată la data de 21.02.2014, reclamanta S.C. S. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. I.F.N. SRL, a solicitat instanței obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 150,36 lei din care: suma de 143,45 lei cu titlul de preț, iar suma de 6,91 lei cu titlul de penalități aferente segmentului temporal ianuarie 2013- aprilie 2013,precum și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii salubritate nr.1377/27.04.2010, pe o perioadă nedeterminată.
Față de neachitarea la termen a obligațiilor contractuale, reclamanta a înțeles să pretindă debitul principal și penalități în cuantumul indicat. Arată reclamanta că pentru fiecare zi de întârziere a fost aplicat un coeficient de penalizare de 0,04%, ,,egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare”, conform art.42 alin. 10, lit.b din Legea nr. 51/2006 și O.U.G. nr. 88/2010.
Mai susține că, în baza contractului încheiat și semnat de debitoare, aceasta era obligată să respecte clauzele contractuale stipulate. Conform art. 6.2 și 8.7, beneficiarul era obligat ,,să achite contravaloarea serviciilor executate de prestator, în termenele legale”, iar ,,plata urma a fi efectuată pe baza facturilor emise de către prestator sub formă de numerar”.
Reclamanta a arătat, de asemenea, că a invitat pârâta la sediul său pentru rezolvare amiabilă, însă aceasta nu a dat curs invitației adresate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1516 C.civ.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu dispozițiile art. 223 alin.3 și art. 411 alin. 1, pct. 2 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă de timbru.
Deși s-a încercat identificarea sediului activ al pârâtei pentru o corespunzătoare comunicare a actelor, toate comunicările adresate la sediul ce figura în ORC au fost restituite cu mențiunea destinatar necunoscut.
La data de 28 martie 2014, în camera de consiliu, instanța a desemnat un curator special, pentru asigurarea unei citări efective a pârâtei, stabilind un onorariu provizoriu în sarcina reclamantei.
Primul termen de judecată a fost fixat la data de 18 aprilie 2014, în ședință publică.
Pentru primul termen au fost depuse precizări de către curatorul special prin care a învederat instanței că a încercat să ia legătura cu reclamanta, iar consilierul juridic al acesteia i-a comunicat faptul că plata nu urmează a fi realizată. Totodată, curatorul a precizat expres detaliile contului său bancar.
Susținerile curatorului special au fost confirmate în scris de reclamant, care a susținut că onorariul trebuie să fie achitat de pârâtă, iar o altă dispoziție ar încălca liberul acces la instanță al părții care a depus cererea.
Prin încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2014, instanța a dispus suspendarea cauzei pentru neîndeplinirea obligațiilor deja statuate în sarcina reclamantei.
La data de 18 iunie 2014, în interiorul termenului de perimare, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, anexând pe de o parte dovada achitării onorariului provizoriu curator, iar pe de altă parte dovada achitării unei jumătăți din taxa de timbru corespunzătoare acțiunii.
Prin încheierea din data de 1 august 2014, instanța a procedat la admiterea cererii de repunere pe rol și a acordat termen de continuare judecată, citând pârâta prin cele 4 modalități prevăzute de lege.
În cadrul ședinței de judecată din data de 22 octombrie 2014, instanța a luat act de prezența curatorului special, a încuviințat proba cu înscrisuri, a acordat cuvântul pe fondul cauzei și a reținut-o spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. pe cale de consecință, față de momentul încheierii contractului-2010, instanța va reține incidența dispozițiilor vechiului cod civil.
Cercetând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prin prisma condițiilor răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamanta a reușit să probeze fundamentul convențional în baza căruia solicită obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, anexând un contract valabil încheiat,asumat pe bază de semnătură, contract dublat de facturi fiscale emise în temeiul acestuia.
Analizând facturile fiscale emise și anexate la dosar, se poate observa că acestea individualizează corespunzător părțile, perioada de facturare, serviciile prestate, echivalentul acestora, penalizările aplicate pentru debitele anterioare, data emiterii, a scadenței,cuantumul procentual al penalităților ce vor fi percepute pentru neplata debitului și data de la care vor începe a fi calculate, locul de consum, îndeplinind întrutotul cerințele contractuale și formalismul cerut de lege.
Instanța va reține prevederile art. 969 vechiul cod civil, potrivit căruia convențiile legal realizate au putere de lege între părțile contractante, prevederile art. 1073-creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației ,iar în caz contrar la dezdăunare, art. 1088- „ la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț sau fideiusiune. Aceste daune se cuvin fără ca partea interesată ( creditorul) să fie ținut a justifica vreo pagubă și nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată cu excepția cazurilor în care dobânda curge de drept. Având în vedere natura contractului ( comercial în vechea accepție a codului civil), instanța urmează a constata că părțile puteau stabili expres un cuantum al penalităților, diferit de dobânda legală, iar punerea de întârziere a funcționat de drept, odată cu ajungerea la scadență a obligațiilor.
Clauza penală negociată de părți are un caracter legal și nedisproporționat, fiind susceptibilă de a răspunde cerințelor legale în materie.
Se poate observa așadar că reclamanta a reușit să probeze existența unei convenții între părți, legal încheiate, necontestate de partea adversă, stabilirea unor condiții clare de prestare servicii, a unei clauze penale asumate.
Pârâta nu a reușit să probeze stingerea obligației asumate prin plată sau alt mijloc legal, neformulând nici un fel de apărări în prezenta cauză. Acesteia i-ar fi revenit sarcina probei în privința stingerii obligațiilor asumate.
Instanța va constata îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii contractuale, va proceda la admiterea acțiunii ( raportat la aceste capete de cerere- debit și penalități) și va obliga pe cale de consecință pârâta la plata sumei de 150,36 lei din care: suma de 143,45 lei cu titlul de preț, iar suma de 6,91 lei cu titlul de penalități aferente segmentului temporal ianuarie 2013- aprilie 2013.
Referitor la onorariul curatorului special desemnat pentru pârâtă, instanța va fixa onorariul definitiv curator special T. I., la suma de 100 lei, pe care o constată achitată de reclamantă. Cuantumul onorariului definitiv fixat asigură proporționalitatea cu natura și complexitatea activității prestate de curator, prezența asigurată la termene și concluziile depuse.
Se va lua act că în privința acestui onorariu, reclamanta nu a solicitat acordarea sumei cu titlul de cheltuieli de judecată.
De asemenea, față de soluția promovată capetelor principale și accesorii de cerere, reținând dispozițiile art. 451 NCPC și următoarele, precum și culpa procesuală a pârâtei, care prin neachitarea la timp a debitelor a determinat promovarea prezentei acțiuni, instanța va admite în parte și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga de asemenea, pârâta la plata sumei de 20 lei, contravaloare taxă de timbru respingând ca neîntemeiată cererea de acordare a contravalorii cheltuielilor de mediere, formulată de reclamantă, față de dispozițiile exprese ale art. 2 alin. 14 din legea medierii 192/2006, potrivit cărora ședințele de informare sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita. Or, în acest context, încercarea de invitare a părților la ședința de mediere nu constituie o sumă ce poate fi solicitată cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. I.F.N. SRL, cu ultimul sediu activ verificat ORC în Iași, ., .,. prin publicitate ( sediul instanței,portal, ultimul sediu cunoscut și prin curator T. I., cu sediul profesional în Iași, ., ., .).
Obligă societatea pârâtă la plata sumei de 150,36 lei din care: suma de 143,45 lei cu titlul de preț, iar suma de 6,91 lei cu titlul de penalități aferente segmentului temporal ianuarie 2013- aprilie 2013.
Obligă societatea pârâtă și la plata sumei de 20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, contravaloare taxă de timbru.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordare a contravalorii cheltuielilor de judecată ocazionate de procesul verbal de informare avantaje mediere.
Ia act că reclamanta nu a solicitat acordarea cheltuielilor ocazionate de plata onorariului curatorului special.
Fixează onorariu definitiv curator special T. I., cu sediul profesional în Iași, ., ., . la suma de 100 lei, pe care o constată achitată de reclamantă.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
6 ex, 13.11.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7626/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1629/2014. Judecătoria... → |
|---|
